1 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,

Prea iubiţilor. Apostolul părăseşte subiectul neplăcut al învăţătorilor mincinoşi (cap. 2) şi începe să-i îndemne pe cititori cu privire la evenimentele zilelor de apoi. Făcând lucrul acesta se adresează, fireşte, cu prea iubiţilor, aici şi în v. 8, 11, 17 (vezi comentariul de la 1 Ioan 3,2).

Aceasta este a doua epistolă. Este firesc să vezi în aceste cuvinte o referire la prima epistolă a apostolului şi la faptul că aceasta este a doua dintr-o pereche. Până acum nu s-a prezentat încă nici un argument concludent împotriva acestui punct de vedere, iar cuvintele lui Petru pot fi luate ca dovadă accidentală cu privire la autorul comun al celor două epistole.

[(V-o scriu) acum, KJV]. Sau deja. Literal, propoziţia introductivă spune: Prea iubiţilor, aceasta este deja o a doua epistolă pe care v-o scriu, şi poate sugera faptul că a doua epistolă a fost scrisă curând după prima.

În amândouă. Referindu-se la amândouă scrisorile, prima şi a doua.

Vă trezesc. Gr. diegeiro (vezi comentariul de la cap. 1,13).

Mintea sănătoasă. Gr. eilikrines dianoia, folosit în greaca clasică pentru raţiunea pură, dar aici cu sensul de minte sinceră şi neîntinată. În ce priveşte cuvântul eilikrines, vezi comentariul de la Filipeni 1,10. Dianoia reprezintă mintea, capacitatea de înţelegere, sentimente şi dorinţe. Petru îşi manifestă încrederea că destinatarii acestei epistole au o minte (singular) neîntinată de senzualitate, în contrast fericit cu mintea învăţătorilor mincinoşi.

Prin înştiinţări. [Prin aducerea aminte, KJV]. Aceeaşi expresie greacă apare şi în cap. 1,13 (vezi comentariul de acolo). În cazul acesta Petru doreşte să le reamintească cititorilor de învăţătura anterioară cu privire la revenirea Domnului lor în mărire şi slavă.

2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.

Ca să vă fac să vă aduceţi aminte. [Ca să luaţi aminte, KJV]. Literal, să vă readuc aminte, exprimând scopul pe care l-a urmărit Petru în scrierea epistolei sale. El dorea mai degrabă să accentueze învăţătura dată în trecut, decât să dea alta nouă. Compară cu pasajul paralel din Iuda

17. Sfinţii prooroci. Petru se referă aici la scrierile Vechiului Testament şi la ceea ce fusese scris până atunci din Noul Testament. Porunca. Vezi comentariul de la cap. 2,21.

Apostolii voştri. [Noi, apostolii, KJV]. Dovezile textuale atestă exprimarea apostolii voştri, iar partea finală a propoziţiei poate fi redată astfel: şi de porunca Domnului şi Mântuitorului de la [dată prin] apostolii voştri. Porunca, sau învăţătura, a venit de la Domnul, dar a fost transmisă prin apostoli.

3 Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor

Înainte de toate să ştiţi. Vezi comentariul de la cap. 1,20, unde apare aceeaşi expresie. Aici apostolul foloseşte aceste cuvinte ca o introducere la declaraţia pe care este gata să o facă, care poate fi considerată în contrast cu învăţăturile combinate ale profeţilor şi ale apostolilor. Petru nu citează un pasaj anumit din profeţi sau din apostoli, dar afirmă că ceea ce va spune este în consens general cu învăţăturile lor cu privire la subiectul în discuţie. Compară cu pasajul paralel din Iuda 18.

În zilele din urmă. Expresia poate fi luată la singular, ca referindu-se la o anumită zi de la sfârşitul timpului, sau, aşa cum favorizează dovezile textuale , la plural: zilele din urmă. Scopul lui Petru este de a-i ilumina pe cititori, ca să nu fie duşi în rătăcire de cei care iau în batjocură ideea apropiatei reveniri a Mântuitorului. El nu face aici declaraţii specifice cu privire la timpul venirii lui Hristos, dar se străduieşte să-şi pregătească turma pentru zilele de pe urmă, indiferent când ar veni ele. Vezi Nota Suplimentară de la Romani 13; vezi comentariul de la 1 Petru 4,7; Apocalipsa 1,1.

Vor veni. Pe temeiul învăţăturilor profeţilor şi ale apostolilor, destinatarii epistolei lui Petru cunoşteau deja ce aveau de întâmpinat în zilele de pe urmă. Apostolul îi avertizase că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape (vezi 1 Petru 4,7) şi consideră că sfatul lui este oportun şi potrivit. Vezi mai sus la zilele de pe urmă. Vezi comentariul de la 1 Ioan 2,18; Iuda 18.

Batjocoritori. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. pag. 10) pentru introducerea cuvintelor plini de batjocuri, după cuvântul batjocoritori. Aceasta ar întări descrierea făcută de Petru scepticilor ca fiind batjocoritori şi ar arăta că ei îşi exercitau acest dar rău pentru a ridiculiza ideea celei de-a doua veniri.

După poftele lor. Literal, potrivit propriilor lor pofte, adică aşa cum îi îndemnau poftele. Batjocoritorii aceştia se aseamănă cu învăţătorii falşi prin faptul că sunt conduşi de propriile lor pasiuni (vezi comentariul de la cap. 2,2.10). Pasiunile le hotărau teologia – oameni senzuali nu pot dori cu înfocare revenirea Celui fără păcat.

4 şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”

Şi vor zice. Este clar că biserica fusese bine instruită cu privire la revenirea lui Hristos şi că batjocorii ridiculizau făţiş învăţătura apostolilor cu privire la acest evenimentul.

Unde este făgăduinţa? Nu este o referire la o anumită făgăduinţă, ci la declaraţiile profeţilor şi ale apostolilor cu privire la certitudinea celei de-a doua veniri. Întrebarea batjocorilor le demască scepticismul, ei nu se aşteptau ca făgăduinţele să fie împlinite.

Venirii. Gr. parousia, un cuvânt frecvent folosit în Noul Testament pentru revenirea lui Hristos (vezi comentariul de la Matei 24,3).

Adormit. Gr. koimaomai, a adormi. Din cele 18 apariţii ale lui koimaomai în Noul Testament, 14 se referă la somnul morţii (vezi comentariul de la Ioan 11,11; 1 Tesaloniceni 4,13; etc.).

Părinţii. Acest cuvânt se poate referi: (1) la patriarhi (vezi comentariul de la Romani 9,5; 1 Corinteni 10,1; Evrei 1,1) sau (2) la generaţia precedentă de creştini, care îi auziseră personal pe Isus şi pe apostoli vestind făgăduinţa revenirii Domnului.

Toate. [Toate lucrurile, KJV]. Este curios faptul că argumentul are o rezonanţă modernă. Tonul lui lumesc, sceptic pare să reproducă gândirea oamenilor din timpul nostru. Făcând apel la perioada atât de lungă scursă între creaţiune şi timpul în care trăiau ei, batjocoritorii par să aibă un argument cât se poate de plauzibil. De fapt ei spun: legile naturii continuă să funcţioneze constant, anotimp după anotimp, cu o uimitoare regularitate şi aşa s-a întâmplat în tot decursul istoriei; de ce nu ar continua să fie aşa? În v. 5 Petru răspunde la raţionamentul acesta.

5 Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei

Căci …. Literal, propoziţia aceasta zice: lucrul acesta le scapă din vedere în mod voit. Batjocoritorii ştiau de potop, dar în mod deliberat au ales să trateze cu indiferenţă cataclismul şi solia lui pentru omenire. Făcând aşa, şi-au închis mintea faţă de ideea posibilităţii unei noi intervenţii divine la revenirea lui Hristos.

Odinioară. [Din vechime, KJV]. Sau din trecutul îndepărtat. Unii comentatori susţin că expresia aceasta are sensul de original, adică de la creaţiune, înţeles pe care îl urmăreşte şi Petru.

Ceruri. [Cerurile, KJV]. Gr. ouranoi, simplu ceruri. Aici Petru se referă la cerurile atmosferice. Unii comentatori văd în pluralul ceruri o referire la concepţia iudaică despre cele şapte ceruri care se află deasupra pământului. Dar Petru se ocupă de Scripturi, nu de tradiţie. Totuşi cuvântul ebraic tradus ceruri nu apare niciodată la singular, deşi în Vechiul Testament se referă adesea la învelişul atmosferic care înconjoară pământul. Ca formă, cuvântul este la plural, dar, în general, are înţeles de singular. Fără îndoială că aici Petru reflectă această folosire ebraică obişnuită, idiomatică. Forma de plural, ouranoi, ceruri, apare adesea în limba greacă, dar în KJV la Matei 5,45; Marcu 1,11; Luca 10,20; Efeseni 3,15; etc. este tradusă cer. Petru foloseşte forma de plural de cinci ori în epistola aceasta (aici şi v. 7, 10, 12, 13).

Un pământ. [Pământul, KJV]. Mai degrabă pământ.

Scos din apă şi cu ajutorul apei. [Ridicându-se din apă şi în apă, KJV]. Expresia poate fi tradusă alcătuit din apă şi cu ajutorul apei. Una dintre etapele pregătirii pământului ca locuinţă pentru om a fost adunarea apelor într-un loc (Genesa 1,9). Petru nu încearcă să descrie creaţiunea în termeni ştiinţifici moderni, ci să le explice oamenilor din vremea sa lucrarea creatoare a lui Dumnezeu.

Prin cuvântul lui Dumnezeu. Petru crede, ca şi ceilalţi scriitori ai Bibliei, în puterea creatoare a cuvântul rostit al lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Genesa 1,3; Psalmi 33,6.9; etc.).

6 şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.

Lumea de atunci. [Lumea care era atunci, KJV]. Literal, lumea de atunci, lumea antediluviană. Probabil că Petru se referă aici la antediluvienii nelegiuiţi şi la civilizaţia lor. A pierit. Gr. apollumi, a distruge cu totul, a dărâma şi a lăsa pustiu, un cuvânt potrivit pentru descrierea pustiirii produse de potop. Vezi Genesa 7,11–24. Prin ele. Literal, cu ajutorul lor, adică al apelor care erau deasupra pământului şi pe pământ. Petru arată că acestea, folosite întâi la creaţiune, au fost folosite pentru distrugere.

Înecată. [Inundată, KJV]. Gr. katakluzo, a acoperi cu apă, a inunda, a inunda prin diluviu, un cuvânt puternic, nefolosit în altă parte a Noului Testament.

7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.

Cerurile şi pământul de acum. Adică cerurile şi pământul din prezente, în contrast cu lumea de atunci (vezi comentariul de la v. 6). Păzite. [Păstrate, KJV]. Gr. thesaurizo, a tezauriza, de unde cuvântul tezaur. Timpul

verbului sugerează că cerurile au fost şi sunt păstrate.

Acelaşi cuvânt. Cuvântul lui Dumnezeu.

Păstrate. [Rezervate, KJV]. Sau fiind păstrate (compară cu cap. 2,4.9).

Pentru focul. Potrivit textului grecesc, cuvintele acestea pot determina verbul păstrate sau verbul păzite, dar cei mai mulţi comentatori preferă thesaurizo (păzite). Atunci traducerea ar suna astfel: sunt păzite pentru foc, adică pentru ca focul să le distrugă, aşa cum, cu ocazia potopului, apa a avut rolul de a distruge (vezi comentariul de la Maleahi 4,1; 2 Tesaloniceni 1,8).

Din ziua de judecată. Literal, pentru o zi de judecată (vezi comentariul de la 1 Petru 4,17; 2 Petru 2,4–9). Pieire. Gr. apoleia (vezi comentariul de la cap. 2,1.3). Oamenilor nelegiuiţi. În ce priveşte cuvântul nelegiuiţi, vezi comentariul de la cap. 2,5. Ceea ce va fi supus judecăţii sunt păcătoşi vii, nu materia moartă.

8 Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.

Dar. Partea de început poate fi tradusă: dar nu lăsaţi ca acest singur lucru să vă scape din atenţie, prea iubiţilor (compară cu v. 5). Cu alte cuvinte, batjocoritorii îşi închid în mod voit ochii în faţa realităţii, dar creştinii n-ar trebui să comită niciodată această greşeală grozavă. Acest un lucru este definit în propoziţia următoare.

O zi. Ideea lui Petru este dedusă din adevărul exprimat în Psalmul 90,4. Dumnezeu este veşnic. La El nu există nici trecut, nici viitor; toate lucrurile sunt veşnic prezente. El nu are nevoie de concepţia noastră limitată despre timp, iar noi nu putem limita persoana sau ideile Lui la sistemul nostru de zile şi ani. Subliniind adevărul acesta, Petru mustră nerăbdarea sceptică a batjocorilor, care, judecându-L pe Dumnezeu după standardele lor neînsemnate, se îndoiesc că El Îşi va împlini făgăduinţa în legătură cu sfârşitul lumii.

Contextul clarifică faptul că Petru nu fixează o unitate profetică de măsurare a perioadelor de timp. Versetul 7 se ocupă de faptul că Dumnezeu aşteaptă cu răbdare ziua judecăţii, iar versetul 9 Petru declară că El are o îndelungă răbdare pentru voi.

9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Domnul. E dificil de precizat la care Persoană a Dumnezeirii se referă acest cuvânt. În v. 15 Domnului nostru s-ar putea foarte bine referi la Isus, iar în v. 18 Isus este numit Domnului nostru, iar ziua Domnului (v. 10) este de asemenea descrisă ca ziua lui Dumnezeu (v. 12). Nu are însă importantă care Persoană este vizată aici, deoarece scopurile şi făgăduinţele Tatălui şi ale Fiului sunt identice. Tot ceea ce Petru Îi atribuie Unuia poate fi aplicat şi Celuilalt. Dar judecând după exprimarea apostolului în această epistolă (cap. 1,2.8.11.16; 2,1; 3,2), cele mai multe dovezi sugerează că în cazul acesta Domnul este Hristos.

Nu întârzie. Gr. braduno, a amâna, a pierde vremea, folosit în Noul Testament doar aici şi la 1 Timotei 3,15.

Făgăduinţei Lui. Adică făgăduinţa revenirii Lui (v. 4), care era ţinta batjocurii celor răi.

Unii. [Unii oameni, KJV]. Adică batjocoritorii (v. 3).

[Întârziere, KJV]. Sau amânare. Substantivul grec e derivat din aceeaşi rădăcină ca şi verbul braduno (vezi mai sus la întârzie). Deoarece Hristos nu revenise încă, scepticii presupuneau că planurile lui Dumnezeu fuseseră împiedicate sau schimbate. Ei nu recunoşteau că Dumnezeu este atotputernic şi neschimbător şi că intenţiile Sale vor fi toate împlinite la timpul cuvenit (DA 32).

Ci. Gr. alla, o conjuncţie adversativă puternică, ce ar putea fi tradusă cu dimpotrivă şi să arate astfel contrastul dintre acuzaţia batjocoritorilor şi faptul că Domnul este vrednic de încredere.

Îndelungă răbdare. Gr. makrothumeo, de la makros, lung şi thumos, pasiune, mânie, de unde a fi încet la mânie, a fi răbdător (vezi comentariul de la Romani 2,4; în ce priveşte substantivul makrothumia, vezi comentariul de la 2 Corinteni 6,6). În ce priveşte descrieri inspirate ale caracterului Domnului, vezi Exodul 34,6; Psalmi 86,5.15; 103,8.

Pentru voi. [Pentru noi, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea pentru voi, adică cititorii, creştinii care au nevoie să li se reamintească purtarea de grijă şi răbdarea lui Dumnezeu faţă de ei, mai ales atunci când sunt ispitiţi să se îndoiască de faptul că El are în mână toate lucrurile.

Doreşte. Pentru foloseşte aici verbul boulomai, care adesea exprimă înclinaţia minţii, cu sensul de a dori, şi nu foloseşte thelo care, în general, se referă la un scop fixat, a voi, a hotărî. Deoarece nu vrea moartea păcătosului, Dumnezeu a făcut tot ce stă în puterea Sa ca să-l salveze de la moarte (Ioan 3,16). Cu toate acestea, Petru îşi dă seama că unii vor respinge planul de mântuire şi astfel vor fi pierduţi (2 Petru 3,7).

Piară. Gr. apollumi (vezi comentariul de la v. 6).

Ci. Gr. alla, o conjuncţie adversativă puternică (vezi comentariul de mai sus, la ci), folosită aici pentru a accentua contrastul dintre interpretarea greşită a intenţiilor lui Dumnezeu, şi anume că El ar vrea ca unii să piară, şi adevărul că El doreşte ca toţi să fie mântuiţi.

Să vină. Gr. choreo, a face loc, în cazul acesta pentru pocăinţă sau a înainta, adică a merge înainte, spre pocăinţă.

Pocăinţă. Gr. metanoia (vezi comentariul de la 2 Corinteni 7,9). În v. 8, 9 Petru arată clar că făgăduinţa lui Dumnezeu cu privire la revenirea lui Hristos se va împlini cu siguranţă. Orice amânare aparentă este datorată dorinţei lui Dumnezeu de a lăsa deschisă uşa mântuirii atâta timp cât mai există speranţă ca un păcătos să se pocăiască.

10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

Ziua Domnului. Aceeaşi cu ziua lui Dumnezeu (v. 12). Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,20; Filipeni 1,6; 1 Tesaloniceni 5,2.

Va veni. În versiunea greacă verbul este aşezat într-o poziţie accentuată. Este dincolo de orice îndoială că ziua Domnului va veni.

Hoţ. Gr. kleptes (vezi comentariul de la Ioan 10,1). Aceeaşi ilustraţie este folosită şi de Isus (Matei 24,43), de Pavel (1 Tesaloniceni 5,2) şi de Ioan (Apocalipsa 3,3; 16,15), pentru a sublinia revenirea pe neaşteptate a Domnului. Cel care doreşte să fie mântuit trebuie să fie în relaţii bune cu Dumnezeu, înainte ca ziua Domnului să sosească, deoarece atunci nu va exista posibilitatea de a se pocăi.

[Noaptea, KJV]. Dovezile textuale favorizează omiterea acestui cuvânt.

În ziua aceea. Adică în ziua Domnului.

Cerurile. Vezi comentariul de la v. 5.

Vor trece. Gr. parerchomai, a trece, a pieri (compară cu Matei 5,18; 24,35; Apocalipsa 21,1). Cu trosnet. [Cu zgomot mare, KJV]. Gr. rhoizedon, un adverb onomatopeic, arătând

zgomotul făcut de aripile păsărilor sau de un obiect care se mişcă rapid prin aer. Probabil că Petru foloseşte cuvântul pentru a sugera sunetul produs de flăcări.

Trupurile cereşti. [Elementele naturii, KJV]. Gr. stoicheia, lucruri aranjate în şiruri, folosit cu privire la literele alfabetului, aşezate în rânduri; şi mai târziu cu privire la corpurile cereşti, soarele, luna şi stelele (vezi comentariul de la Galateni 4,3). E probabil, dacă nu chiar sigur, că Petru vorbeşte aici despre elementele fizice din care e compusă lumea noastră, care în ziua din urmă vor fi topite de focul purificator.

Topi. Gr. luo, în general tradus a se descompune, dar este tradus a strica în v. 11 şi a topi în v. 12, în sensul de a dezmembra sau a dărâma. Ideea de a topi este fără îndoială derivată din folosirea cuvintelor mare căldură.

De mare căldură. Gr. kausoo, un termen medical, a fi ars de febră, prin urmare aici şi în v. 12, a arde. Pentru a vedea legătura dintre căldură, foc şi revenirea lui Hristos, vezi comentariul de la Psalmi 50,3; Maleahi 4,1; 2 Tesaloniceni 1,8; vezi şi comentariul de la Apocalipsa 20,9; etc.

Pământul, cu tot ce este pe el. Adică toate cele de pe pământ, lucrările oamenilor şi natura.

Va arde. [Vor fi arse, KJV]. Dovezile textuale sunt împărţite între exprimarea aceasta şi vor fi găsite. Verbul va arde se potriveşte cu contextul, dar şi cealaltă expresie este posibilă, sugerând ideea că va fi descoperită şi arătată înaintea universului lipsa de valoare a celor pământeşti, materiale.

11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,

Deci, fiindcă. Având în vedere certitudinea că fiecare lucru păcătos va fi distrus, se cuvine ca cei care ştiu despre iminenţa acelei zile, când lumea va arde în foc, să depună eforturi să elimine din gândurile şi viaţa lor orice urmă de păcat.

Ce fel de oameni? Sau ce fel de persoane? De la un cuvânt mai vechi care înseamnă din ce ţară?. Aici Petru arată că preocuparea lui de bază nu este cu privire la evenimente, ci cu privire la oameni, adică la caracterul creştinilor cărora le scrie. El l-a oferit detalii cu privire la evenimentele zilei de apoi pentru a le arăta nevoia imperioasă de sfinţenie, iar acum consacră restul epistolei pentru a îi convinge cu privire la această nevoie.

Ar trebui să fiţi voi. Cu referire la caracter.

Printr-o purtare ... evlavioasă. [În toată ... evlavia, KJV]. Literal, în purtare sfântă şi evlavie, în versiunea greacă ambele substantive fiind la plural, întrucât Petru vrea să-şi accentueze gândul cât mai bine cu putinţă şi doreşte ca purtarea celor care le scrie să fie în conformitate cu cele mai înalte standarde creştine. În ce priveşte cuvântul purtare (anastrophe), vezi comentariul de la cap. 2,7; pentru evlavie (eusebeia), vezi comentariul de la 1 Timotei 2,2.

12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?

Aşteptând. Gr. prosdokao, a aştepta, folosit de trei ori în v. 12–14, întotdeauna sugerând o anticipare plină de nerăbdare. Credincioşii trebuia să fie totdeauna în alertă, aşteptând revenirea Domnului lor (vezi comentariul de la Matei 24,42.44).

Grăbind. Adică zorind sosirea zilei Domnului şi dorind-o cu înfocare. Cei care şi-au mărturisit păcatele pot aştepte cu nerăbdare venirea lui Hristos şi să-şi consacre energiile în răspândirea Evangheliei, pregătind astfel calea pentru arătarea Sa (vezi COL 69).

Venirea. Gr. parousia (vezi comentariul de la Matei 24,3).

Zilei lui Dumnezeu. Există unele dovezi textuale pentru formularea zilei Domnului, dar vezi v. 10, unde s-a sugerat că ziua Domnului şi ziua lui Dumnezeu sunt expresii sinonime.

În care. Mai degrabă din care cauză, adică din cauza venirii zilei lui Dumnezeu.

Cerurile. Adică atmosfera (vezi comentariul de la v. 5).

Aprinse. [Arzânde, KJV]. Vezi comentariul de la v. 10.

Vor pieri. [Vor dispărea, KJV]. Gr. luo (vezi comentariul de la v. 10). Trupurile cereşti. [Elementele naturii, KJV]. Vezi comentariul de la v. 10. Se vor topi. Gr. teko, a se face lichid, adică a se topi. În versiunea greacă verbul este la timpul prezent, conferind expunerii un dinamism dramatic.

De căldura focului. Vezi comentariul de la v. 10. Petru expune din nou evenimentele asociate revenirii Domnului, pentru a imprima în mintea cititorilor certitudinea şi solemnitatea lor. Acum trece la lucruri mai plăcute, care urmează să aibă loc după nimicirea celor pământeşti.

13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

Făgăduinţa Lui. Indiferent de ce ar fi crezut batjocoritorii despre făgăduinţa Domnului (v. 4), Petru arată (în v. 9 şi aici) că se încrede fără rezerve în ea şi îşi rânduieşte viaţa în acord cu ea.

Aşteptăm. Vezi comentariul de la v. 12.

(Ceruri) noi. Gr. kainos, în sensul de diferit, nou ca tip, şi nu neos, care, în general, înseamnă recent, nou din punct de vedere al timpului. Aici Petru anticipează cerurile şi pământul restaurate, după ce au fost curăţite de orice stricăciune (vezi comentariul de la Apocalipsa 21,1).

Va locui. [Locuieşte, KJV]. Sau îşi face locuinţa, sugerând permanenţa. Neprihănirea este descrisă ca fiind rezidentul permanent al cerurilor noi şi al pământului nou (vezi comentariul de la Isaia 11,9).

14 De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

Prea iubiţilor. Atunci când face un apel apostolul se adresează deseori cu afecţiune (vezi v. 1).

Fiindcă aşteptaţi. Literal, propoziţia spune: lucrurile acestea, aşteptându-le. Cunoaştere şi anticiparea sfârşitului istoriei pământului pun asupra credinciosului o răspundere spirituală pe care Petru o scoate acum în evidenţă.

Siliţi-vă. [Fiţi sârguincioşi, KJV]. Gr. spoudazo (vezi comentariul de la cap. 1,10).

Să fiţi găsiţi înaintea Lui. [Să fiţi găsiţi în El, KJV]. Creştinul trăieşte în aşteptarea momentului când va sta faţă în faţă cu Domnul său. Perspectiva aceasta îl stimulează să se pregătească pentru evenimentul acela, pentru ca Hristos să-l găsească fără vină.

Fără prihană, fără vină. [Fără pată şi fără cusur, KJV]. Vezi comentariul de la Efeseni 1,4; Filipeni 2,15; Apocalipsa 14,5. Cel pe care Hristos îl găseşte astfel cu siguranţă că va fi în pace, adică stăpânit de o linişte lăuntrică izvorâtă din lipsa păcatului. Unul ca acesta va fi în pace cu Dumnezeu şi cu semenii lui. Prin contrast, vezi descrierea pe care o face Petru învăţătorilor mincinoşi (2 Petru 2,13). Compară cu remuşcarea celor nelegiuiţi (vezi comentariul de la Ieremia 8,20).

Pace. Vezi comentariul de la Romani 5, 1.

15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,

Îndelunga răbdare. Gr. makrothumia, forma substantivală înrudită cu verbul makrothumeo (vezi comentariul de la v. 9).

Domnului nostru. Probabil referindu-se la Hristos (vezi comentariul de la v. 9).

Mântuire. Îndelunga răbdare a lui Hristos nu este mântuire, dar face cu putinţă mântuirea. Batjocoritorii socoteau amânarea venirii Domnului ca o dovadă că făgăduinţele Sale nu se vor împlini niciodată, dar Petru arată că ea este mai degrabă o dovadă a îndelungei răbdări a Mântuitorului. El aşteaptă ca toţi cei care doresc să poată avea prilejul să primească mântuirea.

Cum v-a scris. Identificarea epistolelor pauline la care se referă aici Petru depinde de răspunsul la următoarele întrebări: (1) Ce subiect are Petru în vedere? Este numai amânarea aparentă a venirii Domnului, este problema delăsării morale din biserică sau este subiectul general al revenirii lui Hristos? (2) Care sunt destinatarii epistolei lui Petru? Comentatorii susţin mai multe răspunsuri, dar se pare că încă nu s-a ajuns la o soluţie definitivă. Dacă s-ar accepta că epistola lui Petru a fost scrisă creştinilor din Asia (vezi introducerea la prima epistolă a lui Petru), atunci epistolele pauliene la care se face referire ar putea să fie cele către galateni, efeseni şi coloseni sau alte scrisori care nu s-au păstrat până acum. Un lucru e clar: scrierile lui Pavel erau în circulaţie, erau acceptate ca având autoritate, iar Petru putea să apeleze la ele pentru a-şi sprijini propria învăţătură.

Prea iubitul nostru frate Pavel. Dacă se admite că Petru nu foloseşte pronumele nostru în sens general, atunci se înţelege din cuvintele sale că Pavel era binecunoscut şi iubit de cititori. Chiar dacă pronumele nostru este folosit la general, cuvintele acestea dovedesc ataşamentul lui Petru faţă de Pavel, în ciuda faptului că în trecut avuseseră păreri diferite (vezi comentariul de la Galateni 2.11–14).

Înţelepciunea dată. Petru dă de înţeles că Pavel nu avea o înţelepciune spirituală inerentă, ci că era dependent de darul divin, tot aşa cum erau şi fraţii lui.

16 ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

Toate epistolele lui. În oraşele mari ale Imperiului Roman scrisorile erau uşor copiate contra unei taxe mici, iar distribuirea lor rapidă era asigurată de legăturile de comunicaţie excelente, oferite de reţeaua romană de drumuri. Este deci posibil ca, dacă nu toate, atunci cele mai multe din epistolele lui Pavel să fi fost în circulaţie chiar înainte de moartea sa. Din versetele acestea nu se poate hotărî dacă marele apostol era în viaţă sau nu în momentul când scria Petru.

Lucrurile acestea. După cum se observă în comentariul de la v. 15, nu există certitudine cu privire la care subiecte se referă Petru, dar dacă este vorba despre cea de-a doua venire, subiectul acesta îşi găseşte loc în toate scrisorile mai importante ale lui Pavel şi nu e nevoie de o identificare mai specifică.

Grele de înţeles. Deşi nu sunt specificate lucrurile acestea dificile, cei mai mulţi comentatori sunt de părere că este vorba despre delăsarea morală, pornind de la interpretarea greşită a învăţăturii lui Pavel cu privire la a doua venire şi a legăturii creştinului cu Legea, subiecte care ocupă un loc de seamă în 1 Tesaloniceni şi în Galateni.

Neştiutori. Neştiutori cu privire la scrierile lui Pavel sau poate pur şi simplu neinstruiţi, ignoranţi în cele spirituale, în general. Religia lui Isus Hristos, când este acceptată în inimă, îl înnobilează şi cultivă pe credincios; dar cei care resping preceptele ei se lasă pradă ispitelor de felul celor prezentate de batjocoritori şi de învăţătorii mincinoşi.

Nestatornici. Gr. asteriktoi (vezi comentariul de la cap. 2,14).

Le răstălmăcesc. [Le sucesc, KJV]. Gr. strebloo, a tortura, a întinde pe roată, a suci. Cei neştiutori şi nestatornici sucesc Scripturile răstălmăcindu-le şi forţându-le înţelesul, aşa cum inchizitorul îşi tortura şi chinuia victima pe roată.

Celelalte Scripturi. S-a speculat mult cu privire la scrierile la care s-a referit Petru. Unii cred că este vorba doar de Vechiul Testament, în timp ce alţii includ şi ceea ce exista deja din Noul Testament. S-ar putea să nu fie posibilă o concluzie finală, dar este clar faptul că Petru pune scrierile lui Pavel pe aceeaşi treaptă cu celelalte Scripturi inspirate (vezi Vol. V, pp. 185, 186).

Pierzarea. [Distrugerea, KJV]. Gr. apoleia (vezi comentariul de la cap. 2,1.3). Scripturile sunt menite pentru a-i conduce pe oameni la mântuire (vezi comentariul de la Ioan 5,39; 2 Timotei 3,16.17), dar când sunt sucite, îşi pierd puterea binefăcătoare şi cel care le foloseşte greşit urmează un drum care poate duce doar la pierzarea sa.

17 Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria;

Voi. În greacă pronumele acesta este accentuat. Lăsându-i la o parte pe cei fără minte, care au răstălmăcit Scriptura, Petru se adresează cititorilor, pe care încearcă să-i protejeze de astfel de erori.

Ştiind mai dinainte. Credincioşii fuseseră bine instruiţi şi cunoşteau doctrinele înşelătoare ale învăţătorilor mincinoşi. De aceea ei nu aveau de ce să se teamă în cazul că învăţăturile eretice ar fi ajuns la ei sau dacă s-ar fi întâlnit cu amăgitorii.

Păziţi-vă ca nu cumva. Credinciosul răspunde de propria sa siguranţă; el nu-şi poate îngădui să doarmă în timpul războiului spiritual pe care îl duce (vezi comentariul de la 1 Corinteni 16,13; Efeseni 6,10–18).

Să vă lăsaţi târâţi. Gr. sunapago (vezi comentariul de la Romani 12,16).

De rătăcirea acestor nelegiuiţi. [De rătăcirea nelegiuiţilor, KJV]. În cap. 2,18 scriitorul a vorbit deja despre cei ce trăiesc în rătăcire, adică neamurile păgâne. Acum el dă de înţeles că învăţătorii mincinoşi se împărtăşesc cu păcatele neamurilor, sau cu rătăcirea, şi stăruie pe lângă cititori să nu fie prinşi în cursă de o astfel de purtare. Pentru cuvântul nelegiuiţi (athesmoi), vezi comentariul de la cap. 2,7.

Tăria. [Statornicia, KJV]. Gr. sterigmos, folosit în contrast cu asteriktoi, nestatornic (v. 16), iar aici traducerea cea mai bună ar fi temelia. Adevăratul creştin are o temelie sigură (compară cu 1 Corinteni 3,10–14) şi nu trebuie să o părăsească pentru vreo libertate închipuită pe care învăţătorii desfrânaţi căută să i-o ofere.

18 ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.

Ci. Această conjuncţie subliniază alternativa oferită de apostol. În loc să fie dus în rătăcire, credinciosul trebuie să înainteze în desăvârşirea creştină.

Creşteţi. Timpul verbului în limba greacă vrea să spună stăruiţi în creştere. Cititorii acestei epistole au făcut deja progrese mari în comportament, dar nu trebuiau să se mulţumească cu atât. Ei trebuiau să-şi continue creşterea spirituală (vezi comentariul de la Matei 5,48; Efeseni 4,13–15; 1 Petru 2,2).

Creşterea este un element caracteristic adevăratului copil al lui Dumnezeu, cum este pentru toate făpturile vii, deoarece el a găsit o viaţă nouă în Hristos Isus (compară cu 1 Corinteni 4,15). Ţinta lui este un caracter asemenea caracterului desăvârşit al Domnului său şi o minte în stare să nutrească gândurile Lui. El aspiră să crească în toate privinţele, ca să ajungă la Cel ce este Capul, Hristos (vezi Efeseni 4,15). În viaţa aceasta cât şi în viaţa viitoare creştinul poate privi înainte, către o creştere continuă a caracterului şi o înţelegere a voinţei şi căilor lui Dumnezeu. Mintea şi spiritul său vor avea mereu înălţimi noi de cucerit, vor fi întotdeauna uşi noi de deschis şi ocazii de fructificat.

Aşa cum a arătat deja Petru (1 Petru 2,2), pruncii creştini de curând născuţi se hrănesc cu laptele duhovnicesc şi curat al Cuvântului. Dar va veni un timp când nu se vor mai hrăni numai cu lapte spiritual, ci se vor deprinde să se mănânce hrană tare (vezi comentariul de la Evrei 5,11–14; 6,1.2).

Harul. Gr. charis (vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 1,7; 3,24; 1 Corinteni 1,3). Harul este una dintre sferele în care trebuie să crească cel credincios; el trebuie să devină tot mai ancorat în experimentarea bunătăţii şi îndurării lui Hristos.

Cunoştinţa. Gr. gnosis (vezi comentariul de la 1 Corinteni 1,5; 12,8). Petru se referă aici la o anumită cunoaştere, cunoaşterea care îl familiarizează pe creştin cu persoana, slujba, lucrarea şi puterea lui Isus Hristos. Aceasta cunoaştere poate şi trebuie să crească. Fiecare zi a vieţii de creştin ar trebui să-l facă să înţeleagă mai bine lucrarea Domnului său pentru lume şi pentru sine. În ce priveşte titlul dat aici lui Hristos, vezi comentariul de la Matei 1,1.21; Luca 2,11; compară cu Filipeni 3,20; 1 Timotei 1,1; Tit 1,4; 2 Petru 1,1.11.

A Lui. Adică a lui Hristos. De-a lungul acestei epistole Petru a mărturisit consecvent cu privire la dumnezeirea lui Hristos (cap. 1,11.17; 2,20; etc.), iar acum, în acelaşi spirit, Îi adresează laude (vezi comentariul de la Iuda 24, 25).

Slava. Gr. doxa (vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 3,23; 1 Corinteni 11,7). În greceşte cuvântul doxa este precedat de articolul hotărât şi dă de înţeles că toată slava cu putinţă trebuie să Îi fie adusă Mântuitorului.

În ziua veşniciei. [Pentru veşnicie, KJV]. Gr. eis hemeran aionos, literal, în ziua veşniciei (vezi comentariul de la Apocalipsa 1,6).

Amin. Vezi comentariul de la Matei 5,18. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea acestui cuvânt, dar poate fi păstrat ca o încheiere potrivită a epistolei.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3, 4 AA 535; GC 370; PP 102

4 DA 635; TM 233; 1T 57; 2T 195; 5T 10

5–7PP 101

8 PP 170

9 GC 48; 2T 194; 5T 485, 649

9–15AA 536

10 DA 780; EW 54; GC 672; PP 104, 339; SR 428

11 TM 420; 5T 547

11, 12 EW 108; 6T 13

12 COL 69; DA 633

13 MB 17

13, 14 5T 692

14 AA 567; GC x; 1T 340

16 CSW 38; CT 463; Ev 358; FE 308; SC 107; TM 25, 33; 2T 692; 3T 38; 5T 700; 6T 57

17 CT 257; 5T 693

17, 18 AA 537; 5T 483, 537

18 AH 362; CS 165; CSW 30, 69, 106; CT 37, 207, 452, 504; FE 118; ML 101, 103, 171, 249; MM 217; MYP 121; SC 80, 112; SL 59, 93, 95; Te 93, 188; TM 160; 1T 340, 663; 2T 187, 265, 642; 3T 476; 5T 69, 393, 528, 573, 706; 6T 423, 424; 9T 160