Căci. Apostolul se fereşte să nu fie cumva înţeles greşit, explicându-le că Dumnezeu are cel mai important rol în mântuirea omului. Dumnezeu este Acela. Literal, Dumnezeu este Acela care lucrează, sau oferă energie, evident, cu accentul pe Dumnezeu.

Lucrează. Gr. energeo, a da energie, de obicei sugerând eficienţă. Nu este acelaşi cuvânt ca cel folosit în v. 12, pentru duceţi până la capăt (katergazomai) (vezi comentariul de acolo). Cuvântul englezesc energize (a insufla energie) vine de la grecescul energeo. Cuvântul acesta este adesea folosit cu privire la lucrarea lui Dumnezeu în viaţa creştinului (1 Corinteni 12,6.11; Galateni 2,8; Efeseni 1,11.20). Aici apostolul subliniază faptul că puterea cu care este realizată mântuirea vine de la Dumnezeu şi că ea lucrează în noi pentru a-şi realiza scopul.

Plăcerea. Gr. eudokia (vezi comentariul de la Romani 10,1). Dumnezeu vrea ca omul să fie mântuit, Divinitatea şi-a folosit întreaga putere pentru a face posibil lucrul acesta, este plăcerea Lui Dumnezeu ca oamenii să fie salvaţi. Nimeni nu doreşte mai cu înfocare mântuirea noastră decât Tatăl.

Şi voinţa şi înfăptuirea. [Atât a voi cât şi a face, KJV; Să voiţi şi să lucraţi, traducerea Niţulescu; Să voiţi şi ca să săvârşiţi, G. Galaction]. Folosirea cuvântului şi arată că Dumnezeu ne dă atât îndemnul de a ne hotărî să acceptăm mântuirea cât şi puterea de a face eficientă hotărârea luată. Asta nu înseamnă că noi suntem entităţi complet pasive, la dispoziţia lui Dumnezeu, ci că El ne oferă stimulul care trezeşte dorinţa noastră de a fi mântuiţi, că ne face în stare să luăm decizia de a ajunge la mântuire şi că ne oferă puterea pentru a face eficientă această decizie, astfel încât să fim salvaţi. Aşadar mântuirea este prezentată ca o conlucrare între Dumnezeu şi om, Dumnezeu punând la îndemână toate puterile necesare omului.