1 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că era un om care ţinea în mână o funie de măsurat.

Iată era un om. A treia viziune arată triumful planului lui Dumnezeu. Perspectiva măreaţă prezentată aici ar fi fost adusă la îndeplinire de Israel dacă poporul ar fi conlucrat pe deplin cu programul Cerului. Omul cu funia de măsurat nu este identificat, iar pentru înţelegerea viziunii nici nu este nevoie de aceasta.

2 L-am întrebat: „Unde te duci?” Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor Ierusalimul ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.”

Să măsor Ierusalimul. Actul simbolic dădea asigurarea că Ierusalimul avea să fie rezidit.

3 Şi îngerul care vorbea cu mine a înaintat, şi un alt înger i-a ieşit înainte.

Un alt înger. Sunt deci patru personaje în viziunea simbolică, omul cu funia de măsurat, profetul şi doi îngeri.

4 El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia şi spune-i: „Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor care vor fi în mijlocul lui;

Tânărului acestuia. Cu privire la identitatea acestui tânăr s-au susţinut două concepţii: 2) Că el este omul cu funia de măsurat (v. 1). Potrivit acestei concepţii, faptul că tânărul este pe cale să măsoare cetatea vrea să spună că el este pe punctul de a circumscrie limitele ei. El urmează să fie întrerupt şi să i se spună că cetatea cea nouă nu trebuie să fie circumscrisă, că ea urmează să depăşească vechile ei hotare şi să fie ca o cetate neîmprejmuită. 2) Că el este Zaharia. Concluzia aceasta este probabil întemeiată pe ideea că solia dată tânărului era de fapt rânduită pentru Zaharia. Totuşi, indiferent cine a primit solia în viziunea simbolică, relatarea viziunii avea să transmită mai târziu solia divină acelora cărora le era destinată.

Cuvântul tradus acestuia (hallaz) poate fi tradus şi aceluia, ca în 2Regi 4,25; 23,17 (RSV). Pronumele nu este, aşadar, de nici un ajutor pentru identificarea tânărului.

5 Eu însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui şi voi fi slava lui în mijlocul lui! –

Zid de foc. Nu sunt necesare ziduri materiale, întrucât Însuşi Dumnezeu va fi ocrotirea cetăţii (vezi Psalmi 125,2).

6 Fugiţi, fugiţi din ţara de la miazănoapte! – zice Domnul. Căci v-am împrăştiat în cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul.

Fugiţi. Sau Ieşiţi. Compară Ieremia 51,6.45. Aceasta era o nouă chemare pentru iudeii aceia care nu se întorseseră la Ierusalim sub decretul lui Cir (Ezra 1,1-4), de a veni la Sion, de a fugi de vremurile tulburi care urmau să vină în imperiul persan. Mai erau încă mulţi exilaţi iudei în Babilon, dintre care nu puţini trăiau în linişte şi bogăţie. Prosperitatea lor îi făcea să dea înapoi faţă de viitorul nesigur pe care întoarcerea la Ierusalim părea să-l ofere.

Ţara de la Miază-noapte. Babilonul este adesea numit astfel în Vechiul Testament deoarece năvălitorii din ţara acea intrau în Palestina dinspre nord (vezi comentariul la Ieremia 1,14.15; 4,6).

7 Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!”

Scapă, Sioane. Sau, scapă la Sion. Planul lui Dumnezeu era să trimită judecăţi asupra acelor naţiuni care Îi ţineau poporul captiv. Vezi comentariul la v. 6.

Fiica Babilonului. Aceeaşi expresie apare în Psalmi 137,8. Compară expresia fiica Sionului (Isaia 52,2; Plângeri 4,22; Zaharia 2,10).

8 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă M-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.

După slavă. Sensul acestei expresii este obscur. Exprimarea după slava lui m-a trimis (RSV) este obţinută modificând textul ebraic. Potrivit cu textul modificat o viziune a slavei divine i-a dat însărcinarea profetului.

Lumina ochilor. Ebr. babah. Cuvântul acesta apare doar aici şi probabil însemnă globul ocular. Ochiul este foarte sensibil la iritaţie şi de o valoare de nepreţuit pentru posesorul lui. Fiecare lovitură care se abate asupra sfinţilor Îl loveşte pe Domnul lor (vezi Isaia 63,9; Fapte 9,1-5; comp. Matei 10,40; 25,34-46).

9 Iată, Îmi ridic mâna împotriva lor – zice Domnul – şi ele vor fi prada celor ce le erau supuşi, ca să ştiţi că Domnul oştirilor M-a trimis.

Ridic. Sau scutur. Ebr. nuph, a mişca într-o parte şi alta. Clătinarea mâinii înseamnă exercitarea puterii (vezi Isaia 11,15; 19,16). Iehova făgăduieşte să întoarcă roata aşa încât să-i facă pe aceia cărora le servise Israel o pradă pentru poporul Său.

M-a trimis. Scrisorile de acreditare ale adevăratului profet sunt împlinirea prezicerilor lui (vezi Deuteronom 18,21.22).

10 Strigă de veselie şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul.

Bucură-te. În vederea perspectivei pline de slavă, Sionul este chemat să se bucure. Dacă poporul ar fi luat seama la soliile profeţilor săi, cetatea ar fi stat în fala prosperităţii ca împărăteasă a împărăţiilor (DA 577). Dumnezeu ar fi locuit în mijlocul ei, iar Ierusalimul ar fi devenit diadema de slavă a lumii. O dată cu nereuşita lui Israel şi împlinirea planurilor lui Dumnezeu în sămânţa spirituală a bisericii creştine (vezi Vol. IV, p. 36, 37), motivul de bucurie este acum Noul Ierusalim coborându-se din cer de la Dumnezeu. (Apocalipsa 21,2).

11 Multe neamuri se vor alipi de Domnul, în ziua aceea, şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, şi vei şti că Domnul oştirilor M-a trimis la tine.

Se vor alipi. Compară Isaia 14,1; Mica 4,2. Dumnezeu intenţiona ca oamenii din toate naţiunile, observând prosperitatea lui Israel şi avantajele slujirii adevăratului Dumnezeu, să fie conduşi prin aceasta să se alipească de Domnul (vezi p. 28, 29). Dar Israelul de după exil, ca şi Israelul dinainte de exil, a refuzat să ia aminte la lumina trimisă din Cer. Dumnezeu a însărcinat acum biserica creştină să predice Evanghelia în toată lumea, pentru ca mulţi din toate ţările să poată crede şi să fie mântuiţi (vezi Matei 24,14; 28,19.20; Marcu 16,15.16; Fapte 1,8; Apocalipsa 14,6-12).

12 Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul.

Verset ce nu a fost comentat.

13 Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a şi sculat din locaşul Lui cel sfânt!”

Să tacă. În anticiparea acestor puternice şi măreţe evenimente lumea este chemată să aştepte cu înfiorarea şi respectul cuvenite (vezi Psalmi 76,8.9). Este dată făgăduinţa că Dumnezeu Se va ridica din starea Lui de aparentă inactivitate pentru a-i pedepsi pe nelegiuiţi şi pentru a-Şi salva poporul (vezi Psalmi 44,23-26).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–5PK 581

6–9PK 599

89 COL 166; Ed 257; GC 626; PK 545