1 Prorocia, cuvântul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul care a întins cerurile şi a întemeiat pământul, şi a întocmit duhul omului din el:

Proorocia. Capitolele 12-14 constituie a doua proorocie (vezi comentariul la cap. 1,1). Solia aceasta profetică poate fi intitulată: triumful planului lui Dumnezeu.

2 „Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de ameţire pentru toate popoarele dimprejur şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului.

Potir de ameţire. Sau De tremurare. Adică, un pahar al cărui conţinut produce tremurare. Compară imagini similare în Isaia 51,17; Ieremia 25,15-18; 51,57; Habacuc 2,16. Împresurarea. Vezi p. 30; vezi comentariul la cap. 14,2.

3 În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.

Piatră grea. Ierusalimul urma să fie ca un bolovan prea greu pentru a putea fi ridicat şi, pe cât se pare, un bolovan cu margini aspre şi crestate.

Vătămaţi. Sau Tăiaţi în bucăţi. Ebr. śaraţ, un verb care mai apare doar în Levitic 21,5, unde descrie facerea de tăieturi voluntare precum acelea care le erau interzise israeliţilor. Construcţia ebraică are un accent însemnând tăiat grav. Protecţia specială a lui Dumnezeu va fi asupra poporului Lui. Aceia care vor încerca să-i vatăme vor fi ei înşişi vătămaţi.

4 În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi cu ameţeală pe toţi caii şi cu turbare pe cei ce vor călări pe ei; dar voi avea ochii deschişi asupra casei lui Iuda şi voi orbi toţi caii popoarelor.

Voi lovi. Cuvintele acestea trebuie să fi constituit o încurajare deosebită pentru Zorobabel şi tovarăşii lui într-o vreme când viitorul apărea întunecos şi duşmanul căuta să ţină în loc lucrarea lui Dumnezeu (vezi Hagai 2,22; vezi şi p. 30).

5 Căpeteniile lui Iuda vor zice în inima lor: „Locuitorii Ierusalimului sunt tăria noastră, prin Domnul oştirilor, Dumnezeul lor.”

Verset ce nu a fost comentat.

6 În ziua aceea, voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc sub lemn, ca o făclie aprinsă sub snopi; vor mistui în dreapta şi în stânga pe toate popoarele de jur împrejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarăşi la locul lui cel vechi.

Căpeteniile. Ebr. ’alluphim. O mică schimbare a vocalizării (vezi Vol. I, p. 25) duce la exprimarea ’alaphim, care poate fi tradusă mii (1Samuel 10,19) sau triburi (RSV). Vezi comentariul la Mica 5,2. Încurajaţi de dovezile puterii ocrotitoare a lui Dumnezeu, familiile lui Iuda îşi vor lărgi hotarele şi vor ocupa întreg teritoriul rânduit lor de Dumnezeu (vezi Vol. IV, p. 29, 30).

Vatră. Ebr. kiyyor, o oală pentru spălat (Exod 30,18; etc.) sau pentru gătit (1Samuel 2,14); aici în legătură cu foc, o oală de foc.

7 Domnul va mântui mai întâi corturile lui Iuda, pentru ca slava casei lui David şi fala locuitorilor Ierusalimului să nu se înalţe peste Iuda.

Să nu se înalţe. Ca rezultat al ridicării zonelor rurale, slava teritoriilor de provincie ale lui Iuda va ajunge la fel ca aceea a capitalei, Ierusalimul însuşi.

8 În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David; şi casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor.

Ca David. Aceste făgăduinţe de putere cuceritoare urmau să-şi aibă împlinirea prin rămăşiţa lui Iuda. Se spera ca după întoarcerea lor din captivitate ei vor conlucra pe deplin cu planurile Cerului. O naţiune astfel întemeiată pe Dumnezeu este invincibilă. Fiecare individ poate cere aceste făgăduinţe în luptele sale împotriva ispitelor şi în biruinţele sale pentru Domnul (vezi DA 250, 251).

9 În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.

Voi căuta să nimicesc. O asigurare în plus cu privire la biruinţa asupra oricărei împotrivire duşmane.

10 Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut.

Îndurare. Ebr. chen, un cuvânt cu două nuanţe de sens fundamentale: 1) însuşiri pentru a face pe cineva plăcut; farmec (Proverbe 11,16; 22,1); 2) favoare, trecere, găsit adesea în expresii a căpăta trecere (Geneza 18,3; 19,19; 32,5; etc.). Chen derivă de la rădăcina chanan, care înseamnă a fi îndurător.

Rugăciune. Ebr. tachanumim, de la rădăcina chanan. Cuvântul tradus îndurare (vezi mai sus la Îndurare) este de asemenea din această rădăcină.

Prezicerea cu privire la revărsarea unui duh de îndurare şi de rugăciune, a fost înţeleasă în diverse moduri. Expresia duh de îndurare poate fi interpretată ca însemnând un duh care umblă după favoare. Dacă sensul este acesta a doua expresie duh de rugăciune este în primul rând o apoziţie a celei dintâi, iar traducerea poate fi următoarea: un duh care caută favoare, adică un duh rugându-se după favoare. Înţeles astfel, profetul prevede aici o redeşteptare spirituală la scară largă, venită dintr-o nouă înţelegere a păcătoşeniei păcatului şi caracterizată printr-o căutare stăruitoare după neprihănirea lui Hristos. Privind la Mesia cel străpuns văzând în El împlinirea tuturor tipurilor Vechiului Testament, înţelegând ca niciodată mai înainte minunata iubire a lui Dumnezeu manifestată în darul Fiului Său, oamenii vor deplânge amarnic defectele lor de caracter din trecut.

Plânsul amarnic aşa cum plânge cineva pe singurul lui fiu poate fi şi de durere din pricina morţii lui Mesia, o durere precum aceea pe care ar fi simţit-o o naţiune pregătită să-L primească pe Mesia. Zaharia prezintă aici viitorul lui Israel aşa cum ar fi putut să fie. Planul lui Dumnezeu era ca întregul pământ să fie pregătit pentru prima venire a lui Hristos (vezi PK 704). Cât de deosebită ar fi fost istoria poporului iudeu şi a Ierusalimului dacă oamenii ar fi primit darul Fiului iubit al lui Dumnezeu (vezi DA 576, 577)! Dacă ar fi venit la o naţiune astfel pregătită pentru a-L primi şi dacă dintr-odată El ar fi fost străpuns, cât de mare ar fi fost durerea lor! Durerea lor ar fi fost şi mai mare la înţelegerea faptului că propriile lor păcate fuseseră acelea care Îi pricinuiseră moartea.

Totuşi, aceste cuvinte urmează să aibă încă o împlinire. Pare să fie o aluzie la Zaharia 12,10 în Matei 24,30, atunci… toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă, şi în Apocalipsa 1,7: Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Cuvântul tradus boci în Apocalipsa 1,7 este acelaşi cu cel tradus prin boci în Matei 24,30, şi cu cel din LXX la Zaharia 12,10. Bocirea descrisă aici reprezintă experienţa acelora care L-au lepădat pe Hristos la prima Sa venire. Când Îl vor vedea în toată slava Lui la a doua venire, îşi vor da seama de deplina însemnătate a faptei lor (vezi DA 580). Fără îndoială cei mai violenţi adversari ai adevărului şi poporului Său (GC 637) din alte vremuri vor fi cuprinşi şi ei în prezicerea făcută aici. Vezi şi EW 179.

Străpuns. Ebr. daqar. Cuvântul este adesea folosit cu privire la străpungerea cu o armă (Numeri 25,8; Judecători 9,54; 1Samuel 31,4; 1Cronici 10,4). Ioan consemnează că textul acesta sa împlinit când unul dintre romani I-a împuns coasta lui Isus (Ioan 19,37).

11 În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon, în valea Meghidonului.

Hadadrimon. Un nume compus, alcătuit din numele a două zeităţi siriene, Hadad şi Rimon. Semnificaţia termenului nu este clară. Unii consideră că Hadadrimon era o localitate în valea din apropierea de Meghido şi că se face referire la moartea lui Iosia, care a primit răni de moarte când l-a atacat pe Neco, împăratul Egiptului, în valea Meghido. Moartea regelui a determinat un doliu special (2Cronici 35,20-25). S-au făcut mai multe încercări de a identifica localitatea, însă lipsite de succes. Alţii consideră că jalea din Hadadrimon se referă la vreun ritual păgân. Faptul că termenul Hadadrimon este compus din numele a două zeităţi siriene ar putea să ofere un oarecare sprijin acestei concepţii.

12 Ţara se va jeli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit, şi femeile ei, deosebit; familia casei lui Natan, deosebit, şi femeile ei, deosebit;

Fiecare familie deosebit. Enumerarea diferitelor familii în v. 12 şi 13, terminându-se cu expresia toate celelalte familii (v. 14) oferă tabloul unui bocet universal. Casa lui David reprezintă familia regală. Natan a fost fiul lui David (1Cronici 3,5). S-ar putea să fi fost desemnat tocmai el pentru că Zorobabel era un descendent al lui David prin Natan (Luca 3,27.31). Leviţii îi reprezintă pe conducătorii spirituali. Ca şi în cazul casei lui David, este menţionată o familie proeminentă – familia lui Natan. Cu privire la familia lui Şimei, vezi Numeri 3,17.18.21. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

8 AA 48; COL 120; MB 63; 5T 81; 6T 42; 8T 20

10 DA 580

13 familia casei lui Levi, deosebit, şi femeile ei, deosebit; familia lui Şimei, deosebit, şi femeile ei, deosebit;

Verset ce nu a fost comentat.

14 toate celelalte familii, fiecare familie, deosebit, şi femeile ei, deosebit.

Verset ce nu a fost comentat.