1 Soacra sa, Naomi, i-a zis: „Fiica mea, aş vrea să-ţi dau un loc de odihnă, ca să fii fericită.

Odihnă. Sau cămin (RSV). Prin cuvântul odihnă, Naomi se referă la căsătorie (vezi cele despre cap. 1,9). Naomi a socotit de datoria ei să facă tot ce putea spre a procura un cămin pentru nora ei care o urmase atât de credincioasă, şi în consecinţă i-a explicat lui Rut dreptul ei, conform cu obiceiul iudaic de a invita-l pe Boaz să-şi îndeplinească îndatoririle sale ca rudă apropiată. Dacă Boaz este de acord să se căsătorească cu ea, Rut nu numai că va avea un cămin al ei, ci va fi în măsură să perpetueze numele şi să păstreze moştenirea soţului ei decedat.

Există două orânduiri care au ajuns la noi din Eden: (1) Sabatul, un timp de odihnă, când într-un fel special stăruim asupra dovezilor iubirii lui Dumnezeu faţă de noi şi studiem cum putem mai desăvârşit să exprimăm iubirea noastră faţă de El; şi (2) Căminul, un loc de odihnă, unde iubirea unul faţă de celălalt trebuie să-şi găsească cea mai adevărată şi desăvârşită expresie. Şi unde locuieşte iubirea, acolo este pace.

2 Şi acum Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată, el are să vânture la noapte orzul în arie.

Vântură… orzurile în arie. În Palestina, vânturatul grânelor se făcea, ca şi astăzi, prin aruncarea lor în sus cu o lopată sau furcă sau dintr-un vas puţin adânc, în aşa fel încât grăunţele să cadă prin greutatea lor într-un loc, iar pleava să fie luată de vânt. Vânturarea se făcea de obicei în răcoarea serii.

Arie. În secerişul palestinian, procesul de separare a grânelor de paie era făcut în general într-o arie sub cerul liber (vezi Judecători 6,37). De obicei aceasta era un teren mare, uscat, neted, de formă circulară cu un diametru de 40 la 50 de picioare. Fie că snopi întregi sau spicele tăiate de snopi erau împrăştiate pe vatra de pământ şi boii erau conduşi peste vatră să scoată afară boabele prin călcarea cu picioarele. Uneori era trasă de boi o sanie încărcată cu pietre, în timp ce ei se roteau în jurul ariei. După vânturare, grânele erau în cele din urmă trecute printr-un ciur spre a le alege de pietricele şi gunoi. Apoi era înmagazinat, gata pentru măcinat.

3 Spală-te şi unge-te, apoi îmbracă-te cu hainele tale şi coboară-te la arie. Să nu te faci cunoscută lui, până va isprăvi de mâncat şi de băut.

Hainele. Sau cele mai bune haine (RSV).

Pogoară-te. Betleem este aproape de creasta lanţului de munţi din Iudeea centrală, pe îngusta pantă de pe lunga creastă de munte care se desface mai degrabă râpoasă înspre răsărit. Cele mai multe dintre ogoarele Betleemului probabil că se aflau mai jos de oraş, iar Rut avea, în mod literal, să pogoare spre a ajunge la ele (vezi cele despre cap. 4,1).

4 Şi când se va duce să se culce, însemnează-ţi locul unde se culcă. Apoi du-te, descoperă-i picioarele şi culcă-te. Şi el însuşi îţi va spune ce să faci.”

Înseamnă-ţi locul. Conform cu cap. 2,17, Rut a cules spice până seara şi n-a plecat acasă până ce n-a treierat şi vânturat ce culesese. Înspre seară, şi oamenii lui Boaz au treierat şi vânturat grânele pe care le-au adunat în acea zi şi seară după seară grămada de grâu vânturat a crescut în mărime. După toate probabilităţile, ei mâncau cina împreună şi apoi mergeau acasă, dar cineva trebuia să rămână toată noaptea să păzească grămada de grâne vânturate împotriva furtului. Naomi ştia că acum, la sfârşitul secerişului de orz, însuşi Boaz avea să fie de rând. Avea să aibă loc o cină bună obişnuită, şi Boaz avea să petreacă noaptea probabil într-un cort întins alături de ceea ce era acum o mare grămadă de grâne vânturate. În seara aceea, Rut nu avea să meargă acasă ca de obicei, ci avea să aştepte liniştită până ce Boaz avea să adoarmă în cort. În întuneric ea nu avea să fie văzută.

Descopere-i picioarele. Sau ridică hainele (învelitorile) care sunt pe picioarele lui, conform cu LXX şi Vulgata. Probabil că Boaz s-a culcat pe o grămadă de paie, îmbrăcat, dar cu încălţămintea scoasă, şi cu mantaua lui întinsă peste corp pentru a se acoperi.

5 Ea i-a răspuns: „Voi face tot ce ai spus.”

Verset ce nu a fost comentat.

6 Rut s-a coborât la arie şi a făcut tot ce poruncise soacra sa.

Verset ce nu a fost comentat.

7 Boaz a mâncat şi a băut, şi inima-i era veselă. S-a dus şi s-a culcat la marginea unui stog. Rut a venit atunci încet de tot, i-a descoperit picioarele şi s-a culcat.

Inima-i era veselă. Un Targum redă: El (Boaz) a binecuvântat Numele lui Iehova. Cuvântul tradus aici vesel este folosit adesea spre a exprima fericire şi un fel de bună dispoziţie, dar în nici un caz nu înseamnă că Boaz a fost beat. Cu un seceriş bogat la îndemână, care urma după ani de foamete, el putea prea bine să fie recunoscător pentru darurile cerului.

8 La miezul nopţii, omul s-a speriat; s-a plecat şi iată că o femeie era culcată la picioarele lui.

S-a speriat. Septuaginta redă cuvântul ca tulburat. Nu s-ar fi tulburat sau speriat (RSV) oricare alt om cinstit în împrejurări ca acestea?

9 El a zis: „Cine eşti tu?” Ea a răspuns: „Eu sunt Rut, slujnica ta; întinde-ţi poala hainei peste slujnica ta, căci ai drept de răscumpărare.”

Poala hainei. În mod literal, aripa, o expresie folosită de obicei pentru partea de sus liberă în falduri a hainei. Talmudul iudaic explică acţiunea lui Rut ca o propunere pentru căsătorie (vezi cele despre Deuteronom 22:30). Arabii au astăzi acelaşi obicei. Cererea lui Rut se poate să-i fi amintit lui Boaz despre ceea ce-i spusese el de curând: Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti (cap. 2,12). Rut îl cheamă pe Boaz să împlinească într-un fel personal propria lui rugăciune ca Dumnezeu să o binecuvânteze. Un bărbat amabil şi credincios, Boaz făgăduieşte să împlinească cererea lui Rut, în cazul în care ruda cea mai apropiată nu consimte să-şi facă datoria de rudă.

Ai drept de răscumpărare. Rut arată mai clar temeiul cererii ei. Venirea ei la Boaz este şi justă şi onorabilă.

10 Şi el a zis: „Fii binecuvântată de Domnul, fiică! Această faptă de pe urmă mărturiseşte şi mai mult pentru tine decât cea dintâi, că n-ai umblat după tineri, săraci sau bogaţi.

Fii binecuvântată. Primele cuvinte ale lui Boaz exprima înalta lui stimă pentru Rut şi favoarea cu care priveşte cererea ei. Mai mult chiar, el invocă binecuvântarea lui Dumnezeu şi exprimă dorinţa lui ca propunerea lui Rut să fie adusă la îndeplinire în armonie cu voinţa lui Dumnezeu.

Fiică. Formula de adresare a lui Boaz folosită de el când s-au întâlnit de prima dată (cap. 2:8) probabil întemeiată pe vreo considerabilă diferenţă de vârstă dintre cei doi.

Mărturiseşte mai mult. Boaz acceptă amabil propunerea lui Rut ca un act de amabilitate faţă de el, în timp ce ceea ce cerea Rut era în realitate un act de amabilitate şi bunăvoinţă faţă de ea şi de soţul ei decedat. Prin această declaraţie, Boaz a îndepărtat orice fel de piedică pe care o putea presupune Rut luând iniţiativa propunerii căsătorie. Boaz respinge orice atitudine de silă din partea sa de a aduce la îndeplinire propunerea.

Cea dintâi. Adică, faţă de Naomi.

N-ai umblat după tineri. Evident că Boaz de mult nu mai era un tânăr. Înainte ca Boaz să fi ştiu cine era Rut, la începutul timpului seceratului, el vorbise despre ea ca o na'arah, fată tânără (cap. 2,5.6). Locuitorii din Betleem au folosit acelaşi termen despre ea pe vremea căsătoriei lui Boaz (cap. 4,12). Faptul că o femeie tânără, de anii ei, avea să se uite la el, un bărbat probabil înaintat în miezul vieţii, l-a impresionat mult pe Boaz.

11 Acum, fiică, nu te teme, îţi voi face tot ce vei zice, căci toată cetatea ştie că eşti o femeie cinstită.

Nu te teme. Boaz nu este în situaţia să-i dea lui Rut un răspuns imediat şi hotărât, pentru motivul pe care el continuă numaidecât să-l explice (v. 12,13). Cu alte cuvinte, trebuie să aibă loc, în mod inevitabil, o amânare. Boaz nu poate aproba pe loc cererea ei, dar ea nu trebuie să creadă că, făcând aşa, el se eschivează de la problemă. Aşa că el îi cere: Nu te teme. El şi-a exprimat deja intenţiile sale în legătură cu aceasta şi a făcut-o în mod sincer. Dar spre a evita flecăreala şi poate critica, Boaz consideră că singura cale potrivită este să aştepte până ce rudei mai apropiate decât mine i se va da ocazia să facă faţă obligaţiei care îi revine în mod logic. Dacă Boaz ar face altfel, ruda mai apropiată s-ar putea socoti grav păgubită şi putea chiar să pornească o acţiune legală împotriva lui Boaz. Singura cale sigură şi potrivită era să se urmeze procedura aprobată de lege şi obicei.

Îţi voi face. În ciuda unei amânări a problemei, Boaz îi face lui Rut o făgăduinţă categorică –

o făgăduinţă limitată numai de alegerea celeilalte rude de a exercita prerogativele sale cu privire la Rut.

Toată cetatea. Deşi văduvă şi străină, care se aşezase în Betleem numai de câteva săptămâni, Rut este deja cunoscută şi respectată de toţi. S-ar părea că Elimelec fusese un cetăţean influent şi respectat al Betleemului şi că locuitorii cetăţii în mod natural s-au interesat de treburile şi averea acestei familii. Ba mai mult, sosirea unei străine avea să atragă atenţia şi fiecare avea să o observe cu atenţie în timpul acelor câteva săptămâni de la început. Rut a trecut examenul. Ea a fost recunoscută ca o femeie cinstită. Amintind faptul acesta, Boaz mai exprimă încă odată înalta lui stimă pentru Rut.

12 Este adevărat că am drept de răscumpărare, dar este o altă rudă mai aproape decât mine.

Rudă mai aproape decât mine. După câte s-ar părea, factorul hotărâtor era gradul de rudenie. Nu era o oarecare rudă, care putea pretinde dreptul la afecţiunea şi proprietatea lui Rut. Cu cât ruda era mai aproape, probabil că cu atât mai mare era interesul lui de a ocroti drepturile şi privilegiile văduvei şi ale soţului ei decedat. Şi invers, el era presupus a fi mai puţin influenţat de interese egoiste.

13 Rămâi în noaptea aceasta aici. Şi mâine, dacă vrea să te răscumpere, bine, să te răscumpere; dar dacă nu-i place să te răscumpere, te voi răscumpăra eu, viu este Domnul! Culcă-te aici până dimineaţă.”

Rămâi în noaptea aceasta. Boaz fixează o limită de timp hotărâtă pentru cererea lui de amânare a împlinirii cererii lui Rut. Aceasta avea să fie de cel mult câteva ceasuri (v. 11).

Dacă vrea să te răscumpere. Vezi cele despre v. 12.

Culcă-te aici până dimineaţa. De fapt, Boaz i-a zis: Tu ai lămurit obiectul cererii tale, iar eu îl aprob întru totul; dar să nu-ţi iei riscul de a te întoarce la soacra ta acum în toiul nopţii.

14 Ea a rămas culcată la picioarele lui până dimineaţa şi s-a sculat mai înainte de a se putea cunoaşte unul pe altul. Boaz a zis: „Să nu ştie nimeni că a intrat o femeie în arie!”

Înainte de a se putea cunoaşte. Chiar la prima lumină a zorilor, înainte de sosirea secerătorilor şi a culegătorilor de spice. Cei puţini, care erau pe aproape, în orice caz nu puteau să o recunoască pe Rut.

Să nu ştie nimeni. Nu numai de dragul proprietăţii, ci şi pentru a asigura planul lui Boaz de a completa aranjamentele cu ruda apropiată. Dacă el ar fi aflat de cele petrecute în noaptea precedentă, el putea să refuze să renunţe la drepturile lui pe care le are în primul rând.

O femeie. În mod literal, femeia. Probabil influenţat de folosirea articolului hotărât şi considerând ca improbabil că Boaz dormea în acea noapte singur lângă arie, Talmudul consideră că porunca trebuie să fi fost adresată vreunuia dintre secerători care a rămas cu el la ogor. Ar fi fost foarte neplăcut pentru toţi cei în cauză dacă s-ar fi atribuit vreo bănuială legăturii lui cu Rut.

15 Şi a adăugat: „Adu mantaua de pe tine şi ţine-o.” Ea a ţinut-o, şi el a măsurat şase măsuri de orz şi le-a pus pe ea. Apoi a intrat în cetate.

Mantaua (în engl. vail). Mai degrabă mantaua (the mantle – RSV). Cuvântul ebraic tradus astfel nu însemna o acoperitoare a feţei, ci mai degrabă o haină pe deasupra, constând dintr-o mare bucată pătrată de haină aruncată peste umărul stâng şi adusă peste sau pe sub braţul drept (vezi cele despre Deuteronom 22:17).

Şase măsuri. Aceasta ar fi cam 60 de funzi. Rut a legat acestea bine în mantaua sau vălul ei, şi fără îndoială că le-a cărat pe capul ei, sau posibil pe umărul ei. Aceasta probabil că a fost o sarcină aşa de mare cât putea ea să ducă în mod comod pe calea deluroasă spre cetate (vezi cele despre v. 3).

16 Rut s-a întors la soacra sa, şi Naomi a zis: „Tu eşti, fiica mea?” Rut i-a istorisit tot ce-i făcuse omul acela.

A zis. Adică, Naomi a zis.

Tu eşti? (în engl. cine eşti?). Aceasta este citirea literală a textului ebraic. Dar este vădit că Naomi ştia că aceasta este Rut, pentru că adaogă imediat cuvintele fiica mea. Socotind întrebarea lui Naomi ca expresie idiomatică, diferiţi traducători au făcut din ea o întrebare, de pildă privind succesul misiunii lui Rut. Ce ai făcut, fiica mea? (RSV). Contextul pare să justifice o astfel de traducere, pentru că, în răspuns, Rut îi spune tot ce se-ntâmplase.

17 Ea a zis: „Mi-a dat aceste şase măsuri de orz, zicând: „Să nu te întorci cu mâinile goale la soacra ta.”

Să nu te întorci cu mâinile goale. Boaz ştia prea bine că vizita lui Rut fusese sugerată de către Naomi, şi darul lui de şase măsuri de orz a intenţionat o recunoaştere tacită a acestui fapt. Ea vădeşte o recunoaştere a interesului lui Naomi în această chestiune şi presupune că interesul lui personal pentru Rut nu-l va face s-o uite pe Naomi.

18 Şi Naomi a zis: „Fii liniştită, fiica mea, până vei şti cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă până nu va sfârşi lucrul chiar astăzi.”

Fii liniştită. Sau aşteaptă (RSV). Rut făcuse tot ce a putut; ruda, Boaz, trebuia să facă toate aranjamentele legale pentru căsătoria lor. Legea nu era atât de preocupată cu dorinţele personale ale femeii, s-ar părea, cât cu acelea ale rudei apropiate. Tot ceea ce trebuia să facă el era să stabilească drepturile sale spre mulţumirea juriului de cetăţeni pe care ar putea el să-i adune la poarta cetăţii.

Cum se va isprăvi lucrul acesta. Sau ce întorsătură vor lua lucrurile (RSV). A fi liniştit în rezolvarea unei situaţii importante, niciodată nu este uşor, mai ales când nu există nici o persoană care poate să influenţeze hotărârea, în afară de a te ruga pentru ea. Putem presupune că aceasta este ceea ce a făcut Rut (vezi cap. 1,16).