Tu însă vorbeşte. Versiunea greacă accentuează contrastul dintre conţinutul şi maniera învăţăturii lui Tit şi aceea a învăţătorilor mincinoşi din Creta (vezi cap. 1:10–16). Pavel schiţează aici a treia sarcină a lui Tit. El trebuia (1) să organizeze biserica şi să-i familiarizeze pe fraţii cretani cu această organizare (cap. 1:5–8); (2) să-i combată pe învăţătorii flecari şi amăgitori (cap. 1:10), care proclamau o doctrină nesănătoasă şi prin viaţa lor neevlavioasă distrugeau tonusul moral al întregii biserici (cap. 1:9–16); (3) să transmită clar şi precis adevărul Evangheliei.

Învăţătura sănătoasă. Vezi cap. 1:9.

Cei bătrâni. Gr. presbutai, bărbaţi mai în vârstă. Compară cu 1 Timotei 5:1. Vezi Faptele Apostolilor 11:30. Treji. [Cumpătaţi, KJV]. Gr. nephalioi, abstinenţi de la vin (vezi 1 Timotei 3:2, 3). Vrednici de cinste. [Serioşi, KJV]. Gr. semnoi, vrednici de cinste, plini de demnitate (vezi 1 Timotei 3:8).

Cumpătaţi. [Temperaţi, KJV]. Gr. sophron, prudent, cu o gândire sănătoasă (vezi 1 Timotei 3:2). Bărbaţii mai vârstnici din biserică ar trebui respectaţi pentru sfatul lor înţelept. Când cineva e disciplinat de Dumnezeu, un astfel de sfat nu ar trebui să fie luat cu uşurinţă.

Sănătoşi în credinţă. Vezi cap. 1:13.

Dragoste. Vezi 1 Corinteni 13:1.

Răbdare. Gr. hupomene, tărie, răbdare (vezi Romani 5:3). Aceste calităţi trebuie să fie întotdeauna păstrate vii. Cu trecerea anilor oamenii pot obosi, credinţa lor poate fi falsificată de superstiţie şi tradiţie, iubirea lor poate să slăbi, ajungând un simplu sentiment, iar răbdarea lor poate ajunge un consimţământ apatic. Viaţa lui Pavel a fost o ilustrare glorioasă a idealului exprimat aici, un model strălucitor pentru toţi bărbaţii şi toate femeile.

Femeile în vârstă. Compară cu 1 Timotei 5:2. Creştinismul a înălţat poziţia femeii la o treaptă până atunci necunoscută. Însă această nouă poziţie cerea o reacţie corespunzătoare din partea femeilor creştine. Trebuia ca ele să împlinească planul original al lui Dumnezeu, ca exemple vii de duioşie şi devoţiune. Astfel aveau să dea o pildă de curăţie şi devotament faţă de cămin şi copii, atât pentru propriile lor fiice cât şi pentru vecinii lor păgâni (vezi Tit 2:4).

Purtare cuviincioasă. [Aşa cum se cuvine sfinţeniei, KJV]. Sau ca cele angajate într-un

serviciu sfânt, literal, ca preotese.

Nici clevetitoare. [Nici acuzatoare mincinoase, KJV]. Vezi 2 Timotei 3:3.

Nici dedate. Sau să nu mai fie roabe ale.

Vin. [Vin mult, KJV]. Vezi 1 Timotei 3:8. Din cauză că biserica din Creta era de curând înfiinţată, femeile în vârstă trăiseră cea mai mare parte din viaţa lor după normele şi obiceiurile unei societăţi păgâne. Consumul de vin era o practică obişnuită în Orientul Apropiat şi în Orient în general. După o vieţuire îndelungată cu un astfel de obicei, dependenţa de vin era regula, nu excepţia.

Să înveţe pe alţii la bine. [Învăţători de lucruri bune, KJV]. În contrast cu bârfa, defăimarea sau basmele băbeşti (1 Timotei 4:7).

Cele tinere. Virtuţile feminine sunt cel mai bine transmise de la o generaţie la alta de femei mature din punct de vedere sentimental, care au învăţat bine lecţia auto-disciplinării şi a evlaviei personale. Este tragic ca o tânără să-şi asume responsabilitatea de femeie şi mamă fără să fi învăţat, din principiu şi din exemplul altei femei, răspunderile femeii creştine.

[Să fie cumpătate, KJV]. Gr. sophronizo, a-i da o gândire sănătoasă, adică a educa pentru maturitate emoţională (vezi v. 5). Bărbaţii. Soţia cuminte îşi dă seama că armonia şi tăria căminului depinde de rolul ei ca ajutor al soţului ei, nu ca un concurent.

Copiii. Pavel scoate în evidenţă legea fundamentală a siguranţei familiei şi a dezvoltării emoţionale. Ajutorul unei mame iubitoare, oferit din plin şi cu altruism fiecărui copil, nu poate fi dat deplin în nici un alt fel. Copiii nu trebuie să fie consideraţi nici ca bariere pentru fericirea adulţilor, nici ca fiinţe care dezvoltă de la sine virtuţi nobile şi respectate.

Cumpătate. [Chibzuite, KJV]. Gr. sophron, cu bun simţ, stăpân pe sine, cuminte. Accentul repetat al lui Pavel asupra cuvântului sophron şi asupra derivatelor lui, atât în scrisorile lui către Timotei cât şi în cele către Tit (1 Timotei 2:9, 15; 3:2; 2 Timotei 1:7; Tit 1:8; 2:2, 4–6, 12), reflectă efortul său intens de a rezolva o problemă majoră în organizaţia bisericească şi în dezvoltarea caracterului. Stăpânirea de sine denotă biruinţă asupra egoismului. Dorinţele personale trebuie subordonate binelui general al familiei şi al altora, iar dezamăgirile trebuie întâmpinate cu curaj şi voie bună.

Bune. Descrierea pe care o face Pavel unei femei creştine se compară cu tabloul clasic al mamei şi soţiei onorabile din Proverbe 31:10–31.

Gospodine. Dovezile textuale favorizează exprimarea muncitoare în cămin. Mamele care petrec o mare parte din timp în afara căminului îşi neglijează uneori responsabilităţile familiale. A le îngădui copiilor să hoinărească fără supraveghere părintească sau a-i da în grija unei persoane plătite, nu este o împlinire a poruncii divine date aici.

Supuse. [Ascultătoare, KJV]. Vezi Efeseni 5:22; 1 Timotei 2:11.

Să nu se vorbească de rău. [Să nu fie hulit, KJV]. Deoarece creştinii poartă numele lui Dumnezeu şi pretind că-L reprezintă pe El, Pavel stăruie asupra unei revizuiri a deprinderilor zilnice prin care este judecată puterea religiei. Ca şi păgânii, în loc să trăiască zilnic o viaţă loială lui Dumnezeu, mulţi membrii ai bisericii alegeau să ţină ritualuri complicate. Îndeplinirea cu credincioşie a sarcinilor zilnice constituie prima responsabilitate a femeii creştine. Nici una din obligaţiile bisericeşti, oricât de bine îndeplinite, nu poate compenseze lipsa de grijă pentru copii sau imaturitatea emoţională. Dacă un păgân observă că femeile creştine nu sunt mai stăpâne pe sine şi mai responsabile decât cele păgâne, creştinismului suferă o mare pagubă. Opinia superioare a creştinilor cu privire la rolul femeii în cămin şi în biserică va face lumea necredincioasă să cerceteze cu grijă rezultatele acestui fapt. Grija specială a lui Pavel era de a statornicii în biserică principiile drepte, ştiind că tonul moral şi spiritual al căminului şi al societăţii este determinat în cea mai mare parte de femeie.

Tineri. Adică în contrast cu cei bătrâni (v. 2). Cumpătaţi. Vezi v. 4; 5. Poate că Tit, fiind tânăr, ar avea mai mult succes în a-i sfătui pe cei de vârsta lui.

Dă-te pe tine. [Arată-te pe tine, KJV]. Atât creştinii din Creta cât şi vecinii lor păgâni aveau dreptul să aştepte ca pastorul creştin să exemplifice cu credincioşie principiile creştinismului.

După toate probabilităţile, Tit fusese crescut într-un cămin păgân, poate în luxosul şi nelegiuitul oraş Antiohia. El fusese atras în slujba Domnului chiar din floarea tinereţii. Fusese pus la probă în cuptorul încercării şi al dificultăţilor. Aici Pavel îi reaminteşte lui Tit că exemplul său de comportament creştin stăpân pe sine şi disciplinat le-ar oferi credincioşilor cretani cel mai eficient model cu putinţă.

În toate privinţele. [În toate lucrurile, KJV]. Compară cu sfatul asemănător dat lui Timotei (vezi 1 Timotei 4:12). Creştinismul adevărat include fiecare activitate în care un om se poate angaja cu gândurile sale conforme voii lui Dumnezeu (2 Corinteni 10:5).

Învăţătură. Compară cu 2 Timotei 3:10.

Curăţie. [Nestricăciune, KJV]. Sau temeinicie. Compară v.1.

Vrednicie [Seriozitate, KJV]. Gr. semnotes, purtare demnă (vezi 1 Timotei 2:2).

[Sinceritate, KJV]. Dovezi textuale favorizează omiterea acestui cuvânt.

Sănătoasă. Un cuvânt frecvent în această epistolă (cap. 1:9, 13; 2:1, 2, 8). Din cauza păcatului natura omului este bolnavă, dar Evanghelia este reţeta cerului pentru îndepărtarea bolii şi pentru readucerea bărbaţilor şi femeilor la sănătate deplină – mintală, fizică şi spirituală. Învăţăturile mincinoase, ca şi leacurile speciale ale şarlatanilor medicali, nu vindecă boala şi adesea

o complică. În felul acesta Pavel îi reaminteşte lui Tit că potrivnicii săi îi vor analiza de aproape atât viaţa cât şi cuvintele pentru a găsi ceva împotriva lui. Însă dacă Tit are grijă să spună adevărul cu grijă şi cu rugăciune, duşmanii lui vor fi făcuţi de ruşine. Ei aveau să fie lăsaţi fără motiv pentru critică.

Potrivnicul. [Partea contrară, KJV]. Nici flecarii şi amăgitorii (cap. 1:10), care erau în interiorul bisericii, şi nici păgânii din afară nu aveau să găsească vreun motiv de critică.

Robi. [Servitori, KJV]. Vezi Ioan 8:34.

Să le fie pe plac. Convertirea sclavilor la creştinism nu trebuia să facă munca lor mai puţin satisfăcătoare, ci trebuia să schimbe neascultarea ursuză în ascultare voioasă. În ce priveşte o discuţie cu privire la sfatul lui Pavel dat sclavilor creştini vezi Efeseni 6:5–9; Coloseni 3:22 – 4:1; 1 Timotei 6:1, 2.

Să nu fure nimic. Sau să nu-şi însuşească nimic pe nedrept. Pe lângă responsabilităţile legate de casă sau fermă, sclavii aveau adesea şi alte datorii. Unora le erau încredinţate lucrări comerciale şi li se oferea multă libertate personală. Aceasta le dădea ocazia să fie necinstiţi. Uneori ei primea o educaţie de artişti sau medici, pentru a-i sluji astfel pe stăpânii lor. În felul acesta, pe vremea lui Pavel un sclav avea multe ocazii să-şi înşele proprietarul. Hoţia sau delapidarea bunurilor stăpânului erau atât de obişnuite în Creta încât adesea sclavii erau numiţi hoţi. Trebuia ca sclavii creştini să fie evident superiori în loialitate şi onestitate.

Desăvârşită credincioşie. Trebuia ca sclavii creştini să fie deplin vrednici de încredere în serviciul adus stăpânilor pământeşti. Să facă în totul cinste. [Să împodobească, KJV]. Vezi 1 Timotei 2:9. Pavel afirmă că numai

o viaţă de creştin adevărat poate să facă o reclamă bună Evangheliei. Planul lui Dumnezeu pentru înaintarea Evangheliei constă în oameni noi, nu în metode noi (vezi 1 Timotei 4:16; 2 Petru 3:12).

Învăţăturii lui Dumnezeu. Probabil învăţătura despre Dumnezeu, sursa oricărei speranţe creştine, de care Pavel vorbeşte în v. 11–15.

Harul. Gr. charis (vezi Ioan 1:14; Romani 1:7; 3:24; 1 Corinteni 1:3). Numai prin harul lui Dumnezeu pot bătrânii (Tit 2:2), femeile în vârstă (v. 3), femeile tinere (v. 4, 5), tinerii (v. 6), Tit (v. 7, 8) şi sclavii (v. 9, 10) să-şi împlinească responsabilităţile vieţii. Nota triumfală a Evangheliei predicată de Pavel este că bărbaţii şi femeile pot găsi cu siguranţă biruinţă asupra păcatului, că viaţa lui Cristos, o dată descoperită în carne şi sânge, poate fi trăită de fiecare om condus de Duhul Sfânt. Fiecare poruncă de la Dumnezeu este însoţită de harul Său – puterea de a împlini scopurile divine (vezi 2 Corinteni 12:9; Evrei 13:9).

Toţi oamenii. Compară cu Ioan 1:9; 3:17; 1 Timotei 2:4; 2 Petru 3:9. Tuturor oamenilor li să dau ocazii suficiente pentru a fi mântuiţi, dar refuzul încăpăţânat al multora de a accepta harul lui Dumnezeu are ca rezultat moartea veşnică; astfel scopul lui Dumnezeu este zădărnicit şi darul mântuirii neglijat. În acest capitol tema lui Pavel este că toţi creştinii ar trebui să reprezinte bine principiile vieţii creştine pentru ca păgânii să poată fi impresionaţi de superioritatea creştinismului.

S-a arătat. Harul, adică iubirea mântuitoare îmbelşugată a lui Dumnezeu manifestată faţă de păcătoşi, a fost întotdeauna disponibil pentru oameni (vezi Psalmi 51:1–17; vezi Nota Suplimentară de la Psalmul 36). Dar planul lui Dumnezeu pentru salvarea oamenilor a fost făcut mai clar prin venirea lui Isus.

Ne învaţă. Gr. paideuo, a educa, a călăuzi, adesea folosit pentru a descrie procesul de creştere a unul copil. Harul mântuitor îi ajută pe oameni nu doar să renunţe la practicile păcătoase, ci îi şi să cultive deprinderi noi şi valoroase. Această lucrare zilnică a lui Dumnezeu poate fi numită proces de sfinţire (vezi Romani 6:19; 1 Tesaloniceni 4:3).

S-o rupem. Sau să renunţăm.

Poftele. Sau dorinţele care nu au o ţintă înaltă decât plăcerile aceste lumi. Compară cu 1 Ioan 2:15, 16.

Cumpătare. Gr. sophronos, o mentalitate sănătoasă (vezi v. 5). Adevăratul creştin îşi recunoaşte atât răspunderile sociale cât şi datoriile spirituale ce vin din calitatea de copil al lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu oferă destulă putere aşa încât oamenii să dea pe faţă adevărata stăpânire de sine (vezi Efeseni 4:13).

Cu dreptate. Sau neprihănire.

Evlavie. Gr. eusebos, (vezi 2 Timotei 3:12).

Veacul de acum. [Lumea de acum, KJV]. Vezi 1 Timotei 6:17.

Aşteptând. Gr. prosdechomai, a aştepta. Îndemnându-i pe membrii bisericii cretane să vieţuiască aşa cum se cuvine unor reprezentanţi ai lui Isus Hristos, Pavel adaugă o a doua motivaţie. Pe lângă traiul superior pe acest pământ, creştinul e răsplătit cu darul nemăsurat al vieţii veşnice. În consecinţă viaţa de zi cu zi trebuie să fie în armonie cu mărturisirea aşteptării grabnicei revenire a lui Hristos. După cum Simon a fost răsplătit pentru credincioasa sa aşteptare (prosdechomai) atunci când L-a privit pe pruncul Isus (vezi Luca 2:25), tot aşa creştinii vor avea cea mai mare bucurie atunci când vor vedea cu ochii lor slava celei de a doua veniri a lui Hristos.

Fericita noastră nădejde. Nădejdea revenirii lui Hristos a fost, timp de aproape 2 000 de ani, stimulentul cel mai de seamă al credinţei creştine, înviorând sufletul credinciosului şi oferindu-i curaj în mijlocul vicisitudinilor vieţii. Momentele întunecate de descurajare, dezamăgire sau întristare ale acestei vieţi sunt compensate în chip glorios de nădejdea celei de-a doua veniri.

Arătarea slavei. [Arătarea glorioasă, KJV]. Sau arătarea glorioasă. În ce priveşte epiphaneia, arătarea vizibilă, vezi 1 Timotei 6:14. Expresia fericita nădejde are ca apoziţie expresia arătarea slavei sau arătarea glorioasă, adică arătarea constituie fericita nădejde. Traducerea arătarea slavei, sugerează dezvăluirea atributelor divine ale lui Hristos când Se va întoarce pe pământ ca Împărat al împăraţilor, înconjurat de splendoarea glorioasă a miriadelor de îngeri cereşti.

Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. Compară cu 2 Tesaloniceni 2:8; 1 Timotei 6:14; 2 Timotei 4:1, 8. În greceşte această expresie este ambiguă, de aceea nu este sigur dacă Pavel vorbeşte atât despre Tatăl cât şi despre Fiul sau numai despre Hristos. Mulţi comentatori preferă să considere că expresia aceasta se referă numai la Hristos. Această interpretare nu întâmpină nici o dificultate, deoarece Pavel Îi atribuie lui Isus prerogativele Dumnezeirii (vezi Romani 1:7; Filipeni 2:6; Coloseni 2:9; 1 Timotei 1:1). În ce priveşte divinitatea lui Hristos, vezi Vol. V, p. 917. În ce priveşte o construcţie greacă similară vezi 2 Petru 1:1. Contextul lui Pavel este arătarea lui Dumnezeu la a doua venire, aşa cum făgăduise Isus Însuşi (vezi Ioan 14:1–3). Din cauza celor două lucruri nemaipomenite descoperite aici, că Isus Hristos este Dumnezeu în înţelesul cel mai deplin şi că revenirea Lui în lumea aceasta constituie apogeul istoriei, versetul acesta a fost

S-a dat. Pavel descrie aici lucrarea Fiului lui Dumnezeu în timp ce îndeplineşte funcţia de Mântuitor (v. 13). Rolul lui Hristos de Mântuitor şi Mijlocitor pentru omul pierdut nu I-a fost impus cu forţa prin voia arbitrară a Tatălui; Hristos S-a dat pe Sine însuşi ca o jertfă de bunăvoie pentru creaturile Sale rătăcite (vezi Ioan 10:17, 18; Faptele Apostolilor 3:15). În persoana lui Isus Hristos a fost dată la iveală iubirea Tatălui divin. Deşi fiii săi şi fiicele sale suferă consecinţele încălcării legii morale şi fizice, Dumnezeu Şi-a manifestat iubirea suferind împreună cu omul chinul cauzat de păcat. Darul lui Hristos anihilează toate îndoielile cu privire la suprema iubire a lui Dumnezeu pentru cei neascultători. De la apariţia păcatului Dumnezeu a suferit din cauza iubirii nerăsplătite. Venirea lui Hristos pe pământ este o cauză suficientă pentru lauda celor răscumpăraţi în decursul veşniciei. Îngerii rămân uimiţi din cauza faptului că singura obligaţie a omului constă în acceptarea acestei nemăsurate iubiri a Mântuitorului şi în reîntoarcerea în familia lui Dumnezeu.

Răscumpere. Gr. lutroo, a elibera, a salva. În ce priveşte substantivul înrudit, lutron, vezi Matei 20:28. Compară cu Psalmi 130:8. Planul lui Dumnezeu este să refacă în om chipul după care a fost creat. Păcatul nu va fi trecut cu vederea, ci desfiinţat. Lucrarea de sfinţire constă în acţiunea harului divin asupra voinţei umane pe deplin predate Lui, aşa încât fiecare urmă a păcatului să fie pe deplin înlăturată din viaţă (vezi Romani 3:24; 5:1; 6:19). Eliberarea omului de sub puterea ademenitoare a păcatului şi primirea neprihănirii nu cere nimic mai puţin decât puterea lui Dumnezeu, pentru o lucrare completă. Totuşi, deşi natura ascultă instantaneu de poruncile divine, omul, coroana creaţiunii, prin voinţa sa răzvrătită limitează adesea puterea şi intenţiile lui Dumnezeu.

Fărădelege. Gr. animia, nelegiuire.

Curăţească. Vezi 1 Ioan 1:7, 9; 3:3. Aici nu mai e de ajuns simplul ritual iudaic sau simpla ceremonie (vezi Faptele Apostolilor 15:9). Rezultatul izbăvirii omului din păcat, prin harul lui Dumnezeu, este o viaţă curăţită de orice gând rău şi orice fată rea.

[Special, KJV] .Gr. periousios, ales, şi anume de Dumnezeu, pentru Sine Însuşi. Cuvântul acesta poate să însemneze ceva ce a devenit proprietate personală.

Biserica Creştină e succesorul poporului Israel, ca mesager special al lui Dumnezeu pentru vestirea Evangheliei (vezi 1 Petru 2:9). Aceeaşi misiune, aceleaşi privilegii şi răspunderi pe care le avusese Israel au fost transferate asupra Israelului spiritual (vezi Vol. IV, pp. 35, 36).

Plini de râvnă. În timp ce aşteaptă a doua venire biserica creştină îşi va împlini misiunea dată cândva naţiunii iudaice, de a descoperi, prin cuvinte sau fapte, principiile guvernării lui Dumnezeu.

Spune. Pavel arată aici care sunt cele trei metode de a învăţa şi conduce bisericile creştine. Unii membri ai bisericii sunt dispuşi să asculte; alţii au nevoie de mai multe îndemnuri şi de sfaturi mai directe; iar alţii, din diferite motive, au nevoie de o mustrare mai aspră, însoţită de dovezi indiscutabile.

Putere. [Autoritate, KJV]. Autoritatea slujitorului bisericii se bazează în cele din urmă nu pe slujba lui, ci pe însărcinarea sa divină şi pe integritatea lucrării sale.

Dispreţuiască. Tit trebuia să prezinte învăţătura atât de convingător încât ascultătorii săi să nu evite pe bună dreptate ceea ce spune el sau să găsească argumentele sale nelogice, şi în felul acesta să-şi piardă încrederea în el.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1, 21T 415 5 2T 315

6 CT 535; FE 192

6–8AA 369; CSW 119; GW 60; MYP 368; TM 148; 1T 415, 499

7 1T 446

8 COL 338; 2T 709

10 CS 27; 1T 507; 3T 422; 5T 439; 8T 195

11 GC 261; MB 7

11, 12 4T 332

11–14AA 205; CT 330; 3T 52

11–15TM 148

12 AA 505; 1T 285 12–141T 507 13 Ev 220; 2T 194 13, 14 1T 274, 487 13–151T 283, 287 14 AA 519; CW 102; FE 483; ML 218; MYP 400; Te 199; TM 441; 1T 136, 150, 305; 2T 105, 150, 317; 3T 538; 4T 17, 332; 5T 148, 592, 730; 6T 372; 8T 248 15 1T 276; 3T 359