Un nume bun. Compară cu Proverbe 22,1. O reputaţie bună, bazată pe trăsături de caracter,
este o avere inestimabilă.
"Cine mă jefuieşte de numele meu bun
Îmi fură ceea ce pe el nu-l îmbogăţeşte
Dar pe mine mă sărăceşte rău de tot."
Una din răsplătirile esenţiale care urmează să fie acordate celor mântuiţi este "numele nou" făgăduit tuturor celor care biruiesc lumea (Apocalipsa 2,17).
Untdelemnul mirositor. [alifie scumpă, KJV]. Cuvântul redat "scumpă" [KJV] e acelaşi cuvânt tradus "bun"- "un nume bun". Cuvântul tradus "alifie" [KJV] este redat "untdelemn" în Genesa 28,18; 35,14; Exod25,6; 29,2; Proverbe 27,9.16; Eclesiast 9,8; 10,1 (vezi Cânt. Cânt. 1,3). Untdelemnul mirositor era foarte mult preţuit în Orient, unde nu exista săpunul fin (vezi Rut 3,3; 2 Samuel 12,20). În ebraică există o asemănare de sunete între cuvintele "nume", shem, şi "untdelemn" sau "parfum", shemen.
Ziua morţii. Natura analoagă a celei de-a doua propoziţii cu cea dintâi e clară când e înţeles faptul că persoana care trăieşte onorabil şi se bucură de o reputaţie bună nu are de ce să se teamă de moarte. La naştere, viaţa îi stă înainte şi nu cunoşte nimic despre capcanele, dezamăgirile, durerile şi înfrângerile ei. O corabie ridică ancora şi părăseşte portul fără ştie ce pericolele care pot fi întâlnite pe drum. La intrarea în port, la sfârşitul unei traversări cu bine a oceanului, un vas este întâmpinat cu bucurie.
Ziua naşterii. Naşterea cuiva este începutul unei perioade scurte de "şaptezeci de ani" (Psalm 90,9, 10), dar moartea poate fi preludiul unei veşnicii pe noul pământ (Luca 20,36; 1 Corinteni 15,51-55), de odihnă (Apocalipsa 14,13), de mulţumire supremă (Apocalipsa 7,16) şi de slavă veşnică, în contrast cu suferinţele prezente (2 Corinteni 4,17).
Jale. Perioada de jale la iudei era de şapte zile (Genesa 50,10), la care participau bocitorii pentru mângâierea celor întristaţi (Marcu 5,38; Ioan 11,19.31). Petrecere. Şi petrecerile la nuntă ţineau şapte zile (Genesa 29,27), şi, ca şi ocazia de jale, la ele participau şi alţii (Romani 12,15; cf. Galateni 6,2).
Oricărui om. [Toţi oamenii, KJV]. Literal, "fiecare om". Un gând serios, pe care omul să-l poarte în minte e că va veni ziua când va trebui să-L întâlnească pe Creatorul său. Pe tot parcursul vieţii, el nu va pierde din vedere să se pregătească pentru acel moment solemn al întâlnirii cu Făcătorul său.
Întristările. Neseriozitatea nu întăreşte caracterul. Există o maximă grecească care zice: "A suferi înseamnă a învăţa" (vezi Evrei 2,10; 12,1-11).
Inima. Durerea sufletească este adesea o binecuvântare mascată care înmoaie inima. Focul suferinţei curăţă motivele şi creează capacitatea de a simţi împreună cu alţii.
Înţelepţilor. Inima celor înţelepţi se îndreaptă spre lucrurile către care aduc profunzime în viaţă şi se deprinde să aprecieze învăţăturile ei morale şi spirituale. Nebunul, pe de altă parte, este atras de latura mai uşoară a vieţii şi caută satisfacţie în distracţii, fără să gândească la cele viitoare.
Mustrarea. Versetul 5 dezvoltă mai mult ideea din v. 4. "Mustrarea" lui Iehova este protejarea poporului Său.
Cântecul celor fără minte. [Cântecul celor nebuni, KJV]. Sunt incluse, fără îndoială, cântecele neruşinate şi aiurite din locurile destinate distracţiei (vezi Amos 6,5), dar se referă şi la tipul de sfat pe care cineva se poate aştepta să-l primească de la cei nebuni.
Pârâtul. În Orient lipseşte adesea combustibilul de bună calitate şi din cauza aceasta frunzele şi ramurile uscate sunt adunate pentru a fi folosite la fierberea hranei şi încălzirea caselor. Spinii, ramurile şi paiele uscate ard repede şi cu zgomot, dar nu dau constant căldura necesară pentru a fierbe mâncarea şi a încălzi camera (vezi Psalm 58,9; 118,12; cf. Isaia 9,18).
Râsul. Râsul nebunului se declanşează repede, e zgomotos şi inutil (vezi Iov 20,5).Unii înţeleg că aceasta s-ar referi la aplauzele unui nebun, care n-au valoare, deoarece sunt fără rost şi iresponsabile.
Silă. Acelaşi cuvânt ebraic e tradus "silă" ["stoarcere" KJV] în Ezechiel 22,12. Se referă la folosirea despotică a ocaziei şi capacităţii de a fura de la alţii pentru îmbogăţire personală.
Înnebuneşte. Adică îl demoralizează. Dacă un înţelept cade pradă obiceiului păcătos al oprimării şi stoarcerii, va ajunge corupt şi cât se poate de sigur dispreţuit de alţii.
Mita. [Dar, KJV]. Adică, mită. Judecata unui om este pervertită şi devine ineficientă prin primirea de mită (vezi Exod 23,8; Deuteronom 16,19; Proverbe 15,27). "Inima" este simbolul priceperii, precum şi al laturii morale a omului (Osea 4,11).
Unui lucru. Cuvântul ebraic tradus astfel este mai des tradus "cuvânt" sau "observaţie". Rareori se întâmplă ca cineva să poată vedea mai dinainte influenţa finală a unui cuvânt sau a unei observaţii făcute.
Bun la suflet. [Răbdător cu duhul, KJV]. Rădăcina cuvântului tradus "răbdător" [KJV] înseamnă "a fi lung." Astfel, o persoană "răbdătoare cu duhul" este literal "lungă cu duhul". Compară cu expresia "încet la mânie" [iute cu duhul KJV] (Proverbe 14,29). O folosire asemănătoare apare în NT unde expresia "a aştepta cu răbdare" (Evrei 6,15) şi "fiţi... îndelung răbdători" (Iacov 5,8) sunt, literal, "fiţi lungi cu duhul."
Îngâmfat. Literal, "înalt" sau "înălţat cu duhul" (vezi Psalm 138,6; Isaia 5,15; 10,33; cf. Ieremia 13,1-15).
Nu te grăbi. [Nu fii grăbit, KJV]. Sau "neliniştit", "îngrijorat", "tulburat". Emoţiile trebuie să fie ţinute în frâu (vezi Iacov 1,19).
Să te mânii. Vezi Efeseni 4,26.31; Tit 1,7.
Locuieşte. [Odihneşte, KJV]. Cuvinte şi fapte care decurg din mânie produc adesea mult rău, sunt extrem de greu de uitat şi adesea păstrate împotriva autorului lor timp de mulţi ani (vezi Proverbe 14,33).
Zile de mai înainte. Persoana cu minte nedisciplinat are adeseori impresia că prezentul e mai greu decât trecutul şi ca urmare devine nemulţumit şi irascibil. De asemenea, e uşor ca cei în vârstă să ia o astfel de atitudine, uitând de problemele din trecut şi poate de propriile lor defecte. În pustie, copiii lui Israel au privit de obicei în urmă, la viaţa lor din Egipt. Iov dădea pe faţă o slăbiciune asemănătoare (Iov 29,2). Compară cu atitudinea bătrânilor descrişi în Ezra 3,12 şi Hagai 2,3, precum şi cu cea a psalmistului (Psalm 77,5-9).
Înţelepciunea preţuieşte. [Înţelepciunea e bună, KJV]. Unii consideră că aceasta declaraţie spune că înţelepciunea este cea mai bună moştenire; alţii că o moştenire, alături de înţelepciunea de a o folosi în chipul cel mai bun, constituie o îndoită binecuvântare.
Ocrotire. [Apărare, KJV]. Sau "protecţie". Prima parte a versetului zice literal: "În umbră e înţelepciune, în umbră e argint". Atât înţelepciunea cât şi banii oferă ocrotire şi ajutor, deşi nu de acelaşi tip. Bogatul care e şi înţelept are astfel un adăpost dublu. "Umbră" este o imagine obişnuită, folosită pentru a ilustra adăpostul în faţa primejdiei (Psalm 17,8; 91,1; Isaia 32,2). Bogăţiile salvează adesea vieţi (Proverbe 13,8), iar înţelepciunea poate salva o cetate (Eclesiast 9,15). Bogăţia nu poate să cumpere mântuirea veşnică (Psalm 49,6, 7) sau să asigure adevărata pace sufletească (Luca 12,15). Doar înţelepciunea adevărată poate să aducă pe om în legătură adevărată cu Dumnezeu (Psalm 111,10; cf. Iov 28,28). Iacov 3,17 prezintă un tablou inspirator al adevăratei înţelepciuni.
Un folos mai mult al ştiinţei. [Superioritatea ştiinţei, KJV]. Cuvântul tradus "superioritate" [KJV] e folosit de 12 ori în această carte. "Folos" e o redare preferabilă aici, cu referire la superioritatea ştiinţei faţă de bani.
Ţine în viaţă. [Dă viaţă, KJV]. Mai bine "păstrează viaţa". Înţelepciunea poate să salveze viaţa cuiva în caz de primejdie, în timp ce bogăţiile pot să fie cauza morţii unui om bogat. Înţelepciunea poate să-l protejeze pe om de excesele apetitului, care scurtează viaţa; bogăţiile fac posibilă lăsarea excesivă în voia apetitului, fiind astfel mijlocul de a aduce pe om la boală şi chiar la moarte. Dar aici e sugerat ceva mai mult decât simpla viaţă fizică. Înţelepciunea, în sensul cel mai înalt al cuvântului, duce la trăirea adevăratei evlavii (Proverbe 3,13-18; 8,35). Tocmai în domeniul spiritual e realizată adevărata păstrare a vieţii, care duce la nemurire (Ioan 5,21; 6,63).
Lucrarea lui Dumnezeu. Adică felul în care Dumnezeu ne conduce prin viaţă (vezi Iov 9,12; 11,10; 12,14).
Strâmb. Probabil o referire la diferitele experienţe ale vieţii, la necazurile, dificultăţile şi suferinţele ei. Avraam a avut să-şi ducă "crucea" (Genesa 15,2.3), ca şi Ana (1 Samuel 1,5.6) şi Pavel (2 Corinteni 12,7). Trebuie să recunoaştem mâna lui Dumnezeu în toate şi să umblăm în credinţă (Romani 11,36; 2 Corinteni 4,18, Evrei 2,10) fără să punem niciodată la îndoială înţelepciunea sau bunătatea Lui (Iov 9,12; 11,10; 12,14).
Fii fericit. Literal, "fii bine." Când cuiva îi merg lucrurile bine, el ar trebui să fie fericit şi recunoscător. Compară cu experienţa poporului lui Dumnezeu în zilele Esterei (Estera 8,16.17).
În ziua nenorocirii, gândeşte-te. Literal, "în ziua răului, vezi." Chiar dacă lucrurile nu merg aşa cum am fi dorit, nu e nevoie să ne plângem şi să ne facem sânge rău. Punerea la îndoială a lui Dumnezeu şi descurajarea sunt păcat.
A făcut şi pe una şi pe alta. [A pus pe una împotriva celeilalte, KJV]. Literal, "a făcut". Dumnezeu echilibrează lucrurile aşa cum trebuie. Prosperitatea corespunde cu necazul. Nu e bine ca un om să trăiască cu totul lipsit de griji şi încercări (vezi Iov 1,21; 2,10). Omul ar trebui să examineze cu atenţie întâmplările zilnice ale vieţii (Proverbe 4,26). Adevărata fericire nu constă în posedarea de bunuri materiale (Luca 12,15; cf. Matei 6,33.34).
Nimic din ce va fi după el. Omul nu poate prevedea ce-i rezervă viitorul şi nici nu poate controla cu totul împrejurările în care va fi implicat. Prin urmare, e privilegiul lui acela de a se încrede în Dumnezeu şi de a se supune voinţei Lui, cu încrederea că în mâinile Lui toate vor lucra împreună spre bine omului (Romani 8,28; cf. Genesa 42,36).
Tot felul de lucruri. [Toate lucrurile, KJV]. Literal, "totul."
Deşertăciunii mele. Adică, zilele mele trecătoare (vezi cap. 1.2)
Piere. Evreii credeau, în general, că Dumnezeu l-ar binecuvânta pe cel drept cu viaţă lungă (Exod 20,12; Deuteronom 4,40; Proverbe 3,1,2.13-16; 4,10; cf. Psalm 91,16). NT prezintă un alt aspect al vieţii omului drept pe pământ (Matei 5,10-12; Ioan 17,15; 2 Timotei 3,12).
O duce mult. Iov se plânge de acelaşi lucru (Iov 12,6; 21,7; cf. Psalm 37,7). Dreptul Abel a pierit de tânăr, în timp ce Cain a trăit până la o vârstă înaintată. Această aparentă răsturnare a ordinii lucrurilor a frământat mintea oamenilor drepţi în decursul istoriei. Gândirea ebraică a presupus, în general, că cei nelegiuiţii să fie tăiaţi la începutul vieţii (Psalm 37,9.10; 55,23; 58,3-9). Fireşte că linia finală se va trage la a doua venire a lui Hristos (Matei 16,27; cf. Apocalipsa 20.12-15).
Prea neprihănit. [Drept peste mult, KJV]. O mustrare a legalismului cu încrederea lui pe forme şi formule exterioare. Adevărata religie este o legătură personală cu sfântul Dumnezeu (Levitic 19,2; Efeseni 3,14) şi cu Isus Hristos Mântuitorul (Efeseni 3,17-19).
Prea înţelept. Solomon a vorbit despre valoarea înţelepciunii, acum avertizează împotriva unei atitudini care ar fi putut determina pe cineva să pună la îndoială metodele lui Dumnezeu. Apostolul Pavel dă aceeaşi învăţătură (Romani 9,20-23).
Pierzi. Forma ebraică a verbului este reflexivă, scoţând astfel în evidenţă faptul că purtarea decide soarta. Fariseul din parabolă este un exemplul celui care prin îndreptăţire de sine şi prin înţelepciune omenească se autodistruge (Luca 18,9-14).
Peste măsură de rău. Nu înlătura toate obstacolele; în cele din urmă, vei ajunge în punctul în care Duhul Sfânt nu mai poate produce pocăinţa sinceră. Feriţi-vă să-L ignoraţi sau să-L subestimaţi pe Dumnezeu (Psalm 10,11; cf. Maleahi 1,2.6; 2,17; 3,8.13).
Fără minte. [Nebun, KJV]. Omul care păcătuieşte cu voia, crezând greşit că Dumnezeu nu ia seama la ceea ce face, poate să fie atât de mult obsedat de un anumit mod de a acţiona încât, în orbirea lui spirituală, ajunge să-şi închipuie că, de fapt, Dumnezeu nu există (Psalm 14,1).
Înainte de vreme. Nelegiuirea peste măsură are adesea drept rezultat moarte prematură, ca şi în cazul antediluvieni (Iov 22,16) şi al păcătoşilor de mai târziu (Psalm 55,23; Proverbe 10,27).
Să ţii. Un îndemn de a evita activitatea în exces sau necumpănită. Moderaţia este o regulă bună de viaţă, extremele fiind în general primejdioase. Se teme de Dumnezeu. Capacitatea de a trece prin viaţă realizând adevăratele ei obiective e posibilă doar în temere de Dumnezeu (Neemia 5,9; Iov 28,28, Psalm 111,10; Isaia 33,6).
Înţelepciunea face.... mai tare. Cel care este cu adevărat înţelept câştigă biruinţe prin umplerea cu acea înţelepciune care vine de sus. Acelaşi verb ebraic tradus aici "face... tare" apare şi sub forma "a fi puternic", "a răzbuna" (Judecători 3,10; 6,2; Psalm 9,19; cf. Proverbe 24,5).
Zece viteji. Literal, "zece cârmuitori". Acelaşi cuvânt ebraic e redat "mai mare" ["guvernator" KJV] în Genesa 42,6 şi "cel ce cârmuieşte" în Eclesiast 10,5, ca şi expresia aramaică din Daniel 5,29.
Într-o cetate. Comparaţia este făcută cu vechiul consiliu de bătrâni care judeca toate treburile locale. Acelaşi tip de consiliu s-a perpetuat în viaţa satului hindus, unde e numit panch sau "cinci," cu referire la cei cinci bătrâni aleşi pentru a pune în vigoare regulile vieţii de comunitate.
Nu este nici un om fără prihană. [Nici un om drept, KJV]. Mai bine "căci cu privire la om, nu este nici unul drept." Chiar şi copilul lui Dumnezeu s-ar putea ca uneori să facă greşeli grave, precum Avraam şi David, dar prin harul al lui Hristos el va câştiga biruinţa asupra lor (vezi 1 Ioan 3,6; 5,4).
Fără să păcătuiască. Vezi 1 Regi 8,46; Proverbe 20,9; Romani 3,23; 1 Ioan 1,8.
Care se spun. Adică ale unora despre cineva. Preocuparea cu privire la ce gândesc alţii nu contribuie la reuşită.
Sluga vorbindu-te de rău. [Servul tău blestemându-te, KJV]. Familiarismul dă naştere adeseori la dispreţ. Totuşi, creştinul ar trebui să fie preocupat mai mult de părerea lui Dumnezeu decât de cea a omului (1 Corinteni 4,3.4).
Vorbit de rău. [Blestemat, KJV]. Literal, "a fi uşor", "a fi de nimic", de unde "a dispreţui", "a dezonora". Sensul este aici de "a vorbi dispreţuitor", "a vorbi de rău".
Departe de mine. Compară cu Iov 28: 12-28.
Ce adâncă! [Excesiv de adâncă, KJV]. Compară cu Iov 11,7-9; Romani 11,33.
M-am apucat şi am cercetat. [Mi-am pus inima să cunosc, KJV]. Literal, "Eu, chiar inima mea, ne-am îndreptat să cunoaştem". Un mod emfatic de a-şi declara sinceritatea în căutarea înţelepciunii.
Rostul. Cuvântul ebraic tradus astfel apare "rost" în v. 27 şi "chibzuială" în cap. 9,10. O formă feminină a cuvântului este redată în 2 Cronici 26,15 "maşini" şi în Eclesiast 7,29 "şiretenii".
Femeia. Vezi Proverbe 7,5-23.
Lanţuri. Cuvântul tradus "lanţuri" este folosit în altă parte pentru "legăturile" folosite de Dalila pentru a-l lega pe Samson (Judecători 16,8). Cuvintele "cursă", "laţ" şi "lanţuri" zugrăvesc pe femeia extrem de imorală (vezi Proverbe 5,22; 22,14).
Plăcut lui Dumnezeu. Literal, "e bine înaintea lui Dumnezeu".
Unul câte unul. Literal, "unul la unul." Compară cu Ieremia 5,1-5.
O mie. Folosit în general ca număr rotund (vezi Exod 20,6; 34,7; Psalm 105,8). Solomon vrea să spună aici că un bărbat desăvârşit e cu totul rar.
O femeie. Solomon nu spune că nu sunt femei desăvârşite, ci dă de înţeles că el a găsit că astfel de femei sunt mult mai rare decât bărbaţii desăvârşiţi. Experienţele lui avute cu cele o mie de soţii şi concubine, dintre care multe păgâne şi toate fără îndoială geloase şi certăreţe - aşa cum e de obicei cazul într-o asemenea casă - adusese fără îndoială lui Solomon o stare conflictuală neîntreruptă. El pare să învinuiască de aceste dificultăţi pe femei şi nu pe sine însuşi, pentru că încheiase atât de multe căsătorii (vezi Genesa 3,12).
Fără prihană. [Drept, KJV]. De la verbul "a fi drept", "a fi cinstit". Se face referire integritatea morală.
Şiretenii. [Scorneli, KJV]. Acest cuvânt este redat în 2 Cronici 26,15 prin "maşini", adică născociri, sau prin maşini de război, ca de pildă pentru aruncare de pietre. Verbul-rădăcină înseamnă "a gândi","a născoci", "a inventa" (vezi Amos 6,5). Omul a decăzut din starea lui iniţială de integritate morală şi a devenit adeptul lucrurilor născocite, care deşi nu sunt neapărat rele în sine, sunt folosite în aşa fel încât duc pe oameni la imoralitate.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 8�
5T 50
12�
�
Ed 126; ML 107
29�
�
CH 108; FE 449; ML 128; PP 49; 3T 72; 4T 293