22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia,

Roada Duhului. Ceea ce în mod natural se dezvoltă în viaţă când Duhul are controlul (cf. vers. 18). Rezultatele unui asemenea control stau în viu contrast cu lucrările firii pământeşti (vers. 19-21). Roada Duhului nu este produsul obişnuit al naturii omeneşti, ci al unei puteri cu totul în afară de om.

Se poate atrage atenţia la faptul că roadă este la singular, în timp ce cuvântul fapte (vers. 19) e la plural. E numai o roadă a Duhului şi acea o singură roadă cuprinde toate harurile creştine enumerate în vers. 22.23. În alte cuvinte, toate aceste haruri [virtuţi] trebuie să fie prezente în viaţa creştinului, şi nu se poate spune că el aduce roada Duhului dacă vreunul lipseşte. Pe de altă parte, sunt multe forme în care răul se poate manifesta, şi e de ajuns ca numai una din trăsăturile rele din lista vers. 19-21 să fie prezentă în viaţa unui om pentru a fi clasificat la un loc cu aceia care produc faptele cărnii. E nevoie de toate harurile creştine pentru a face din cineva un adevărat urmaş al lui Hristos, dar este suficientă numai una din faptele firii pământeşti pentru a face din cineva un om al celui rău.

Dragostea. Vezi Mat 5:43.44; 1Cor 13.

Bucuria. Vezi Rom 14:17.

Pacea. Vezi Ioan 14:27.

Îndelunga răbdare. Sau răbdarea. Vezi 1Cor 13:4; 2Cor 6:6.

Bunătatea. [gentileţea, KJV]. Sau amabilitatea. Gr. chrestos (vezi 2Cor 6:6). O persoană bună are un temperament blând, calm şi cu înclinaţie liniştită. Un creştin nu trebuie să fie niciodată posomorât sau ursuz, ci totdeauna vesel, atent faţă de alţii şi curtenitor.

Facerea de bine. [Bunătatea, KJV]. Adică, orientare spre bine a inimii şi a vieţii, în motive şi purtare. Vezi Mat 7:12; 12:33; 19:17; Ioan 7:12.

Credincioşia. [Credinţa, KJV]. Gr. pistis, care însemnează şi credinţă şi credincioşie. În timp ce credinţa este o atitudine de încredere în alte persoane sau adevăruri pentru care dovezile obiective sunt incomplete, credincioşia este o calitate de conduită care dă altora motiv de încredere în noi. Credinţa este o atitudine a minţii; credincioşia un model de purtare. Aici credincioşia ar fi mai corespunzătore şi mai comparabilă cu cealalte roade pomenite. Vezi Evr

11:16.