Făgăduinţele... oricâte ar fi ele. [toate făgăduinţele, KJV]. Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt vrednice de încredere.

În El sunt da. Adică, prin Hristos. Toate făgăduinţele lui Dumnezeu s-au întrupat în El, şi-au găsit împlinirea în El. El este, în felul acesta, dovada faptului că toate făgăduinţele divine sunt vrednice de încredere. Comparaţi cu Fapte 3,20.21; Romani 15,18. Credinţa creştină este o certitudine absolută.

Amin. Adică adevărat, credincios, sigur (vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51). Cuvântul repetă aici ideea deja expusă anterior (vezi la 2 Corinteni 1,17.18). El nu e un titlu ca în Apocalipsa 3,14. Deoarece textul grecesc spune, literal, Aminul, s-a sugerat că Pavel s-ar referi aici la cuvântul amin rostit de creştini ca o confirmare a adevărurilor veşnice ale credinţei creştine.

Noi. Prin Hristos, făgăduinţele sunt dovedite a fi vrednice de crezare şi, prin poporul Său, ele sunt dovedite a fi eficiente. Prin viaţa şi lucrarea lui Pavel, îndeosebi, numele lui Dumnezeu era proslăvit, şi Pavel nu putea face promisiuni schimbătoare în timp ce era angajat în proclamarea făgăduinţelor atât de sigure ale lui Dumnezeu, confirmate prin Hristos.

În măsura în care creştinii Îl urmează pe Domnul lor şi ei devin constanţi şi statornici – în ascultare de Dumnezeu şi în consacrarea faţă de lucrarea Lui pe pământ. Vieţuirea creştină nu îi face niciodată pe oameni nestatornici. Uneori, Pavel şi-a schimbat planurile, dar atunci când a făcut-o, a rămas loial principiilor şi datoriei, aşa cum îi fuseseră descoperite.

Slava lui Dumnezeu. În toate ostenelile sale, Pavel căuta numai onoarea lui Dumnezeu şi propăşirea împărăţiei Sale. Vezi la Romani 3,24.