1 Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:

Te rog fierbinte. Vezi 1 Timotei 5:21. Pavel îşi începe aici apelul final către tânărul său colaborator, Timotei. Capitolul e plin de cuvinte spuse din inimă. Pavel îşi întâmpină propriul său calvar, dar într-o dispoziţie triumfătoare. Curajul şi hotărârea lui ies puternic în evidenţă.

Înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos. Sau înaintea lui Dumnezeu şi chiar a lui Hristos.

Are să. [Va, KJV]. Gr. mello, a fi gata să facă ceva, a fi pe punctul de a face ceva.

Judece. Compară cu 1 Tesaloniceni 4:16, 17. Vezi Apocalipsa 22:12.

Pentru. [La, KJV]. Mai degrabă prin. Pavel foloseşte aici jurământul şi jură pe arătarea şi împărăţia lui Dumnezeu.

Arătarea. Gr. epiphaneia, manifestarea vizibilă (vezi 1 Timotei 6:14).

Împărăţia. Compară cu Matei 6:10. Stabilirea împărăţiei veşnice a lui Hristos, a dreptăţii şi a păcii sale va urma după cea de-a doua venire (vezi Daniel 7:14, 27; Matei 25:31; 2 Timotei 4:18; Apocalipsa 11:15).

2 propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.

Propovăduieşte. Gr. kerusso, a vesti. În ce priveşte forma substantivală kerux vezi 1 Timotei 2:7. Aici Pavel începe lista sarcinilor pe care îl roagă stăruitor pe Timotei să le îndeplinească (2 Timotei 4:1).

Cuvântul. Este vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu (cap. 2:9), cuvântul adevărului (v. 15). Metoda lui Hristos de a comunica adevărul constituie modelul pentru fiecare creştin. Hristos Îşi concentra atenţia la descoperirea adevărului. El refuza să piardă timpul cu teoriile eronate sau cu polemici. Isus scotea în evidenţă datoriile practice care aveau legătură cu experienţele vieţii ascultătorilor Săi. El dorea ca oamenii să fie întăriţi pentru viaţa de zi cu zi. În consecinţă, El nu predica teorii fanteziste sau presupuneri senzaţionale, care au ca scop satisfacerea celor curioşi sau întărirea prestigiului înaintea gloatei nestatornice. Tot aşa, slujitorii Evangheliei din ziua de azi nu trebuie să includă în predicile lor simple tradiţii sau păreri omeneşti. Numai Cuvântul este în stare să satisfacă nevoile bărbaţilor şi femeilor slăbiţi de păcat. Istorisiri plăcute, care doar captează atenţia oamenilor şi dau naştere la râs, sunt incompatibile cu răspunderea serioasă a unui pastor care mărturiseşte că-L reprezintă pe Hristos.

Îndemnul propovăduieşte Cuvântul sugerează un conţinut menit să-i ajute pe oameni să lupte împotriva ispitei şi să rezolve problemelor vieţii zi de zi. Porunca aceasta interzice orice uşurătate, orice interpretare fantezistă bazată pe exegeză inexactă şi orice subiect banal. Duhul Sfânt va conlucra cu eforturile predicatorului numai când acesta vesteşte adevărul. Ca un mesager pentru Dumnezeu, slujitorul Evangheliei trebuie să predice numai şi numai Cuvântul, altminteri e un înşelător [impostor]. Vezi cap. 3:13.

Când predicatorii din ziua de azi îşi dau seama de misiunea lor ca verigi vii între harul lui Dumnezeu şi nevoile oamenilor, atunci solia lor va consta numai din Pâinea Vieţii curată (vezi Ioan 6:51, 63). Predicile lor vor fi construite în aşa fel încât ascultătorii nu doar că vor fi plăcut impresionaţi, dar îşi vor şi aduce aminte de adevărul prezentat. Cuvântul va forma deprinderi sfinte şi va crea aspiraţii şi nădejdi noi.

Stăruieşte. [Insistă, LKV]. Gr. ephistemi, a se ţine de, a fi gata.

La timp şi ne la timp. Adică indiferent dacă solia este convenabilă sau nu, Evanghelia este întotdeauna necesară, fie că oamenii îşi dau sau nu dau seama de aceasta.

Mustră. Gr. elegcho, a convinge, şi anume cu dovezi suficiente (vezi Ioan 8:46; 1 Timotei 5:20). În ce priveşte forma substantivală elegmos vezi 2 Timotei 3:16. Fiecare om ar trebui să fie avertizat de păcatele sale, dar avertizarea trebuie să fie bazată pe dovezi de necombătut din Cuvântul lui Dumnezeu.

Ceartă. Sau cenzurează. Păcatul flagrant cere o cenzură aspră, iar datoria bisericii constă în a descoperi atitudinea lui Dumnezeu faţă de nelegiuire. Păcatul trebuie mustrat, dar păcătosul trebuie să fie iubit. Cuvântul divin este norma după care să fie aplicată cenzura.

Îndeamnă. Gr. parakeleo, a chema de partea, a încuraja (vezi Matei 5:4). Numai Cuvântul poate îndemna şi încuraja cu efect inimile sleite de puteri şi picioarele obosite.

Blândeţea. [Îndelungă răbdare, KJV]. Gr. makrothumia, îndurare, răbdare (vezi cap. 3:10). În ce priveşte forma verbală vezi Iacov 5:7. Orice aspect al datoriei slujitorului Evangheliei, fie mustrare, fie ceartă, fie îndemn, trebuie să fie înveşmântat cu răbdare şi împreună simţire. Mustrarea aspră, rece nu îi va aduce pe păcătoşi la Hristos.

Învăţătura. [Doctrina, KJV]. Este vorba despre învăţătura care alcătuieşte temelia şi cadrul oricărei experienţe creştine adevărate. Doctrinele constituie informaţii cu privire la Dumnezeu şi planul Său; ele sunt unica armă a slujitorului Evangheliei împotriva erorii, unicul lui manual pentru o viaţă sfântă (vezi cap. 3:16).

3 Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

Va veni vremea când. Fără îndoială că apostolul se gândea la marea apostazie care avea în curând să se dezvolte în biserică şi care avea să fie o primejdie pentru aceasta până la a doua venire a lui Hristos (vezi Matei 24:23–27; Faptele Apostolilor 20:28–31; 2 Tesaloniceni 2:1–12; 1 Timotei 4:1–3; 2 Timotei 3:1–5).

Suferi. Adică să asculte de bunăvoie de ea.

Sănătoasă. Vezi cap. 1:13. Numai adevărul îi va da tărie şi vitalitate creştinului. Învăţăturile false dau naştere la certuri şi la slăbiciune sufletească (compară cu 1 Timotei 6:3–5; 2 Timotei 2:14, 16, 17, 23; 3:8).

Învăţătura. [Doctrina, KJV]. Sau cuvântul (v. 2). Compară cu învăţăturile sănătoase (cap. 1:13).

Ci. [După, KJV]. Adică în armonie cu.

Îi vor gâdila urechile. Nu pe învăţători, ci cei care nu vor suferi învăţătura sănătoasă, aşa cum reiese clar din versiunea greacă. Pe aceşti ascultători superficiali îi vor gâdila urechile să asculte interpretări fanteziste ale Scripturii, cu care să-şi satisfacă curiozitatea şi poftele. Ei sunt interesaţi numai de acele părţi ale Scripturii pe care le pot interpreta ca promisiuni de pace şi siguranţă. Ei neglijează cerinţele pe care le are învăţătura sănătoasă, care taie adânc în sufletul omului. Ei au o dorinţă superficială pentru religie, în aşa măsură încât aceasta să nu deranjeze obiceiurile vieţii lor pervertite.

Îşi vor îngrămădi. Adică vor strânge cu grămada în jurul lor.

Poftele. Sau dorinţele (vezi cap. 3:6).

4 Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

Îşi vor întoarce. Cei care nu vor suferi învăţătura sănătoasă îşi aleg intenţionat soarta. Nimănui nu îi este forţată voinţa, nimeni nu va fi pierdut pentru că Dumnezeu sau oricine altcineva l-ar fi osândit. Cei descrişi aici refuză să accepte Biblia ca unică autoritate şi ca singura lor normă de comportament.

Adevăr. Învăţătura sănătoasă (v. 3) nu îl laudă pe om. Dimpotrivă, ea demască starea lui mizerabilă şi dă la iveală soarta pe care o are dacă harul lui Dumnezeu nu intervine în viaţa sa. Adevărul descoperă caracterul lui Dumnezeu şi remediul Său pentru păcat. O schimbare a vieţii, o totală redirecţionare a intereselor şi a ţintelor, în armonie cu adevărul, constituie unicul răspuns acceptabil la învăţătura sănătoasă.

Istorisiri închipuite. [Basme, KJV]. Vezi 1 Timotei 1:4. Chiar şi atunci când fac uz de Biblie, aceşti creştini necredincioşi îşi alcătuiesc propriile doctrine, în acord cu dorinţele lor. S-ar putea să-şi îmbrace gândurile în cuvinte din Scriptură, dar ideile exprimate sunt încărcate de erori. Textele biblice folosite cu alt sens şi scoase din context se dovedesc tot atât de nesigure pentru călăuzire ca şi cuvintele oamenilor.

5 Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.

Fii treaz. [Veghează, KJV]. Sau fii stăpân pe tine. Aici Pavel îl îndeamnă pe Timotei să caute mai întâi calmul şi chibzuinţa care îl vor pregăti să facă faţă oricărei dificultăţi care s-ar ivi. Ca unul din conducătorii responsabili ai bisericii creştine, Timotei trebuie să fie într-un contrast izbitor cu învăţătorii descrişi înainte (v. 3, 4). O proclamare corectă a adevărului (v. 4) cere o atitudine calmă şi serioasă.

Sufere răul. [Suferă necazurile, KJV]. Gr. kakopatheo, a trece prin greutăţi (vezi cap. 2:9).

Evanghelist. Cel care predică Evanghelia este pus aici în contrast cu cei care învaţă istorisiri închipuite (v. 4). Solia evanghelistului este Cuvântul lui Dumnezeu; el stă în locul lui Dumnezeu şi duce mesajul Său. El predică învăţătura sănătoasă, nu teorii senzaţionale pentru a atrage atenţia sau presupuneri fanteziste pentru a satisface curiozitatea zadarnică.

Împlineşte-ţi bine. [Dă o dovadă deplină, KJV]. Gr. plerophoreo, a umple, a împlini.

Slujba. Gr. diakonia, serviciul (vezi Romani 12:7), adică slujba pentru alţii. Nu trebuie să lipsească nimic din eforturile lui Timotei de a împlini diferitele necesităţi ale oamenilor, atât a celor din biserică cât şi a celor din afara ei.

6 Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape.

Căci. Spre deosebire Timotei, Pavel nu mai avea prilejul să îndeplinească multele sarcini ale unui slujitor al Evangheliei. Timotei trebuia să continue lucrarea, iar Pavel avea să moară.

Să fiu turnat ca o jertfă. [Să fiu jertfit, KJV]. Gr. spendo, a oferi o libaţiune (vezi Filipeni 2:17). Ceea ce fusese anticipat în Filipeni 2:17, a devenit acum realitate. Acestea sunt cuvinte de splendoare morală. Nu e dată pe faţă nici auto-compătimire, nici tristeţe din cauza greutăţilor nemiloase.

Plecării. Gr. analusis, o slăbire, ca o funie de cort când se ridică tabăra, sau ca funiile de ancorare a unei corăbii care se pregăteşte să pornească. Pavel vorbeşte despre execuţia sa, comparându-şi moartea cu ridicarea unei tabere sau cu plecarea unei corăbii dintr-un port.

Aproape. Sau prezentă. Scrisoarea lui Pavel devine ultima lui dorinţă şi testamentul său pentru Timotei şi pentru întreaga biserică creştină.

7 M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.

M-am luptat. Compară cu 1 Timotei 6:12. Angajamentul lui Pavel de a fi ambasador divin cerea o viaţă de lupă neîncetată cu forţele răului, fie oameni, fie demoni (vezi 1 Corinteni 9:25; Filipeni 1:27, 30; 1 Tesaloniceni 2:2). Apostolul a purtat bine toată armătura lui Dumnezeu ţinând piept împotriva uneltirilor Diavolului (Efeseni 6:11).

Lupta cea bună. [O luptă bună, KJV]. Literal, lupta cea bună. Articolul hotărât arată că este vorba despre lupta supremă a credinţei (vezi 1 Timotei 6:12) în care sunt angajaţi toţi creştinii.

Alergarea. Sau cursul vieţii trasat de Dumnezeu. Pavel împlinise planul divin pentru el, nu slăbise ritmul şi nici nu şovăise, dăduse piept cu toate provocările, chiar şi execuţia sa, cu optimism şi hotărâre. Compară cu Faptele Apostolilor 20:24. În ce priveşte numărul bisericilor la sfârşitul lucrării sale, vezi harta din faţa p. 193.

Am păzit. [Ţinut, KJV]. Gr. tereo, a păzi.

Credinţa. Compară cu 1 Timotei 6:12. În timp ce lupta lupta cea bună şi urma alergarea pe care i-o trasase Dumnezeu, Pavel avea satisfacţia faptului că, deşi trebuise de multe ori să dea piept cu greutăţi şi ispite, păzise şi ţinuse credinţa încredinţată lui (vezi 1 Timotei 1:11; 2 Timotei 1:12). Exemplul lui Pavel de credincioşie trebuia să fie o provocare pentru Timotei şi pentru fiecare viitor slujitor al Evangheliei. Credinţa personală depinde de ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare creştin va păzi credinţa prin trăirea principiilor ei. Sinceritatea credinţei se măsoară în gradul în care creştinul respectiv reflectă în viaţa sa aceste principii.

8 De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

De acum Gr. loipon, fie în viitor, sau cu privire la celelalte lucruri. Lui Pavel nu îi mai rămăsese nimic în afară de slava răsplătirii cereşti. Autorităţile romane îl privaseră de alte ocazii de a predica Evanghelia; executarea lui iminentă contramandase orice aşteptare a odihnei binemeritate şi a părtăşiei cu prietenii. Dar răsplata pe care avea să o primească din mâna lui Dumnezeu eclipsa orice dorinţă pământească.

Mă aşteaptă. [Este pusă deoparte, KJV]. Sau este păstrată. Pavel foloseşte timpul prezent pentru a scoate în evidenţă siguranţa răsplătirii veşnice. Compară cu Ioan 3:16. În decursul ceasurilor întunecate ale nobilei sale lupte pentru credinţă, strălucirea făgăduinţei lui Dumnezeu îi dăduse curaj şi speranţă (vezi Coloseni 1:5).

Pavel nu se aşteaptă ca la moarte să-i fie dată cununa biruinţei; ea îl aşteaptă în ziua de apoi, ziua arătării lui Hristos.

Cununa. [Coroana, KJV]. Gr. stephanos, diademă (vezi Apocalipsa 2:10), un simbol al biruinţei.

Neprihănirii. [Dreptăţii, KJV]. Gr. dikaiosune, caracter neprihănit (vezi Matei 5:6). Datorită vieţii sale neprihănite, Pavel va fi răsplătit cu tot ce a pregătit Dumnezeu pentru cei răscumpăraţi. El a făgăduit viaţa veşnică tuturor celor care luptă lupta cea bună şi care îşi sfârşesc alergarea.

Mi-o va da. Gr. apodidomi, a da înapoi, a răsplăti, a recompensa. Compară cu Romani 2:6; Apocalipsa 22:12.

În ziua aceea. Adică în ziua celei de-a doua veniri a lui Hristos, la arătarea Sa (vezi 1 Timotei 6:14; 2 Timotei 1:12, 18). Atunci morţii cei drepţi vor fi înviaţi pentru viaţă veşnică (vezi 1 Tesaloniceni 4:16, 17; Apocalipsa 20:2). Pavel nu ştie nimic despre mergerea în cer direct după moarte; a doua venire este ziua aceea când cei mântuiţi vor fi răsplătiţi cu viaţă veşnică.

Judecătorul cel drept. Adică Isus Hristos, care va judeca vii şi moţii la arătarea lui (vezi 1 Timotei 6:14). Compară cu Ioan 5:22, 27, 30; 2 Corinteni 5:10. Planul mântuirii a fost făcut atât pentru a-i mântui pe păcătoşi cât şi pentru a îndreptăţi caracterul şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Când ultimul verdict al lui Dumnezeu împotriva păcatului şi a păcătoşilor va fi în cele din urmă pronunţat, despre planul mântuirii şi caracterul lui Dumnezeu se va afirma că sunt neprihănite [drepte] (vezi Romani 3:26; Filipeni 2:10, 11). Deşi Pavel era acuzat pe nedrept de către judecătorii pământeşti, el avea încredere ca Dumnezeu nu va fi părtinitor în judecata Sa.

Nu numai mie. Pavel arată din nou că nu se aşteptă ca după moarte să meargă direct în cer. Cei drepţi, atât cei morţi cât si cei vii, vor primi viaţa veşnică în acelaşi timp, în ziua aceea (vezi 1 Corinteni 15:51, 54).

Iubit. [Iubire, KJV]. Gr. agapao (vezi Matei 5:43; Ioan 21:15). Cuvântul sugerează mult mai mult decât un simplu impuls, el cere ca întreaga viaţă, fiecare gând şi fiecare faptă să manifeste respect faţă de persoana iubită. Astfel, perspectiva celei de-a doua veniri îl influenţează pe creştin în folosirea timpului şi a banilor săi, în alegerea prietenilor şi îl motivează să-şi biruie defectele de caracter şi să devină tot mai asemenea lui Hristos (vezi 1 Ioan 3:3).

Venirea. [Arătarea, KJV]. Gr. epiphaneia, manifestare vizibilă (vezi 1 Timotei 6:14).

9 Caută de vino curând la mine.

Caută de vino curând. [Străduieşte-te….., KJV]. Sau grăbeşte-te, fă tot posibilul. Pavel tânjea după tovărăşia lui Timotei tot aşa cum Hristos dorea să fie alături de cei mai apropiaţi prieteni ai Săi în ceasurile întunecate dinaintea morţii Sale (Matei 26:38).

10 Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic. Crescens s-a dus în Galatia, Tit în Dalmatia.

Dima. Cândva tovarăş al lui Pavel (vezi Coloseni 4:14; Filimon 24). Din motive necunoscute el l-a părăsit pe apostol. Poate că umilinţa detenţiei lui Pavel şi primejdia care îi pândea astfel viaţa erau o încercare prea mare pentru curajul lui Dima. Numele lui, ca şi numele lui Imeneu şi Alexandru (1 Timotei 1:20), este amintit numai cu dizgraţie şi compătimire.

Din dragoste pentru lumea de acum. [Pentru că a iubit lumea de acum, KJV]. Iubirea lui Dima pentru câştig şi onoare lumească este în contrast puternic cu iubirea adevăraţilor creştini pentru arătarea lui Hristos. Dorinţa de onoruri lumeşti s-ar putea să facă imposibil ca un creştin să ducă biruitor lupta cea bună şi să-şi sfârşească alergarea (v. 7).

Crescens. Nu se mai cunoaşte nimic despre acest om. Ca şi Tit, se pare că el a părăsit Roma la cererea lui Pavel, pentru a contribui la înaintarea Evangheliei.

Tit. Vezi Tit 1:4. Pavel îl trimisese pe Tit la Corint pentru a reface armonia bisericii şi pentru a afla reacţia credincioşilor corinteni la scrisoarea lui de mustrare (vezi 2 Corinteni 2:12, 13). Mai târziu, Tit l-a însoţit pe apostol la Creta, şi în perioada petrecută acolo a supravegheat organizarea bisericii (vezi Tit 1:5). Apoi Pavel l-a rugat pe Tit să vină să se întâlnească cu el la Nicopoli (vezi Tit 3:12). Poate că Tit a rămas cu Pavel până la călătoria în Dalmaţia, o provincie a Iliricului Roman de-a lungul Mării Adriatice. Vezi harta de la p. 354.

11 Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă.

Numai. Se pare că persecuţia cumplită din timpul lui Nero, în anul 64 d.Hr., a lăsat puţin creştini în Roma. Şi se poate ca Pavel să fi considerat că e înţelept ca puţinii credincioşi care mai rămăseseră să trăiască neobservaţi până va trece tragicul ceas al persecuţiei.

Luca. În ce priveşte activitatea acestuia, vezi Vol. V, pp. 663, 664. Pe lângă faptul că a scris a treia Evanghelie şi cartea Faptelor Apostolilor, Luca a fost unul din tovarăşii cei mai apropiaţi ai lui Pavel (vezi Faptele Apostolilor 27:1; 28:11, 16; Coloseni 4:14; Filimon 23:24). Dizgraţia care caracteriza întemniţarea lui Pavel nu l-a făcut pe Luca să dea înapoi. Deşi profesia sa de medic ar fi putut să-i aducă prestigiu şi avere, Luca a considerat ca cea mai mare onoare să simtă cu Pavel în suferinţă (vezi DA 225).

Marcu. Versetul acesta dă la iveală lucrarea plină de succes a unuia pe care Pavel îl socotise mai înainte un ratat, şi spiritul mărinimos al lui Pavel, care nu păstra pică pe Marcu din cauza eşecului său anterior (vezi Faptele Apostolilor 13:13; 15:37). La câtva timp după nefericitul episod din Perga (Faptele Apostolilor 13:13), Marcu şi-a revenit, devenind potrivit cerinţelor lucrării de slujire în câmpul Evangheliei, şi raportul biblic dă la iveală noua lui utilitate ca unul din conlucrătorii credincioşi ai lui Pavel (vezi Coloseni 4:10; Filimon 24). În prezent el era ajutorul lui Timotei în Asia Mică. Fusese cu Pavel în cursul primei lui întemniţări în Roma, şi această experienţă anterioară l-a făcut deosebit de valoros în această ultimă încercare.

De folos. Ultima parte a v. 11 poate fi tradusă, el este folositor în serviciul pe care mi-l aduce. După moartea lui Pavel, Marcu a lucrat cu Petru la Roma (vezi Vol. VI. pp. 34, 35). Probabil că în această perioadă a scris Evanghelia care-i poartă numele (vezi Vol. V, p. 564).

12 Pe Tihic l-am trimis la Efes.

Tihic. Un alt conlucrător credincios al lui Pavel în lucrarea de răspândire a Evangheliei (vezi Faptele Apostolilor 20:4; Tit 3:12). El şi Timotei erau la Roma cu Pavel când acesta şi-a scris epistola către credincioşii coloseni (vezi Coloseni 1:1; 4:7). El a fost solul care a dus scrisoarea aceasta de la Roma la Efeseni (Efeseni 6:21, 22).

L-am trimis. Sau îl trimit (compară cu 2 Corinteni 8:17). Se pare că Tihic i-a dus epistola aceasta lui Timotei şi a scos în evidenţă urgenţa cererilor lui Pavel. Cât de grijulii erau aceşti bărbaţi mai tineri faţă de iubitul lor părinte în credinţă! Aici Pavel îl însărcina pe Tihic cu răspunderea pentru districtul din Efes, pentru ca acest câmp important să fie bine supravegheat în cursul absenţei lui Timotei şi a lui Marcu.

13 Când vei veni, adu-mi mantaua pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele.

Mantaua. Aceasta era o haină grea, necesară numai pe timp de iarnă. În închisoarea umedă şi rece Pavel avea nevoie de un astfel de veşmânt. Pavel nu cerea obiecte de lux. Cărţile. Gr. biblia, de unde cuvântul Biblie, dar aici însemnând suluri de papir (vezi Vol. V,

p. 113). Poate că Pavel avea nevoie de un dosar cu întreaga sa corespondenţă, aşa ca să se poată apăra împotriva acuzaţiilor îndrăzneţe care i s-au adus la tribunalul din Roma.

De piele. [Pergamentele, KJV]. De asemenea este vorba de suluri, făcute din piei de animale. Poate că Pavel dorea să-i fie aduse copia Septuagintei şi copiile timpurii ale cuvintelor lui Hristos, care erau atunci în circulaţie (vezi Vol. V, p. 124). Chiar şi în împrejurări protivnice ca acestea, Pavel îşi continua cercetările cu privire la adevărurile lui Dumnezeu.

14 Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui.

Alexandru. Un nume foarte obişnuit, şi de aceea persoana amintită aici s-ar putea să nu fie acel Alexandru din Asia Mică, exclus cu câţiva ani înainte. Se poate ca persona menţionată în versetul acesta să fi fost un cetăţean al Romei care adusese acuzaţii false împotriva lui Pavel, înaintea tribunalului roman, grăbind astfel a doua detenţie a apostolului (vezi v. 15).

Căldărarul. [Arămarul, KJV]. Un titlu general pentru orice lucrător metalurgist

Răsplăţi. Gr. apodidomi, a răsplăti, a plăti înapoi. Compară cu v. 8.

15 Păzeşte-te şi tu de el, pentru că este cu totul împotriva cuvintelor noastre.

Păzeşte-te. Gr. phulasso, a păzi, a proteja. Când avea să vină la Roma (v. 9), Timotei trebuia să fie atent la uneltirile lui Alexandru şi ale celor de felul său. Poate că Alexandru se băgase pe sub pielea lui Pavel dar cu ocazia judecăţii l-a trădat.

Cu totul împotriva. [S-a împotrivit mult, KJV]. Apărându-şi viaţa, fără îndoială că Pavel prezentase Evanghelia ascultătorilor săi păgâni. Evident că încercarea lui Alexandru de a-i combate cuvintele a avut un efectul puternic în luarea unei decizii nefavorabile pentru apostol. Alexandru a câştigat un folos temporar, dar şi-a pierdut moştenirea veşnică.

16 La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta!

Răspuns. Gr. apologia, apărare. Probabil este vorba de prima lui audiere în decursul celei de-a doua judecăţi. Nu există nici o dovadă că situaţia descrisă aici a avut loc la prima judecată, cu câţiva ani mai înainte. S-ar putea ca, împreună cu obişnuita acuzare de răscoală, Pavel să fi fost acuzat şi de instigare la incendierea Romei.

Nimeni. Adică nimeni cu influenţă, care să mijlocească. Luca, Tit, Crescens sau Tihic n-ar fi fost de nici un ajutor în privinţa aceasta. Se pare că erau câţiva oameni mari şi cu influenţă care ar fi putut spune un cuvânt în favoarea lui Pavel, dar nu au făcut-o. Poate că severa persecuţie a lui Nero ar fi făcut extrem de riscantă chiar şi numai recunoaşterea prieteniei cu Pavel.

Toţi. Adică cei cu influenţă, în afară de tovarăşii apropiaţi ai lui Pavel.

Părăsit. Prietenia cu un om deţinut pentru crimele de care era acuzat Pavel, era extrem de riscantă.

Socoteală. [Sarcină, KJV]. Sau cont, raport. Compară cu îndurarea lui Hristos faţă de pârâşii Săi (Luca 23:24) şi aceea a lui Ştefan (Faptele Apostolilor 7:60).

17 Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului.

Însă. [Cu toate acestea, KJV]. Sau ci.

Domnul a stat. Compară cu Faptele Apostolilor 27:23. Ca şi Hristos (Ioan 16:32), Pavel ştia că în ceasul de criză, când credinţa trebuie apărată împotriva opoziţiei copleşitoare, nu va rămâne singur. Dumnezeu n-a încetat niciodată să fie pentru Pavel adăpostul şi sprijinul …, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi (Psalmi 46:1). Deşi Pavel nu a avut parte de sprijinul prietenilor cu influenţă (2 Timotei 4:16), curajul lui a rămas tare datorită Cuiva mai mare decât toţi, care a rămas alături de el.

Întărit. Literal, împuternicit (vezi 1 Timotei 1:12).

Propovăduirea. Gr. kerugma, vestirea printr-un mesager, aici, solia creştină proclamată de Pavel, părintele predicatorilor. Se pare că lui Pavel a putut să predice Evanghelia la judecată, ca şi înaintea lui Felix (Faptele Apostolilor 24:10–25) şi a lui Agripa (Faptele Apostolilor 26:1–32).

Toate Neamurile. Sau toate naţiunile. Compară cu Faptele Apostolilor 9:15; Filipeni 1:12,

13. Apostolul se gândea mai mult la prilejul pe care i-l dădea judecata, să predice Evanghelia, decât la propria soartă (vezi Faptele Apostolilor 25:11). Mărturia curajoasă dată de Pavel înaintea romanilor, cu prilejul acestei ultime judecăţi, a împins atacul creştinismului până la porţile cetăţuii păgânismului, trecând prin acestea. Apărarea lui Pavel înaintea lui Nero n-a fost doar o discuţie aprinsă, ea a fost ocazia cea mare a veteranului care a luptat lupta cea bună (2 Timotei 4:7).

Din gura leului. Din context reiese aproape sigur faptul că Pavel nu se referă nici la prima lui detenţie şi eliberare, cu câţiva ani mai înainte (compară cu v. 16), şi nici la detenţia şi judecata lui actuală (compară cu v. 6). Comentatorii în general consideră că apostolul citează aici din Psalmi

22:21 şi că aceste cuvinte ale lui trebuie înţelese figurat, reprezentând pur şi simplu o mare primejdie. Unii sugerează că el se referă la mânia lui Satana, care nu fusese în stare să aducă la tăcere mărturia sa neînfricată pentru adevăr.

18 Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Mă va izbăvi. Poate că face referire la rugăciunea domnească: şi ne izbăveşte de cel rău (Matei 6:13), fiind în felul acesta o declaraţie cu privire la încrederea fermă a lui Pavel în Dumnezeu, care nu lipseşte în ceasul crizei omului. Pavel nu cunoaşte frica, tovărăşia cu Dumnezeu izgoneşte frica (1 Ioan 4:18). Compară cu Psalmi 23:4; 27:1–3.

Orice lucru rău. Adică fiecare intenţie nelegiuită pe care Satana şi vrăjmaşii săi o pot unelti împotriva sa şi a înaintării adevărului lui Dumnezeu.

Mântui. Gr. sozo, a salva. Deşi viaţa lui de pe acest pământ nu avea să mai fie cruţată, Pavel ştia că viitorul său veşnic e sigur. În timp ce îşi pleca capul înaintea sabiei călăului, certitudinea făgăduinţelor divine a făcut ca din inima lui să izbucnească o cântare.

Slava. Alergarea (v. 7) pe care Dumnezeu o pusese înaintea lui Pavel l-a purtat de la o încercare la alta. El s-a bucurat foarte puţin beneficiile normale ale vieţii şi a fost uneori greşit înţeles de fraţii din biserică şi chiar de către alţi apostoli. Ocara şi umilinţa din partea celor din afară constituiau mare parte din răsplata pe care o primea Pavel, pe acest pământ, pentru predicarea Evangheliei.

19 Spune sănătate Priscilei şi lui Acuila şi casei lui Onisifor.

Spune sănătate. Sau salută.

Priscilei. Vezi Faptele Apostolilor 18:2.

Aquila. Vezi Faptele Apostolilor 18:2. Deşi această familie stătuse o perioadă în Roma (vezi Romani 16:3), ei s-au întors la Efes, unde lucraseră şi mai înainte (vezi Faptele Apostolilor 18:18–26).

Onisifor. Vezi cap. 1:16–18.

20 Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet.

Erast. Vezi Faptele Apostolilor 19:22. Menţionarea lui aici poate indica faptul că Pavel, în drum spre Roma, se dusese la Corint, trecând prin Troa (vezi 2 Timotei 4:13).

Trofim. Un cetăţean din Efes (vezi Faptele Apostolilor 20:1–5; 21:29), care fusese cu Pavel în călătoria sa din Macedonia via Troa la Milet şi de la Milet la Ierusalim (vezi Faptele Apostolilor 20:1–16; 21:1–29).

21 Caută de vino înainte de iarnă. Eubul şi Pudens, Linus, Claudia şi toţi fraţii îţi trimit sănătate.

Caută de …. [Străduieşte-te, KJV]. Vezi v. 9. Înainte de iarnă. Viscolul ar fi împiedicat călătoria şi în felul acesta ar fi amânat sosirea lui Timotei. Vezi v. 9. Îţi trimit sănătate. [Te salută, KJV]. Nu se cunoaşte nimic altceva cu privire la Eubul, Pudens şi Claudia. Linus. Conform tradiţiei, el este primul episcop al Romei.

22 Domnul Isus Hristos să fie cu duhul tău! Harul să fie cu voi! Amin.

Domnul Isus Hristos. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea acestor cuvinte. Voi. Vezi 1 Timotei 6:21. Forma de plural a pronumelui voi arată că aceste cuvinte se aplică la întreaga biserică. Amin. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p.10) pentru omiterea acestui cuvânt.

Fragmentul care urmează după v. 22 (în KJV) nu apare în nici un manuscris vechi şi este evident că nu fusese ataşat la documentul original. Totuşi câteva manuscrise mai vechi au păstrat din el cuvintele scrisă din Laodicea sau scrisă din Roma.

Vezi imaginea Catacombele sf. Sebastian

Vezi imaginea cu închisoarea memertină

Vezi imaginea cu monede romane

Vezi imaginea cu monedeCOMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1, 2 AA 503; Ev 199; GW 30, 147; 1T 470; 8T 18

1–3FE 408

1–5GW 16

2 AA 506, 507; COL 40, 248; DA 805; Ev 210, 214, 217, 291, 330, 647; GW 61, 186, 305, 314; ML 50; MM 100; PK 142; TM 318, 332, 497; 1T 213, 473; 2T

706; 3T 229, 359, 360; 4T 515; 5T 237; 6T 46, 122; 9T 63, 141

2–58T 295

3 Ev 410; GC 594; 4T 376

3, 4 AA 504

3–5Ev 625; GW 311

4 TM 365

5 AA 506; CT 508; Ev 158, 337; 1T 443, 446, 470, 474; 6T 412

6–8AA 513; DA 549; ML 326; SL 96; SR 319

7 Ed 68

7, 8 MH 453

8 GC 351; ML 347

9, 10 4T 353

10 AA 455

10–12AA 490

11 AA 170

12 AA 508

14 AA 294

16, 17 AA 493; DA 354; ML 65