1 Argintul are o mină de unde se scoate și aurul are un loc de unde este scos ca să fie curățat.

Argintul are o mină. [Este un filon de argint, KJV]. Capitolul acesta este unul dintre cele mai vechi şi mai alese lucrări de istorie naturală din lume. El este totodată unul dintre cele mai mari poeme ale literaturii. Capitolul acesta nu e un argument, ci o meditaţie. Intenţia lui pare să fie aceea de a arăta că omul trebuie să accepte providenţa divină, chiar dacă este posibil să n-o înţeleagă. Iov arată că omul a făcut descoperiri surprinzătoare cu privire la natură, dar adevărata cunoaştere se găseşte doar în temerea de Domnul.

Săparea de mine de argint şi de aur e menţionată ca un exemplu de iscusinţă a omului. În Vechiul Testament mineritul mai este pomenit doar în Deuteronom 8:9, unde Canaanul e descris ca

o ţară cu fier şi aramă. Diodorus descrie astfel cum se făcea mineritul în vechime: Se sapă puţuri care înaintează adânc în munte pe urma filoanele de cuarţ. Focul este folosit pentru a face piatra să se sfărâme, apoi aceasta este cărată afară de oameni care poartă candele. Cuarţul este fărâmiţat, făcut pulbere şi spălat până când rămâne aurul (vezi Erman, Life in Ancient Egypt, p. 463). Cartea lui Iov descoperă că, până şi în acele vremuri îndepărtate, metodele acestea de lucru erau cunoscute (vezi Genesa 2:11.12; 4:22).


2 Fierul se scoate din pământ și piatra se topește ca să dea arama.

Ferul. Acesta este menţionat aici ca o ilustraţie a iscusinţei şi priceperii omului (vezi la Genesa 4:22; cf. Numeri 35:16; Deuteronom 27:5).

Arama. [Alama, KJV]. Aici e vorba de cupru sau bronz (vezi Genesa 4:22; Exod 25:3; 26:11). Pomenirea "pietrei" din care se topeşte arată că metalul era extras din minereu. Aceasta e dovada că se are în vedere arama. Alama e de fapt un aliaj de cupru şi zinc şi deci un compus. Aliajul acesta a ajuns să fie folosit pe scară largă doar recent. Bronzul, un aliaj de cupru şi cositor, e mult mai vechi. Ori de câte ori e menţionată "alama" [KJV] în Vechiul Testament se are în vedere fie cuprul, fie bronzul.


3 Omul pune capăt întunericului, cercetează, până în ținuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura și în umbra morții.

Capăt întunericului. Se pare că se face în continuare referire la operaţiunile de minerit, iar ideea este că oamenii sapă în locuri întunecoase. Ei aduc lumină - fie lumină artificială, fie lumina zilei - în locuri care n-au văzut niciodată mai înainte lumina.

Umbra morţii. Vezi cap. la 3:5


4 Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat și se clatină, departe de locuințele omenești.

Sapă o fântână. [Potopul izbucneşte, KJV]. Sensul acestui verset nu e clar. Iov pare să vorbească tot de operaţiunile de minerit. Neclaritatea poate să vină dintr-o aluzie la practicile cunoscute pe atunci, dar necunoscute acum. Poate fi descrierea unui proces de scufundare a unui tunel într-o mină. Cuvântul redat "potop" (KJV) este folosit şi pentru a se referi la un râu, la un izvor.


5 Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc,

Iese pâinea. Expresia aceasta este foarte neclară. Unii au presupus că se face referire la o anumită substanţă combustibilă asemănătoare cărbunelui, care era extrasă din pământ în unele locuri din Arabia. Dacă lucrul acesta e adevărat, ideea ar fi că acelaşi pământ care produce pâine, când e răsturnat, produce combustibil pentru foc. Alţii consideră că Iov vorbeşte despre pietrele preţioase amintite în versetele următoare, despre care s-ar putea spune că strălucesc ca jăratecul de cărbuni.


6 pietrele lui cuprind safir, și în el se găsește pulbere de aur.

Safir. Mineralul acesta era o piatră semi-preţioasă, probabil ce e cunoscut azi sub numele de lapis lazuli (vezi Exod 28:18).


7 Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o,

Pasărea... nu-i cunoaşte cărarea. Cel care caută pietre şi metale preţioase umblă pe o potecă pe care nu o vede nici măcar o pasăre cu privirea ageră.


8 cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea, și leul n-a trecut niciodată pe ea.

Leul. Leul care se aventurează în locurile cele mai primejdioase în urmărirea prăzii nu a îndrăznit să meargă acolo unde s-a dus omul în căutare de pietre preţioase şi de aur.


9 Omul își pune mâna pe stânca de cremene și răstoarnă munții din rădăcină.

Răstoarnă. Continuă să fie în discuţie mineritul. Ideea este că nimic, oricât de dificil, nici chiar tăierea rocii celei mai dure, nu-l împiedică pe miner să-şi facă munca.


10 Sapă șanțuri în stânci, și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele.

Sapă. [Taie, KJV]. În minerit omul sapă canale cu scopul de a îndepărta apa care se adună în mine.

Ce este de preţ. Ochiul lui e ager pentru a observa orice urmă de bogăţie minerală.


11 Oprește curgerea apelor și scoate la lumină ce este ascuns.

Opreşte. [Leagă, KJV]. Aceasta s-ar putea referi la crearea de diguri, stăvilare şi terasamente pentru a dirigui apa în procesele mineritului.

Ce este ascuns. Comorile ascunse, aurul şi gemele, care sunt îngropate adânc în pământ.

Ilustraţia a fost admirabil aleasă. Obiectivul lui Iov era de a arăta că adevărata înţelepciune nu se găseşte prin ştiinţă omenească sau printr-o simplă investigaţie. De aceea, el alege un caz în care omul şi-a demonstrat cel mai bine iscusinţă şi înţelepciunea şi în care a pătruns cel mai mult în întuneric. El şi-a săpat puţul printre roci, a închis izvoarele care izbucneau şi a descoperit comori care stăteau îngropate de generaţii. Dar toate acestea nu l-au făcut în stare să priceapă lucrările conducerii lui Dumnezeu.


12 Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii?

Înţelepciunea. Acum Iov trece la aplicarea ilustraţiei sale. Obiectivul lui este de a arăta că înţelepciunea nu se găseşte în cea mai profundă ştiinţă sau în cele mai mari realizări ale oamenilor.


13 Omul nu-i cunoaște prețul, ea nu se găsește în pământul celor vii.

Preţul. Ebr. 'erek, propriu-zis, "evaluare". LXX redă hodos, "cale", care e traducerea ebr. derek. Ambele variante au sens. Pământul. Omul trebuie să caute o obârşie mai înaltă a înţelepciunii. Adevărata înţelepciune vine prin descoperire divină.


14 Adâncul zice: „Nu este în mine”; și marea zice: „Nu este la mine.”

Adâncul. Ebr. tehom, "adânc", "mare", "abis" (vezi la Genesa 1:2); uneori folosit pentru ape subterane (Genesa 7:11; Deuteronom 8:7). Ideea este că vastele adâncimi pot fi cercetate, dar adevărata înţelepciune nu va fi găsită acolo.


15 Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint;

Aurului. Aurul este amintit de cinci ori în v. 15-19. Sunt folosite patru cuvinte ebraice diferite, pentru a spori forţa imaginii, arătând că nu există nici aur, de nici un fel, cu care să se poată compara înţelepciunea.


16 nu se cântărește pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

Aurul din Ofir. Cuvântul folosit aici pentru "aur" e deosebit de cuvântul folosit pentru aur în versetul anterior. Aurul din Ofir era deosebit de apreciat. Cu privire la locul unde se afla Ofirul, vezi 1 Regi 9:28.

Onix... safir. Probabil pietre semipreţioase sau pietrele care poartă astăzi numele acestea.


17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

Aurul. Vezi la v. 15.

Diamantul. [Cristalul, KJV]. Cuvântul ebraic tradus astfel nu apare nicăieri în altă parte a Bibliei. S-a considerat că înseamnă "sticlă" şi aici s-ar putea referi la vreo formă de cristal de rocă.


18 Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele.

Mărgeanul. Ebr. Ra'moth. Piatra sau o substanţă preţioasă la care se face referire aici nu e

sigură. Aplicarea cuvântului la mărgean [coral] nu este o interpretare rabinică.

Cristalul. [Perlele, KJV]. Cuvântul acesta se prea poate să însemne "cristal".

Mărgăritarele. [Rubinele, KJV]. Identificarea exactă a pietrei nu este cunoscută (vezi Proverbe

3:15; 8:11; 20:15; 31:10; Plângeri 4:7).


19 Topazul din Etiopia nu este ca ea, și aurul curat nu se cumpănește cu ea.
20 De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locuința priceperii?

De unde? Având în vedere că înţelepciunea nu poate fi scoasă din mină şi nu poate fi cumpărată, unde poate fi aflată? Întrebarea aceasta, pusă în v. 12, este repetată pentru subliniere. Aceasta este întrebarea fundamentală căreia i se acordă atenţie în acest capitol.


21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.

Este ascunsă. Nici locuitorii pământului şi nici ai cerului nu cunosc răspunsul la această întrebare. Termenul "celor vii" s-ar putea ca, în mod figurat, să se refere la regnul animal, astfel făcând o echilibrare în text între fiare şi păsări.


22 Adâncul și moartea zic: „Noi am auzit vorbindu-se de ea.”

Adâncul. [Nimicirea, KJV]. Ebr. 'abaddon (vezi la cap. 26:6). Iov vorbise despre descoperirile ştiinţei, dar în nici una din ele nu a fost găsită adevărata înţelepciune. Ea n-a fost găsită în tunelul pe care omul l-a săpat în pământ. Ea nu poate fi cumpărată cu argint, cu aur sau cu pietre preţioase. Nici păsările, nici fiarele nu o cunosc. Acum se fac cercetări pe tărâmurile Distrugerii şi ale Morţii. Prin personificare, acestea sunt prezentate ca dând un răspuns vag şi nesatisfăcător: "noi am auzit vorbindu-se de ea."


23 Dumnezeu îi știe drumul, El îi cunoaște locuința.

Dumnezeu îi ştie. Omul a extins cercetările ştiinţei cu mult dincolo de limitele cunoştinţei atinse pe vremea lui Iov. El a săpat în tainiţele atomului. Cu toate acestea, afirmaţia lui Iov este la fel de valabilă şi astăzi ca şi atunci când a fost rostită. Adevărata înţelepciune vine numai prin descoperire divină.


24 Căci El vede până la marginile pământului, zărește totul sub ceruri.

El vede. [El priveşte, KJV]. Un tablou al omniprezenţei şi atotştiinţei lui Dumnezeu. Viziunea lui Dumnezeu nu e limitată sau distorsionată. El vede ceea ce omul nu poate să vadă.


25 Când a rânduit greutatea vântului și când a hotărât măsura apelor,

Vântului... apelor. Aceste elemente aflate cel mai puţin sub controlul omului sunt sub controlul lui Dumnezeu. Acela care cântăreşte vânturile şi măsoară apele este o Sursă de înţelepciune vrednică de încredere pentru omenire.


26 când a dat legi ploii și când a însemnat drumul fulgerului și tunetului,

Legi ploii. Acela care conduce aceste elemente este îndreptăţit să le descopere oamenilor adevărul şi poate descoperi principiile pe temeiul cărora este administrată guvernarea Lui.


27 atunci a văzut înțelepciunea și a arătat-o, i-a pus temeliile și a pus-o la încercare.

A văzut. Versetul acesta cuprinde o impresionantă suită de verbe care descoperă legătura lui Dumnezeu cu înţelepciunea. El o înţelege şi o descoperă. Înţelepciunea n-are altă sursă (vezi Proverbe 8:22-30). Înţelepciunea nu e rezultatul întâmplării. Ea e însumată în Dumnezeu, întrucât El este Cauza primară.


28 Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înțelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.”

Iată. Acum Iov arată ascultătorilor săi concluzia spre care se canalizează întregul capitol. Ce este înţelepciunea? Răspunsul e dat - "frica de Domnul". Adevărata recunoaştere a lui Dumnezeu şi supunerea faţă de El sunt factorii importanţi. Umilinţa, temerea, respectul, adorarea, credinţa acestea sunt aspecte ale înţelepciunii care depăşesc cunoştinţa omenească. Ce este priceperea? Răspunsul e la fel de clar - "Depărtarea de rău". Priceperea [înţelegerea] este mai mult decât intelectuală - ea este etică. Ea cere un standard de vieţuire. Reverenţa şi corectitudinea - acestea sunt cele două cerinţe ale lui Dumnezeu. Mica (cap. 6:8) vorbeşte despre aceste două trăsături de caracter ca fiind dreptatea şi mila faţă de om şi umblarea smerită cu Dumnezeu. Compară cu Matei 22:36-40.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 10 �

PK 265

12-28 �

MH 430; 8T 280

14-18 �

COL 107

15.16 �

5T 544

15-18 �

Ed 18

16 �

CT 132

28 �

DA 89; PP 222