Să ştii. Sau înţelegi. Pavel deja prezisese o abatere de la credinţa adevărată (1 Timotei 4:1–3). Aici el stăruie ca Timotei să-şi dea foarte bine seama de primejdiile care stăteau în faţa bisericii chiar pe vremea lui, primejdii care vor ameninţa puternic curăţenia şi reputaţia bisericii până la revenirea lui Hristos.

Zilele din urmă. Compară cu 1 Timotei 4:1; vezi Nota Suplimentară de la Romani 13; vezi Evrei 1:2; Iacov 5:3; 2 Petru 3:3; 1 Ioan 2:18. De la intrarea păcatului în lume, relele enumerate în 2 Timotei 3, 1–5 au abundat fără încetare în lume. Aşa a fost pe vremea lui Noe (vezi Geneza 6:5, 11) şi în zilele Noului Testament (vezi DA 36, 37) şi aşa va continua să fie până la sfârşitul timpului. În altă parte Pavel vorbeşte despre această lume prezentă rea, iar Ioan declară că toate lumea zace în cel rău (1 Ioan 5:19). Astfel prezenţa răului nu este o caracteristică unică a zilelor de pe urmă. Cu toate acestea stricăciunea morală în creştere mărturiseşte de incapacitatea omului de a se salva pe sine. Doar având în vedere activitatea tot mai mare a prinţului răului (vezi Apocalipsa 7:1; 12:12), e de aşteptat ca vechea cursă a răului să ajungă la maxima intensitate în zilele din urmă. În contradicţie cu declaraţiile multor bigoţi înşelaţi care susţin că omul devine din ce în ce mai bun şi că în cele din urmă lumea întreagă va fi convertită, Scripturile declară că oamenii răi vor merge din rău în mai rău (2 Timotei 3:13). Tocmai în cadrul acesta cuvintele apostolului cu privire la zilele de pe urmă capătă un sens deplin şi complet.

Vremuri. Gr. kaoiroi, sezoane, perioade (vezi Faptele Apostolilor 1:7). Începând din vremurile lui Pavel biserica a avut de trecut prin vremuri de mare primejdie din cauza spiritului lumesc, a persecuţiei, a ororii sau a apostaziei. Dar Inspiraţia declară aici că în zilele din urmă poporul lui Dumnezeu se poate aştepta ispite şi primejdii deosebite.

Grele. [Primejdioase, KJV]. Gr. chalepos, aspre, apăsătoare, dificile. Tipurile de primejdie la care se face referire sunt enumerate în v. 1–5.

Oamenii. Gr. anthropoi, omenirea. Iubitori de sine. În antiteză cu adevăratul spirit creştin, de altruism (vezi 1 Corinteni 13:5) şi blândeţe (vezi Matei 5:5). Iubitori de bani. [Lacomi, KJV]. Gr. philarguroi, iubitori de bani (vezi Luca 16:14; 1 Timotei 6:10). Lăudăroşi. Sau mândri fără motiv (vezi Romani 1:30), adică aceia care se încred în propriile capacităţi şi sfidează oferta lui Dumnezeu şi drepturile semenilor lor. Trufaşi. Sau îngâmfaţi (vezi Romani 1:30), adică privindu-i pe ceilalţi cu sfidare şi fără respect. Hulitori. Sau defăimători, ponegritori, adică cei care vorbesc de rău, căutând să strice bunul nume şi valoarea celuilalt, fie Dumnezeu, fie om. Neascultători. Vezi Romani 1:30.

Nemulţumitori. Sau nerecunoscători pentru darurile primite de la Dumnezeu sau de la părinţi. Cei iubitori de sine sunt rareori recunoscători faţă de ceilalţi. Invenţiile moderne au contribuit la o mulţumire de sine care adesea întunecă şi conştienţa omului că are continuu nevoie să primească binecuvântările lui Dumnezeu.

Fără evlavie. [Nesfinţiţi, KJV]. Sau neevlavioşi, o referire la acea stare a minţii care Îl îndepărtează pe Dumnezeu din gândirea şi din faptele omului (vezi Isaia 57:20, 21; Romani 3:17, 18).

Fără dragoste firească. [Fără afecţiune naturală, KJV]. Vezi Romani 1:31. Neînduplecaţi. [Călcători de armistiţiu, KJV]. Sau ireconciliabili, implacabili. Clevetitori. [Acuzatori mincinoşi, KJV]. Gr. diaboloi, bârfitori (vezi Matei 4:1; Efeseni 4:27), de unde derivă şi cuvântul diavol.

Neînfrânaţi. Sau fără stăpânire de sine. Cei care trăiesc numai pentru a-şi place lor înşişi sunt mânaţi de impulsuri personale şi nu de principii. Persoana egoistă doreşte ca dorinţele să îi fie satisfăcute când şi cum vrea.

Neîmblânziţi. [Sălbatici, KJV]. Literal, nedomesticiţi.

Neiubitori de bine. [Dispreţuitori de cele bune, KJV]. Gr. aphilagathoi, cei care nu-i iubesc pe oamenii buni.

Vânzători. Sau trădători. Obraznici. [Violenţi, KJV]. Gr. propeteis, nesăbuit, nechibzuit, tradus pornire nechibzuită în Faptele Apostolilor 19:36. Îngâmfaţi. Sau orbiţi de mândrie (vezi 1 Timotei 6:4). Iubitori mai mult de plăceri. Cei care se iubesc pe sine (v. 2) în mod natural caută mai degrabă satisfacerea plăcerii decât ascultarea de cerinţele sfinte ale lui Dumnezeu.

Mai mult. Mai precis, decât, adică oamenii aceştia sunt stăpâniţi mai degrabă de iubirea de plăceri decât de iubirea de Dumnezeu. Această descriere se poate aplica atât la membrii bisericii cât şi la cei care necredincioşii.

O formă de evlavie. Adică au caracteristicile externe ale religiei, ca de pildă participarea la serviciul de închinare, oferirea de daruri la biserică şi chiar îndeplinirea de servicii în biserică. Trăsătura aceasta se aplică mai ales la cei care mărturisesc că sunt creştini.

Puterea. Adică puterea lui Dumnezeu, care conlucrează cu voinţa omului pentru înlăturarea tuturor tendinţelor păcătoase (vezi Romani 1:16; 2 Corinteni 13:4; Efeseni 3:20).

Depărtează-te. Pavel îl sfătuieşte pe Timotei şi pe toţi viitorii conducători ai bisericii să fie atenţi la primejdiile cu care se confruntă aceasta. Pe lângă o vigilenţă personală ca nu cumva să cedeze practicilor rele descrise aici (v. 2–5), Timotei trebuia să atragă atenţia credincioşilor împotriva acestor tendinţe viclene, care scădeau influenţa creştinismului. De-a lungul timpului comportamentul membrilor cu numele, adică aceia care mărturisesc loialitate faţă de Dumnezeu, dar nu dau dovadă de creştere în asemănarea cu Hristos, a reprezentat o mai mare piedică pentru înaintarea Evangheliei decât oricare alt factor. Compară cu 2 Corinteni 2:14–16; 1 Timotei 4:16; 2 Petru 3:12.

Unii. [De felul acesta, KJV]. Creştinii şarlatani şi cei care provoacă certurile de cuvinte (vezi 1 Timotei 6:3–5; 2 Timotei 2:14) dau adesea pe faţă caracteristicile enumerate în cap. 3:2–5.

Se vâră. [Se furişează, KJV]. Gr. enduno, a intra, a se strecura.

Femeile uşuratice. [Femeile naive, KJV]. Gr. gunaikeria, femeiuşcă, folosit depreciativ. Pavel descrie aici femeile acelea uşor de înşelat, care, din cauza unei insuficiente discipline religioase, sunt pradă uşoară pentru cei care proclamă interpretări fanteziste ale Scripturii. Poate din cauza leneviei, femeile acestea au mai mult timp pentru a le satisface acestora capriciile şi curiozităţile. Ele sunt mulţumite de atenţia pe care aceşti falşi învăţători religioşi le-o acordă şi prin urmare le răspund cu ascultarea lor prostească. Un astfel de comportament nu ar exista în biserică dacă fiecare creştin s-ar hotărî să cunoască personal adevărurile Bibliei. Tendinţa de a căuta mereu ceva nou şi senzaţional nu este o caracteristică a creştinului matur (vezi Efeseni 4:14).

Îngreuiate. [Încărcate, KJV]. Sau copleşite din cauza obiceiurilor păcătoase. Fiind neliniştite în ce priveşte propria răspundere faţă de Dumnezeu, ele îşi liniştesc conştiinţa prin dese digresiuni în inovaţii religioase. Ele resping cererile serioase ale unei vieţi convertite în favoarea unei vieţi cvasi-religioase, prin care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului (v. 7).

Pofte. Gr. epithumiai, dorinţe, dorinţe profunde (vezi Marcu 4:19; Iacov 1:14).

Învaţă întotdeauna. Şi anume femeile uşuratice (v. 6) şi toţi ceilalţi care au o aparenţă religioasă, dar trăiesc în păcat.

Cunoştinţă. Gr. epignosis, cunoştinţă deplină, cunoştinţă precisă şi corectă. Amatorii religioşi (v. 6) cunosc numai fragmente de adevăr amestecate cu diferite erori, ei nu văd adevărul ca o unitate. Orice noutate sau senzaţie religioasă îi captivează.

Iane şi Iamre. Deşi nu se găsesc în Vechiul Testament, numele acestea sunt păstrate într-un Targum iudaic (vezi Vol. V, pp. 95, 96) care comentează Exodul 7:11. După cât se pare, oamenii aceştia erau doi din magii care au imitat minunile lui Moise când s-a înfăţişat prima dată la faraon.

S-au împotrivit. Literal, au stat împotrivă. Aşa şi aceştia. Adică aşa cum Iane şi Iamre au pus piedici în calea adevărului, aşa fac şi învăţătorii religioşi.

Stricaţi la minte. Mintea hotărăşte direcţia pe care o ia voinţa. Comportamentul drept nu poate fi aşteptată decât dacă şi gândirea e corectă. În consecinţă, o doctrină corectă precede o vieţuire dreaptă.

Netrebnici. [Ticăloşi, KJV]. Gr. adokimoi, neaprobat, neadevărat. Solia sau credinţa acestor învăţători nu pare adevărată. Compară cu 2 Timotei 2:15.

Nu vor mai înainta. Adică nu vor merge mai departe de femeile uşuratice şi de oamenii de felul lor, care pentru un timp îi urmează pe aceşti învăţători falşi care vestesc fantezii religioase.

Nebunia. Gr. anoia, lipsă de înţelegere. Istoria confirmă prezicerea lui Pavel că nebuniile oamenilor sunt mai curând sau mai târziu date pe faţă şi lepădate, chiar de către cei care au fost cel mai tare amăgiţi.

Şi a celor doi. [Şi a lor, KJV]. Adică aşa cum şmecheriile lui Iane şi Iambre (v. 8) au fost date pe faţă atât înaintea egiptenilor cât şi înaintea israeliţilor.

Tu. Versiunea greacă accentuează faptul că Timotei cunoştea bine viaţa lui Pavel, care stă în contrast izbitor cu cea a pseudo-învăţătorilor descrişi în v. 2–9. Dacă ar fi fost inconsecvenţe în viaţa apostolului, fapte ascunse care să-i infirme sinceritatea şi integritatea, cu siguranţă că Timotei le-ar fi cunoscut. Viaţa lui Pavel trebuia să fie întotdeauna un imbold şi o călăuză pe care tânărul apostol să o aibă în minte în vremurile grele după ce lucrarea lui Pavel avea să se sfârşească. Compară cu 1 Tesaloniceni 2:1–12.

Învăţătura. Gr. didaskalia, învăţătura (vezi 1 Timotei 6:1, 3; 2 Timotei 3:16; 4:3). Învăţătura lui Pavel, confirmată de roadele pe care le-a avut în toată Asia Mică, era autentică. Este pusă în contrast cu credinţa osândită (cap. 3:8) a învăţătorilor falşi.

Purtarea. [Felul de viaţă, KJV]. Literal, un comportament, deci purtare, fel de viaţă.

Hotărârea. [Scopul, KJV]. Scopul lui Pavel după convertire a fost fără încetare proslăvirea lui Hristos, pentru ca toţi oamenii să poată fi atraşi la El. Hotărârea aceasta îi conducea învăţătura şi purtarea.

Credinţa. Încrederea personală în iubirea şi călăuzirea zilnică a lui Dumnezeu îi ofereau lui Pavel o perspectivă în mijlocul problemelor apăsătoare care îl înconjurau (vezi 1 Timotei 1:14).

Îndelunga… răbdare. Vezi cap. 2:24.

Dragostea. Vezi 1 Corinteni 13:1.

Răbdarea. Vezi Iacov 1:3; Apocalipsa 14:12.

Prigonirile. Compară cu Faptele Apostolilor 13:50; 2 Corinteni 11:23–27; 12:10.

Suferinţele. Compară cu 2 Corinteni 1:5, 7; Coloseni 1:24.

Antiohia. Vezi Faptele Apostolilor 13:14–50.

Iconia. Vezi Faptele Apostolilor 13:51 – 14:6.

Listra. Vezi Faptele Apostolilor 14:6–20. S-ar putea ca apostolul să fi ales aceste trei cetăţi deoarece Timotei cunoştea foarte bine districtul în care erau aşezate (vezi Faptele Apostolilor 16:1, 2).

Au venit peste mine. [Le-am îndurat, KJV]. Literal, le-am suportat. Hotărârea pe care o luase Pavel (v. 10) l-a ajutat să sufere umilinţa şi chinul; el era hotărât să lucreze la înaintarea cauzei lui Hristos, nu a prestigiului sau a siguranţei sale.

M-a izbăvit. Compară cererea din modelul de rugăciune dat de Hristos (Matei 6:13). Dumnezeu nu l-a cruţat pe Pavel de încercările vieţii şi nu l-a cruţat nici pe Isus. Dar Dumnezeu ne ajută să îndurăm astfel de încercări. Pietrele vieţii devin perne. Ca şi Hristos, sfinţii încercaţi pot să vadă bucuria care e pusă înaintea lor (Evrei 12:2), mărturisind astfel despre puterea harului divin, care îi ţine tari în mijlocul situaţiilor potrivnice.

Din toate. O astfel de mărturie cu privire la grija personală a lui Dumnezeu trebuia să fie un izvor de încurajare pentru Timotei atunci când persecuţii şi suferinţe asemănătoare aveau să vină peste el.

Toţi. Nu numai slujitorii Evangheliei, ci şi toţi cei care se hotărăsc să trăiască aşa cum a trăit Hristos, trebuie să se aştepte să fie greşit înţeleşi, vorbiţi de rău şi supuşi la tot felul de suferinţe (vezi Ioan 15:18–20; 1 Petru 4:12–19).

Voiesc. Gr. thelo, a se hotărî.

Evlavie. În contrast cu pretenţia de a trăi o viaţă creştină (v. 5).

În Hristos Isus. Adică nu există viaţă evlavioasă fără o legătură vie cu Domnul. El este şi modelul şi susţinătorul vieţii creştine.

Vor fi prigoniţi. Vezi Filipeni 1:29.

Oamenii răi. Cei descrişi în v. 2–5.

Înşelători. [Seducători, KJV]. Sau impostori, cei descrişi în v. 5–9.

Vor merge din rău în mai rău. Adică se vor face din ce în ce mai răi. Pavel se referă aici la caracterul oamenilor răi şi la răutatea planurilor pe care le fac ei. În v. 9 el se referă la succesul şmecheriilor acestora. Deprinderile morale, ca toate celelalte, cu greu pot fi învinse; deprinderea face mai uşoară fapta, fie bună, fie rea. Numai harul lui Dumnezeu poate să înfrângă lanţul obiceiurilor şi să reîndrume cursul vieţii. Deşi Pavel vorbeşte aici de continua deteriorare a unei vieţi rele, este de asemenea adevărat că vremurile grele prin care va trece biserica până la sfârşitul lumii sunt provocate de oamenii răi şi înşelători. În fiecare generaţie oamenii nelegiuiţi învaţă de la predecesorii lor, sporind intensitatea răului şi confirmând profeţia lui Hristos despre înmulţirea fărădelegii (Matei 24:12).

Vor amăgi pe alţii. Gr. planao, a face să meargă în rătăcire.

Şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Cei care cedează în faţa rătăcirii şi o impun altora devin astfel susceptibili la o nouă înşelăciune.

Rămâi. [Continuă, KJV].

Le-ai învăţat. Unica apărare a lui Timotei contra învăţăturilor înşelătoare consta în dependenţa lui totală de instrucţiunile lui Pavel şi ale celorlalţi apostoli (vezi cap. 1:13; 2:2). Aceste adevăruri ale Evangheliei conving mintea şi încălzesc inima. Experienţa personală dovedeşte valoarea principiilor Scripturii şi în felul acesta dezvoltă pentru viitor o încredere sporită.

De la cine. În limba greacă pronumele acesta are formă de singular. Totuşi, dovezile textuale favorizează traducerea cu forma de plural. Timotei a avut privilegiul de a fi fost învăţat de evlavioasa lui bunică, Lois, de mama sa, Eunice (vezi cap. 1:5), de Pavel şi de ceilalţi apostoli. Unii cred că prin cuvintele de la cine se face referire la Sfintele Scripturi (cap. 3:15), însemnând că autoritatea pe care o aveau Pavel, bunica şi mama lui Timotei se baza în cele din urmă pe Scripturi, nu pe ei înşişi. Numai Scripturile dau vieţii o temelie neschimbătoare de convingere şi siguranţă.

Din pruncie. [De copil, KJV]. Părinţii iudei credincioşi începeau să-i înveţe pe copiii lor adevărurile Vechiului Testament de când aceştia împlineau cinci ani.

Sfintele Scripturi. Literal, scrierile sfinte, adică Vechiul Testament. Pe vremea când scria Pavel nu exista colecţia scrierilor Noului Testament, deşi erau în circulaţie anumite relatări scrise ale vieţii şi ale cuvintelor lui Hristos şi câteva din scrisorile lui Pavel către unele biserici. În ce priveşte dezvoltarea canonului Noului Testament vezi Vol. V, pp. 123–132. Dovezile textuale sunt împărţite între păstrarea şi omiterea articolului hotărât -le (Sfintele). Dacă este păstrat, se face referire la anumite pasaje din Scriptură; dacă este omis, atunci este scoasă în evidenţă calitatea Scripturilor.

Înţelepciunea care duce la mântuire. [Înţelepciunea pentru mântuire, KJV]. Scopul esenţial al Bibliei este nu numai de a relata istoria şi nici măcar de a descrie natura lui Dumnezeu. Biblia a fost scrisă pentru a le arăta oamenilor cum pot fi salvaţi din păcatele lor. Sunt multe aşa-zise scrieri sacre în lume, dar numai Biblia arată adevărata cale spre mântuire. Marile religii ale lumii, ca mahomedanismul, budismul şi hinduismul, au scripturi sfinte, dar acestea nu pot da nimănui înţelepciunea care duce la mântuire. Numai Biblia descoperă cum pot oamenii sfărâma lanţurile păcatului şi cum pot afla iertare de la Dumnezeu. În consecinţă, prima datorie a omului ar trebuie să fie înţelegerea personală a Scripturii.

Prin credinţa. Chiar dacă cineva ar memora întreaga Scriptură şi ar cunoaşte perfect fiecare doctrină, lucrul acesta, în sine, nu i-ar asigura mântuirea. Şi demonii cred (Iacov 2:19), dar cunoaşterea lor cu privire la adevăr nu-i face sfinţi şi nici nu le garantează mântuirea.

Toată Scriptura. Deşi Pavel se referă aici în mod specific la Vechiul Testament, declaraţia lui este adevărată şi cu privire la Noul Testament. Dumnezeu nu le dă oamenilor dreptul să facă deosebire între ceea ce presupun ei că e inspirat de Dumnezeu şi ceea ce cred că e doar produsul ingeniozităţii omeneşti.

Insuflată de Dumnezeu. [Dată prin inspiraţie de la Dumnezeu, KJV]. Gr. theopneustos, literal, suflat de Dumnezeu, inspirat de Dumnezeu. Aici Pavel arată din ce cauză Biblia îi dă omului înţelepciunea care duce la mântuire (v. 15): ea este chiar gândul lui Dumnezeu comunicat oamenilor (vezi 2 Petru 1:21). Vitalitatea Scripturilor e datorată inspiraţiei divine. Farmecul şi puterea lor de a satisface fiecare nevoie a omului mărturisesc despre originea lor divină.

În ce priveşte o discuţie despre natura inspiraţiei vezi GC v-xii; Material Suplimentar din EGW la 2 Petru 1:21.

Unii comentatori traduc prima parte a acestui verset astfel: fiecare Scriptură inspirată de Dumnezeu, toată Scriptura inspirată. Ei susţin că termenul theopneustos limitează cuvântul pe care-l determină. În consecinţă, aceşti comentatori cred că aici se face referire numai la acele pasaje din Vechiului Testament, sau la oricare alt grup de scrieri, care sunt inspirate. Totuşi, deşi versiunea greacă permite această traducere, exprimarea din KJV (ca şi cea din traducerea Cornilescu) e mai apropiată de ceea ce Biblia are de spus cu privire la sine. Un eminent cercetător modern, C. F. D. Moule, susţine cu privire la această expresie că este improbabil să însemne ’fiecare scriptură inspirată’ şi este mult mai probabil să însemne ’toată Scriptura [este] inspirată.

(An Idiom Book of New Testament Greek, p. 95).

Alţi comentatori susţin sensul activ al cuvântului theopneustos, traducând expresia astfel: toată Scriptura Îl respiră pe Dumnezeu. Totuşi, uzul gramatical şi mărturia Scripturilor susţin interpretarea pasivă. Compară cu 2 Petru 1:21. Exprimarea activă anulează declaraţia aparentă că toată Scriptura e inspirată de Dumnezeu; atunci textul ar afirma doar că Biblia, ca şi alte scrieri religioase, este concentrată în jurul lui Dumnezeu şi conţine cele mai frumoase gânduri ale omului cu privire la Dumnezeu.

De folos. Pavel dezvoltă aici în patru funcţii scopul care stă la baza Cuvântului Sfânt, descoperind astfel în detaliu cum le dă Biblia oamenilor înţelepciunea care duce la mântuire (v. 15).

Să înveţe. [Pentru învăţătură, KJV]. (Vezi v. 10). Numai Biblia este manualul omului pentru mântuire. Numai Dumnezeu poate să-i ofere omului mântuire; astfel numai El poate să descopere natura şi cuprinsul ei. Tot ce trebuie spus cu privire la răspunderea omului faţă de Dumnezeu, se găseşte în Scripturi.

Să mustre. [Spre mustrare, KJV]. Gr. elegmos, cenzură. În ce priveşte verbul înrudit, elegcho, vezi Ioan 8:46; 1 Timotei 5:20. Biblia nu numai că îl mustră pe păcătos; ea şi combate învăţăturile pervertite, ca de pildă cele cu care avea de luptat Timotei (vezi 2 Timotei 2:14, 16–18, 23; 3:7–9, 13).

Să îndrepte. [Pentru corectare, KJV]. Sau readucerea la o stare corectă, ameliorare. De când a fost scrisă prima ei pagină, Biblia a avut puterea de re-creare, de transformare a vieţilor oamenilor.

Să dea înţelepciune. [Instrucţiune, KJV]. Sau disciplină, instruire, tradus mustrare în Efeseni 6:4. Aşa cum unui copil i se arată care sunt răspunderile fundamentale ale unui adult, tot aşa şi creştinul găseşte în Scriptură principiile care îl vor ajuta să crească la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos (Efeseni 4:13). Procesul de creştere, pentru a fi ca Hristos, este cunoscut ca sfinţire, o educaţie pentru toată viaţa.

Neprihănire. [Dreptate, KJV]. Gr. dikaiosune, calitatea sau starea pe care Dumnezeu o poate aproba. Numai Biblia vorbeşte despre un fel de viaţă cu care Dumnezeu poate fi de acord.

Omul lui Dumnezeu. Vezi 1 Timotei 6:11. Numai acela care alege sincer să fie cunoscut ca om al lui Dumnezeu va îngădui cu seriozitate ca Scripturile să-şi împlinească în viaţa sa împătrita lor funcţie, aşa cum apare ea în 2 Timotei 3:16. Aderând la învăţătura biblică, el va fi recunoscut de toţi ca om al lui Dumnezeu.

Desăvârşit. Gr. artios, potrivit, complet, echipat, pentru tot ce se cere de la un creştin. Cu totul destoinic. [Deplin echipat, KJV]. Gr. exartizo, cu totul potrivit, corespunzător echipat.

Orice lucrare bună. [Toate faptele bune, KJV]. Cel mai bun serviciu pe care îl poate face un om al lui Dumnezeu este să împartă binecuvântările Bibliei, care au adus o incomparabilă tărie şi nădejde în propria sa viaţă. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 Ev 626; GC 321; PP 103 1, 2 AA 502; CG 229

1–44T 206

1–5COL 411; GC 444

2 FE 101; 3T 199

2, 3 1T 217

2–5MYP 347

4 AH 499; CT 281; FE 192, 220; ML 321; MYP 84; 2T 145, 285, 289, 293; 3T 41, 60; 5T 106, 363; 8T 55

4, 5 FE 460; MYP 142; TM 474; 3T 29

5 AA 502; FE 134; PP 317; 1T 162, 407, 2T 395, 442; 4T 377, 403; 5T 87, 258; 7T 42; 8T 86, 249, 294

6 5T 139, 140

7 TM 401; 1T 418; 3T 53

9 GC 275

12 AA 576; GC 48, 507, 608; ML 69; PP 608; SR 324

13 Ev 359; GC 321; 2T 390

13–17AA 502

14 CW 118

14, 15 ML 34

14–17CSW 24; FE 394

15 AA 203; FE 170, 240; MYP 260; PP 592; 3T 333; 4T 398; 5T 389; 6T 160; 8T 157

15–17CG 512; CT 139; FE 391

16 CT 462; Ed 191; Ev 134; GC v, 324; T 434, 747

16, 17 CSW 17; Ed 171; EW 136; FE 123, 169, 187, 408, 444; GC vii; GW 250, 309; TM 330; 4T 441; 8T 299

17 CSW 20; CT 447; MYP 274; 1T 135, 648; 2T 500, 710; 3T 228, 235, 374, 556; 4T 498