Te-am ascultat. Versetul acesta este un comentariu suplimentar la primirea harului divin (v. 1). El constituie un apel urgent făcut oamenilor pentru a căuta împăcarea cu Dumnezeu, ca nu cumva să primească harul Său în zadar. Citatul este din LXX, Isaia 49,8 (vezi comentariul de acolo). Isaia priveşte înainte spre ziua mântuirii ca fiind timpul lui Mesia. Pavel recunoaşte aici că profeţia a fost împlinită în Hristos. Prima venire a lui Hristos a inaugurat era favorabilă mântuirii (vezi DA 37). Atâta vreme cât Hristos mijloceşte pentru păcătoşi, ziua mântuirii continuă.

Ajutat. [sprijinit, KJV]. Adică susţinut.

Vremea potrivită. Adică un timp când păcătoşii pocăiţi vor fi primiţi (vezi la Isaia 49,8).

Ziua mântuirii. Adică timpul când lumina punerii la probă încă mai există (vezi Ioan 12,35). Cândva, ziua îndurării se va încheia şi atunci nu va mai exista o a doua ocazie pentru cei care au dispreţuit harul lui Dumnezeu. Oamenii întârzie adesea deoarece îşi închipuie că ziua mântuirii va continua la infinit, că lucrurile trecătoare trebuie să fie pe primul loc, că plăcerea trebuie satisfăcută, că va fi mai uşor să se pocăiască şi să creadă mâine decât astăzi. Ei uită că unicul timp pe care omul îl are pentru mântuire şi biruinţă asupra păcatului este clipa prezentă şi că biruinţa amânată devine înfrângere. Amânarea e şi neînţeleaptă, şi primejdioasă. Viaţa se poate curma brusc. Deteriorarea minţii şi a trupului pot face ca vigilenţa spirituală să scadă sau să dispară. Inima poate să fie în mod fatal împietrită şi dorinţa după mântuire pierdută. Duhul Sfânt poate înceta lupta. Amânarea este în cele din urmă egală cu respingerea.