1 Iată capii de familii şi spiţele de neam ale celor ce s-au suit cu mine din Babilon, sub domnia împăratului Artaxerxe:

Spiţele de neam. Această listă de exilaţi prezentată în versetele 1-14 este paralelă cu cea din cap. 2,3-19, repetând în cea mai mare parte aceleaşi nume de familii, deşi nu în exact aceeaşi ordine. Aici numerele sunt în fiecare caz mult mai mici, totdeauna mai mici cu 1/3 şi uneori mai mici de 1/12. Cel mult, trei noi familii de colonişti sunt menţionate: cea a lui Şecania (v. 5), a lui Ioab (v. 9) şi a lui Şelomit (v. 10), dar în două cazuri, varianta numelui nu e sigură. În ansamblu, Ezra a fost însoţit la Ierusalim de membri ai aceloraşi familii ca cele reprezentate de cei care au fost cu Zorobabel, deşi cu Ezra erau mai puţini membri în fiecare familie. Lista lui Ezra este astfel mult mai scurtă decât cea a lui Zorobabel, care se întorsese cu 80 de ani înainte.

În total sunt trecuţi pe listă 1754 de bărbaţi, dar la câteva grupe nu e dat nici o cifră. Socotind trei sau patru femei şi copii la fiecare bărbat, numărul total al bărbaţilor, femeilor şi copiilor care s-au întors cu Ezra a fost de aproximativ 8.000. Faptul că grupa lui Ezra era mai mică decât cea a lui Zorobabel, cu 80 de ani în urmă, poate fi uşor explicat. Aceleaşi cauze ni care i-au reţinut pe mulţi atunci erau acum şi mai presante. În Orient nu e uşor să desprinzi o familie de localitatea în care a trăit o lungă perioadă de timp. Iudeii care rămăseseră în ţara exilului erau acolo de aproape un secol şi jumătate. Săpăturile întreprinse la Nippur au scos la iveală numeroase documente care arată că mulţi iudei bogaţi au trăit în acea regiune a Mesopotamiei în cursul domniei lui Artaxerxe I. Astfel, trebuie să fi fost o sarcină dificilă pentru Ezra şi colegilor lui conducători să convingă pe atâţia să se reîntoarcă în ţară. Coloniştii care se întorceau nu se puteau aştepta decât la o viaţă grea, de pionierat, în vechea patrie, cu mult mai puţin confort decât în Babilonia. Având în vedere aceste motive, e surprinzător să descoperim că Ezra a reuşit să convingă aproape 2000 de familii să împărtăşească soarta fraţilor lor din vechea patrie.

2 din fiii lui Fineas, Gherşom; din fiii lui Itamar, Daniel; din fiii lui David, Hatuş;

Din fiii. În versetul 2 sunt menţionate două familii preoţeşti şi una din casa lui David. Numărul bărbaţilor aparţinând fiecărei din cele trei familii nu este dat, cum nu este dat nici la prima familie din v. 3. Este posibil ca aceste cifre să fi fost omise în vreo copie timpurie a listei. Astfel este imposibil de redat numărul exact al exilaţilor reveniţi în ţară.

Hatuş. Punctuaţia din KJV face neclar faptul că Gherşon era fiu al lui Fineas, Daniel, al lui Itamar etc. Pe vremea când KJV a fost realizată, semnul de punctuaţie punct şi virgulă însemnau o pauză mai mare decât două puncte; acum contrariul este adevărat. Mai mult, deşi descendent îndepărtat al lui David, Hatuş era un nepot al lui Şecania (v. 3), aşa cum reiese din 1 Cronici 3,22.23. Versetul 2 ar trebui să se încheie cu numele Şecania, nu cu Hatuş.

3 din fiii lui Şecania; din fiii lui Pareoş, Zaharia, şi cu el o sută cincizeci de bărbaţi înscrişi;

Pareoş. În ceea ce priveşte numele acesta şi cele din verstele următoare, menţionate şi în lista de pe vremea lui Zorobabel, vezi la cap. 2.

4 din fiii lui Pahat-Moab, Elioenai, fiul lui Zerahia, şi cu el două sute de bărbaţi;

Verset ce nu a fost comentat.

5 din fiii lui Şecania, fiul lui Iahaziel, şi cu el trei sute de bărbaţi;

Şecania. Un nume s-a pierdut cu prilejul copierii, fie între cuvintele "din fiii" şi "lui Şecania", fie între "Şecania" şi "fiul lui Iahaziel". LXX sprijină varianta: "Din fiii lui Zatu, Şecania, fiul lui Iahaziel". Zatu este menţionat în cap. 2,8.

6 din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, şi cu el cincizeci de bărbaţi;

Verset ce nu a fost comentat.

7 din fiii lui Elam, Isaia, fiul Ataliei, şi cu el şaptezeci de bărbaţi;

Verset ce nu a fost comentat.

8 din fiii lui Şefatia, Zebadia, fiul lui Micael, şi cu el optzeci de bărbaţi;

Verset ce nu a fost comentat.

9 din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel, şi cu el două sute optsprezece bărbaţi;

Verset ce nu a fost comentat.

10 din fiii lui Şelomit, fiul lui Iosifia, şi cu el o sută şaizeci de bărbaţi;

Şelomit. Ca şi în v. 5, pare să fie o omisiune de un nume, pe care LXX îl suplineşte prin varianta: "Din fiii lui Bani, Şelomit, fiul lui Iosifia." Bani apare ca fiind capul unei familii în cap. 2,10.

11 din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai, şi cu el douăzeci şi opt de bărbaţi;

Verset ce nu a fost comentat.

12 din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, şi cu el o sută zece bărbaţi;

Verset ce nu a fost comentat.

13 din fiii lui Adonicam, cei din urmă, ale căror nume iată-le: Elifelet, Ieiel şi Şemaia, şi cu ei şaizeci de bărbaţi;

Cei din urmă. Probabil este vorba despre fiii mai tineri ai lui Adonicam. Familiile fiilor mai mari par să se fi înapoiat încă de pe vremea lui Zorobabel (cap. 2,13). RSV spune: "cei care au venit mai târziu".

14 din fiii lui Bigvai, Utai şi Zabud, şi cu ei şaptezeci de bărbaţi.

Verset ce nu a fost comentat.

15 I-am strâns la râul care curge spre Ahava şi am tăbărât acolo trei zile. Am căutat între popor şi preoţi, şi n-am găsit acolo pe niciunul din fiii lui Levi.

Râul. Râul sau canalul numit Ahava în v. 21.31 este de altfel necunoscut. Raportul lui Ezra lasă impresia că era amplasat oarecum central în Babilonia, deoarece era uşor de a lua legătura cu Leviţii, cărora le-a fost adresat un apel special din locul acela (vezi v. 15-20). Unii l-au considerat echivalent cu talmudicul 'Ihi, pe care l-au identificat cu modernul Hît, la nord-vest de Babilon.

Fiii lui Levi. Motivul absenţei leviţilor este probabil acelaşi ca cel discutat în legătură cu cap. 2,40, unde numărul mic al leviţilor întorşi este evident (vezi şi la cap. 8,1).

16 Atunci am trimis să cheme pe căpeteniile Eliezer, Ariel, Şemaia, Elnatan, Iarib, Elnatan, Natan, Zaharia şi Meşulam, şi pe învăţătorii, Ioiarib şi Elnatan.

Atunci am trimis. Textul pare să arate că Ezra a fost nu numai surprins, dar şi tulburat că nici un levit nu răspunsese chemării lui. Fără ei, caravana lui părea incompletă, mai ales având în vedere dorinţa lui de a produce o redeşteptare (vezi cap. 7,10.14-28; cf. cap. 9 şi 10). E semnificativ faptul că a trimis "învăţătorii" ["oameni cu pricepere" KJV] pe lângă cei nouă capi de familie menţionaţi ca să facă un ultim şi stăruitor apel către leviţi pentru a participa la călătoria de întoarcere. Aceşti doi bărbaţi, cu toate că nu aveau nici un titlu sau funcţie oficială, fie erau foarte elocvenţi şi convingători, fie erau consideraţi excepţional de calificaţi pentru însărcinarea încredinţată.

17 I-am trimis la căpetenia Ido, care locuia la Casifia, şi am pus în gura lor ce trebuiau să spună lui Ido şi fraţilor săi slujitori ai Templului care erau la Casifia, ca să ne aducă slujitori pentru Casa Dumnezeului nostru.

Casifia. Amplasarea acestei localităţi este necunoscută. Unii au sugerat că era un centru religios al populaţiei iudaice în Babilon, alţii că acolo era o şcoală unde tinerii leviţi erau educaţi pentru a fi învăţători la şcolile de sinagogi. E vrednic de notat în treacăt faptul că Ido, căpetenia a acestui centru al leviţilor, aparţinea grupei inferioare din punct de vedere a slujitorilor Templului, numiţi netiniţi (vezi la cap. 2,43).

18 Şi, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Serebia, bărbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, şi cu el pe fiii şi fraţii lui, în număr de optsprezece;

Mâna cea bună. Acesta este modul obişnuit al lui Ezra de a recunoaşte providenţa divine (vezi cap. 7,6.9.28; 8,31). Expresii asemănătoare apar şi în Neemia (cap. 2,8.18), dar nicăieri altundeva în Scriptură.

Bărbat cu minte. [Bărbat cu pricepere, KJV]. Ebr. 'ish śekel, considerat de unii comentatori drept nume propriu, dar fără dovezi suficiente. Nu se cunoaşte să fi existat nici un nume de acest fel. Dacă 'ish śekel e luat ca nume propriu, suntem confruntaţi cu marea dificultate de a fi obligaţi să admitem că numele strămoşilor lui şi numărul leviţilor din grupa lui de familie s-au pierdut din listă. Numele acestui bărbat cu minte sau cu pricepere este redat Serebia, care este menţionat de mai multe ori pe vremea lui Neemia ca mai mare al leviţilor (Neemia 8m7; 9,4.5).

Pe Serebia [Şi Serebia, KJV]. Conjuncţia ebraică we, "şi", ar trebui tradusă prin "anume" (RSV) sau "chiar", pentru ca textul să spună: "ei ne-au adus un bărbat cu pricepere, ... anume pe Serebia".

19 pe Haşabia, şi cu el pe Isaia, dintre fiii lui Merari, fraţii săi şi fiii lor, în număr de douăzeci;

Verset ce nu a fost comentat.

20 şi dintre slujitorii Templului, pe care David şi căpeteniile îi puseseră în slujba leviţilor, două sute douăzeci de slujitori ai Templului, toţi numiţi pe nume.

David şi căpeteniile. Nu se raportează nici în Regi, nici în Cronici, creşterea de către David a numărului servitorilor de la Templu, cu toate că o astfel de reglementare e în acord cu alte reglementări pe care se ştie că le-a făcut. Netiniţii (servitorii) originali au fost probabil, gabaoniţii (vezi la Iosua 9,21; Ezra 2,43).

Numiţi pe nume. Este clar că naratorul a considerat necesar să afirme că o listă cu numele acestor netiniţi (servitori) fusese înaintată de Ido lui Ezra, probabil în sensul de scrisori de acreditare, dar el nu consideră necesar să insereze lista.

21 Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot ce era al nostru.

Am vestit un post. Postul era de obicei simbolul pocăinţei şi însoţea adesea o nenorocire care avusese loc sau era aşteptată. În cazul acesta, însă, a fost ţinut în legătură cu rugăciunea în vederea unei călătorii sigure. Marea răspunderea de a duce aceste mii de oameni cu bine în Iudea apăsa greu pe inima lui Ezra, aşa cum arată v. 21.22. Nevoia urgentă ca expediţia să aibă ocrotirea divină pe cale era îndeosebi reală pentru membrii caravanei, deoarece Ezra, care dorea să-l convingă pe împărat de puterea adevăratului Dumnezeu, fie nu ceruse escortă înarmată, fie refuzase să primească una (v. 22). Totuşi, Neemia n-a şovăit să călătorească însoţit de o escortă (Neemia 2,9), care nu era un lux nefolositor într-o călătorie atât de primejdioasă care parcurgea porţiuni de teritoriu puţin populat. Ezra îşi dădea pe deplin seama de primejdiile existente care confruntau o grupă neînarmată de exilaţi şi de marea lor cantitate de bunuri. Ştiind că aveau nevoie de protecţia divină mai mult decât orice altceva, dar ştiind de asemenea că prezenţa lui Dumnezeu urma să le fie asigurată numai dacă nici un păcat nu exista între popor şi Dumnezeul lor, le-a poruncit să postească şi să-şi "smerească" sufletul, adică să-şi cerceteze viaţa şi să îndepărteze orice păcat cunoscut, înainte de a porni la drum.

Copiii noştri. Aceasta arată că, pe timpul lui Ezra, toţi bărbaţii erau însoţiţi de familiile lor, în timp ce pe vremea lui Zorobabel, cele mai multe familii au rămas pe loc pentru un timp (vezi Ezra 2,64).

22 Îmi era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.”

Vrăjmaşului pe drum. Vezi la v. 21. Versetul 31 lasă să se înţeleagă că nu se face referire la un vrăjmaş închipuit. Se poate ca Ezra să fi ştiut că samaritenii aşteptau să oprească din drum caravana sau că unele triburi arabe, care nu datorau supunere Persiei, aflaseră de caravană şi plănuiau să o atace şi să o jefuiască.

23 Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.

Verset ce nu a fost comentat.

24 Am ales douăsprezece căpetenii dintre preoţi, pe Şerebia, Haşabia şi zece din fraţii lor.

Şerebia, Haşabia. Bărbaţii aceştia şi cei zece asociaţi erau leviţi, dar nu preoţi, aşa cum lasă să se înţeleagă traducerea engleză (v. 18 şi 19). Înainte de "Şerebia" este prepoziţia le. Aceasta nu este tradusă în KJV. LXX redă aici "şi". Tradus în felul acesta, înţelesul pasajului ar fi că Ezra a numit 12 preoţi principali şi, pe lângă ei, 12 leviţi, anume pe Şerebia, Haşabia şi alţi zece colegi de-ai lor în total, 24 de bărbaţi - pentru a purta răspunderea unui transfer în regulă a a bunurilor.

25 Am cântărit înaintea lor argintul, aurul şi uneltele date în dar pentru Casa Dumnezeului nostru de împărat, sfetnicii şi căpeteniile lui, şi de toţi cei din Israel care se aflau acolo.

Cântărit înaintea lor. Argintul şi aurul erau sub formă de bare sau lingouri şi nu monede bătute. Perşii foloseau pe vremea aceea monede bătute, dar tezaurul îşi păstra cantitatea cea mare a depozitelor sale în bare (Herodot, iii, 96).

26 Am dat în mâinile lor şase sute cincizeci de talanţi de argint, unelte de argint de o sută de talanţi, o sută de talanţi de aur,

Argint. Orice încercare de a exprima valoarea aurului, argintului şi bronzului din această listă, în termenii valorilor moderne, nu ar reuşit să aprecieze valoarea lor reală din acea vreme ca putere de cumpărare. O estimare brută a valorii totale, determinată conform greutăţii celor trei metale, ar putea să fie mai mult de 3 milioane de dolari.

Chiar şi savanţii critici recunosc că această listă de bunuri şi lista de capi de familie care se întorceau cu Ezra poartă amprenta autenticului. În cazul în care cartea lui Ezra ar fi fost o simplă ficţiune, autorul nu ar fi consacrat atât de mult spaţiu unor liste anoste de exilaţi care se întorceau în ţară sau nu ar fi arătat bunurile pe articole.

Cu toate că o parte considerabilă a acestui tezaur se poate să fi provenit din averea împărătească, mare parte din ea el fusese donată de iudeii bogaţi din Persia şi Babilonia, iar parte de la prietenii lor păgâni (vezi cap. 7,15.16). Deşi valoarea tezaurului adus înapoi în Iudea pare să fie mare, nu trebuie să se uite că bogăţia Persiei pe vremea aceea era imensă (vezi Daniel 11,2). După Herodot (iii, 94. 95), India plătea un tribut anual de 360 de talanţi de praf de aur (12,3 tone), Babilonia, 1000 de talanţi de argint (34,3 tone) şi cantităţi mari era plătite de alte satrapii ale vastului imperiu. Veniturile totale ale imperiului sunt date de Herodot ca fiind de 14.560 de talanţi euboeici. În comparaţie cu această sumă uriaşă, averea dusă de Ezra în Iudea nu apare prea mare, cum au sugerat unii comentatori.

27 douăzeci de pahare de aur de o mie de darici şi două vase de aramă frumos poleită, tot atât de scumpă ca aurul.

Vase de aramă frumoasă poleită. Traducerea este corectă, dar nu se ştie despre ce fel de vase este vorba sau ce făcea ca aceste vase să fie "la fel de preţioase ca aurul". Unii au socotit că erau foarte bine poleite şi lustruite, ca aurul, alţii, că erau din oricalcum, un amalgam de aramă, extrem de valoros.

28 Apoi le-am zis: „Sunteţi închinaţi Domnului. Vasele acestea sunt lucruri sfinte, şi argintul şi aurul acesta sunt un dar de bunăvoie făcut Domnului Dumnezeului părinţilor voştri.

Sunteţi închinaţi Domnului. [Sunteţi sfinţi, KJV] Consacraţi lui Dumnezeu prin slujba lor, preoţii şi leviţii erau custozii potriviţi ai obiectelor consacrate.

29 Fiţi cu ochii în patru şi luaţi lucrurile acestea sub paza voastră, până le veţi cântări înaintea căpeteniilor preoţilor şi înaintea leviţilor, şi înaintea capilor de familii ai lui Israel, la Ierusalim, în cămările Casei Domnului.”

Cămările. Odăile acestea erau de ambele laturi ale clădirii principale în curtea Templului (vezi la 1 Regi 6,5), servind ca odăi pentru preoţi şi ca magazii (vezi Neemia 13,5).

30 Şi preoţii şi leviţii au luat greutatea argintului, aurului şi vaselor, ca să le ducă la Ierusalim în Casa Dumnezeului nostru.

Verset ce nu a fost comentat.

31 Am plecat de la râul Ahava, ca să ne ducem la Ierusalim, în a douăsprezecea zi a lunii întâi. Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.

A douăsprezecea zi. În ziua întâi a lunii, călătorii au început să se adune (cap. 7,9), dar în timpul celor trei zile de şedere în tabără, la punctul de întâlnire stabilit (cap. 8,15), Ezra a descoperit că nici un preot şi nici un levit nu răspunsese chemării chemarea lui. Atunci a luat măsurile descrise în cap. 8,16-20, pentru a convinge pe anumiţi leviţi şi netiniţi [servitori] să-i însoţească. La sosirea acestor bărbaţi, Ezra a hotărât un post pentru a cere ocrotirea divină în călătorie şi a încredinţat bunurile sfinte în grija preoţilor şi a leviţilor. Au mai trecut opt zile, timp în care s-au făcut aceste pregătiri pentru plecare, iar plecarea de pe malul râului Ahava nu a avut loc decât în ziua a 12-a.

Orice cursă pe drum. Temerile lui Ezra erau îndreptăţite şi primejdiile erau reale, dar credinţa în protecţia divină a fost răsplătită. Nu ni se spune cum au fost scăpaţi de vrăjmaşi, dar Dumnezeu, prin propriile Sale căi, a purtat de grijă celor care îşi puseseră încrederea în El. Mâna lui Dumnezeu a condus cu bine pe Ezra şi pe tovarăşii săi de călătorie, prin toate primejdiile de pe drum şi i-a adus la destinaţie fără vreo pierdere sau pagubă.

32 Am ajuns la Ierusalim şi ne-am odihnit acolo trei zile.

Am ajuns la Ierusalim. Ca şi în relatarea mai veche a întoarcerii sub Zorobabel, nu se raportează nimic despre ruta urmată sau despre experienţele lungii călătorii de patru luni (PK 617). Cu privire la ruta probabilă din Babilon în Iudea, vezi la cap. 2,68.

Ne-am odihnit acolo trei zile. După călătoria obositoare, un scurt timp de odihnă totală era necesar. Ca şi Neemia (Neemia 2,1), Ezra s-a mulţumit cu o odihnă de trei zile.

33 În ziua a patra, am cântărit în Casa Dumnezeului nostru argintul, aurul şi vasele, pe care le-am încredinţat lui Meremot, fiul lui Urie, preotul. Cu el era Eleazar, fiul lui Fineas, şi împreună cu ei leviţii, Iozabad, fiul lui Iosua, şi Noadia, fiul lui Binui.

Cântărit. În ziua a patra, Ezra s-a eliberat de misiunea de a înmâna tezaurului Templului diferitele daruri din Babilon. Când a făcut lucrul acesta, el s-a înfăţişat personal înaintea preoţilor şi leviţilor, care aveau răspunderea Templului, şi le-a transferat toate darurile de aur şi argint, împreună cu vasele arătate în versetele 25-27.

Meremot. El a fost una dintre căpeteniile ordinului preoţesc, atât sub Ezra, cât şi sub Neemia. El este menţionat că a reparat două secţiune din zidul de la Ierusalim, atunci când Neemia era guvernator (Neemia 3,4.21) şi că a fost unul dintre cei care au semnat legământul dintre Dumnezeu şi Israel, încheiat mai târziu, sub conducerea lui Ezra şi Neemia, în 444 î.Hr. (Neemia10,5).

Eleazar. Fiind preot, ca şi Meremot, Eleazar este probabil persoana al cărei nume este menţionat ca luând parte la sfinţirea zidului, pe vremea lui Neemia (Neemia 12,42).

Iozabad. Iozabad şi Noadia erau Leviţi principali. Primul nume apare din nou în Ezra 10,23; Neemia 8,7; 11,16.

34 Fiind cercetate toate după număr şi greutate, au pus atunci în scris greutatea tuturor.

Au pus atunci în scris greutatea. Nu numai că lingourile şi uneltele au fost numărate şi cântărite, dar preoţii cu răspunderea Templului au făcut un inventar şi a fost notată greutatea fiecărui vas. Atât de mare era grija custozilor de a preveni delapidarea proprietăţii Templului. Aceste lucrări l-au eliberat pe Ezra de răspundere şi l-au scutit de posibile acuzaţii ulterioare. În Mesopotamia, cele mai mici tranzacţii erau făcute pe bază de documente, iar lui Ezra i s-a cerut, fără îndoială, să trimită înapoi, la arhivele imperiale, un act de predare semnat, ca dovadă a îndeplinirii prevederilor decretului.

35 Fiii robiei, întorşi din robie, au adus ca ardere de tot Dumnezeului lui Israel doisprezece viţei pentru tot Israelul, nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei şi doisprezece ţapi ca jertfe ispăşitoare, toate ca ardere de tot Domnului.

Ca ardere de tot. Ca şi predecesorii lor sub Zorobabel, care aduseseră o jertfă "pentru tot Israelul", la sfinţirea Templului (cap. 6,17), şi exilaţii de curând sosiţi şi, se pare, reprezentanţi ai întregului Israel au adus jertfe pentru întreaga naţiune. Categoriile de animale jertfite sunt aceleaşi în ambele ocaziile. Numărul ţapilor este identic, dar în fiecare alt caz numărul animalelor este mult mai mic decât în ocaziile anterioare. Lucrul acesta este compatibil cu numărul relativ mic al celor care s-au întors cu Ezra. În fiecare categorie, cu excepţia mieilor, numărul era divizibil cu 12. Cifra 77 este greu de explicat, afară de cazul că se pune accentul pe cifra 7, aşa cum au sugerat unii comentatori.

36 Au dat poruncile împăratului dregătorilor împăratului şi cârmuitorilor de dincoace de Râu, care au ajutat pe popor şi Casa lui Dumnezeu.

Au dat. Schimbarea pronumelui, de la persoana I la persoana a III-a plural nu reprezintă o dovadă a schimbării autorului (vezi la cap. 7,28). E posibil ca versetul să prezinte pe scurt ce făcuse Ezra deja în călătoria lui din est la Ierusalim.

Dregătorilor. Ebraicul 'achashdarpenim, echivalentul termenului persan tradus cu "satrap" (vezi la Estera 3,12). Satrapul de "Dincolo de Râu" îşi avea reşedinţa fie la Alexandria, fie la Damasc, şi este mai mult decât probabil că Ezra şi caravana lui se opriseră la reşedinţa satrapului, prezentându-i autorizaţia împărătească pentru misiunea sa. După sosirea sa la Ierusalim, Ezra trebuie să fi informat de asemenea pe guvernatorul local cu privire la însărcinarea sa, înmânând perceptorilor decretul financiar al împăratului (cap. 7,21,22). Ezra adaugă că s-a bucurat de colaborarea acestor dregători. Perşii sunt rareori aflaţi în opoziţie faţă de interesele iudaice.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

15-36 PK 612-619

15�

PK 612

16 �

PK 614

17-22 �

PK 615

21.23 �

PK 616

21-23 �

PK 619; 1T 282

24.25.28.29 PK 616 31 �

PK 617

33-36 �

PK 619