Au încetat să mai răspundă. În ciuda magnificei apărări a lui Iov, prietenii lui au renunţat să mai argumenteze, considerându-l om încăpăţânat, mulţumit de sine. Ei nu putuseră să răspundă argumentelor lui, dar nici nu îndrăzneau să-şi primejduiască tradiţiile. Iov i-ar fi putut mulţumi numai printr-o deplorabilă mărturisire a păcatului. El nu putea face lucrul acesta el în mod onest, de aceea discuţia dintre Iov, Elifaz, Bildad şi Ţofar s-a sfârşit prin retragerea acestora din urmă.

Elihu. Informaţiile cu privire la el sunt limitate. El nu apare nici înainte, nici după cuvântarea sa. Cu toate acestea se dau mai multe amănunte cu privire la înaintaşii săi decât cu privire la oricare altă persoană menţionată în carte. Elihu este un nume oarecum obişnuit, care înseamnă "El este Dumnezeul [meu]" (vezi 1 Samuel 1:1; 1 Cronici 12:20; 26:7; 27:18). "Baracheel", numele tatălui său, înseamnă "Dumnezeu binecuvântează". "Din Buz" îl identifică pe Elihu ca trăgându-se din familia lui Nahor, fratele lui Avraam (Genesa 22:20.21; cf. Genesa 11:29). Ram a fost identificat de unii ca fiind strămoşul lui David, amintit în Rut 4:19 şi în Matei 1:3.4, sub numele de Aram. Alţii presupun că era din familia lui Nahor, menţionată în Genesa 22:21.

Zicea că este fără vină. [Se îndreptăţea, KJV]. Motivul cuvântării lungi a lui Elihu este acela de a-L apăra pe Dumnezeu. El are puţin de spus cu privire la trecutul lui Iov. El e un filozof, care intenţionează intenţia de apăra o temă, iar teza lui este: "Are un om dreptul să se plângă de Dumnezeu?"

Nu găseau nimic de răspuns. Argumentele prezentate de Elifaz, Bildad şi Ţofar nu erau corespunzătoare, aşa cum vedea lucrurile Elihu. El porneşte să stabilească o filozofie corespunzătoare ca să rezolve problema încurcată care fusese pusă de viaţa lui Iov şi suferinţele lui. Elihu osândeşte tot atât de mult pe Iov ca şi prietenii săi, dar pentru alte motive.

Îmi ziceam. Elihu trecuse printr-o luptă. El dorise să vorbească, dar judecata sănătoasă şi tradiţia îi spuneau să lase pe cei mai vârstnici să fie promotorii înţelepciunii.

Duhul. Elihu arată aici de ce se încumetă să vorbească, cu toate că era cel mai tânăr din grup. El a tras concluzia că puterea de înţelegere vine nu odată cu vârsta, ci de la Duhul lui Dumnezeu. Întrucât înţelepciunea este un dar de la Dumnezeu, tinereţea o poate avea tot atât de bine ca şi maturitatea.

Nu vârsta. [Oamenii mari, KJV]. Sau "cei mulţi". LXX, Siriaca şi Vulgata sprijină varianta "cei vârstnici".

Iată de ce. Având în vedere faptul că înţelepciunea este un dar de la Dumnezeu şi nu e limitată la vârstă sau poziţie socială, Elihu îndrăzneşte să-şi expună părerea.

Am aşteptat. Versetul acesta arată că Elihu ascultase cu grijă tot ce avuseseră de spus prietenii lui Iov.

Încredinţat. [Convins, KJV]. Sau "condamnat". Elihu vrea să spună nu numai că Iov nu era convins, ci şi că argumentele lui Iov rezolvate de către oponenţii lui.

Dumnezeu îl poate înfunda. Nu e clar dacă propoziţia aceasta este o exprimare a gândului lui Elihu sau o parte a afirmaţiei exprimată de prietenii lui Iov. Potrivit celei de a doua variante, Elihu îi avertizează pe prietenii lui împotriva faptului că au invocat scuza că n-au putut să-l convingă pe Iov spunând că numai Dumnezeu poate răspunde argumentelor lui Iov. Conform primei variante, sensul este că doar Dumnezeu îl poate smeri pe Iov. Oamenii înţelepţi nu fuseseră în stare să combată argumentele lui Iov. Tradiţia şi preceptele lor fuseseră inutile. Urma ca Dumnezeu să intervină şi să facă ceea ce ei nu izbutiseră să facă.

Mie. [Împotriva mea, KJV]. Elihu poate să trateze argumentele mai obiectiv, deoarece cuvintele aspre ale lui Iov nu-i fuseseră adresate. El fusese doar spectator, observator.

Cu totul altfel. [Nu cu vorbirile voastre, KJV]. Elihu se gândeşte să abordeze problema diferit. Cei trei prieteni au repetat în mare măsură părerile unii altora. Elihu făgăduieşte să contribuie la discuţie cu ceva nou.

Se tem. [Sunt uimiţi, KJV]. S-ar putea ca în afirmaţia aceasta Elihu să se adreseze lui Iov sau să folosească persoana a treia numai pentru a părea mai puţin lipsit de respect. În orice caz, el pare că se referă la cei trei prieteni. Se pare că îi mustră din cauza incapacităţii lor de a face faţă argumentelor lui Iov.

Am aşteptat. Aceasta poate fi tradus totodată "şi trebuie să aştept?" Nerăbdarea tânărului Elihu se dă pe faţă, împunându-i pe cei mai vârstnici din cauza tăcerii lor şi prin manifestarea unui avânt crescând în prezentarea propriilor sale puncte de vedere.

Vreau să răspund. Hotărârea e luată. Elihu nu mai aşteaptă. A răbdat tăcerea prietenilor cât a putut mai mult.

Cuvinte. Compară cu afirmaţia lui Ţofar din cap. 20:2.3. Prietenii lui Iov nu mai aveau nici un cuvânt de spus. Elihu, dimpotrivă, era "plin" de cuvinte.

Duhul înlăuntrul meu. Literal, "spiritul pântecelui meu".

Ca un vin. Vinul în timpul fermentării, dacă e pus în burdufuri vechi, umflă containerul, în general făcut din piele, până la punctul exploziei (vezi Matei 9:17), o ilustraţie potrivită pentru râvna de a vorbi, care umplea sufletul lui Elihu.

Să răsufle. Presiunea lăuntrică crescuse în timpul cuvântărilor lungi ale prietenilor. Se ajunsese la punctul maxim.

Nu voi căuta la înfăţişare. Elihu doreşte, sincer, să fie cinstit. El neagă orice preferinţă personală. Nu vrea să fie influenţat de vârstă, rang sau prietenie personală. Cu siguranţă că teoria lui va displăcea unora dintre ascultători, de acea el simte că e nevoie să facă această afirmaţie cu privire la obiectivitatea sa.

Nu voi linguşi. [Nu voi da titluri linguşitoare, KJV]. E binecunoscută practica orientală de a da titluri lungi şi extravagante. Linguşirea este osândită de Iov (cap. 17:5), de psalmist (Psalm 12:2.3; 78:36) şi de Solomon (Proverbe 2:16; 7:21; 28:23).

Ziditorul meu. Elihu crede că Dumnezeu i-ar putea să-l oprească dacă s-ar deda la linguşiri. El este credincios promisiunii lui şi în tot lungul lui discurs nu poate fi acuzat de nesinceritate.