1 Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:

Bildad. Capitolul cuprinde răspunsul lui Bildad la discursul lui Iov din cap. 6 şi 7. Bildad nu face referire la expresiile disperate ale lui Iov (cap. 6:1-13), nici la tirada lui împotriva prietenilor lui (cap. 6:14-30). Dimpotrivă, el se ocupă de critica adusă lui Dumnezeu de către Iov. Acolo unde Elifaz îşi sprijină argumentul pe o viziune pe care pretinde că o are de la Dumnezeu (cap. 6:13), Bildad apelează pentru sprijin la înţelepciunea celor din vechime.


2 „Până când vrei să vorbești astfel și până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?

Până când? Fără îndoială că prietenii nădăjduiseră că argumentul lui Elifaz îl va reduce la tăcere pe Iov. Ei sunt uimiţi că acesta continuă să reverse o furtună tot mai mare de cuvinte. Un vânt puternic. Iov se referise la propriile sale discursuri numindu-le "vânt" (cap. 6:26), iar Bildad pare să folosească ilustraţia. În punctul acesta el era de acord cu Iov!


3 Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

Va răsturna Dumnezeu dreptul? [Strică Dumnezeu judecata? KJV]. Bildad încearcă să apere dreptatea lui Dumnezeu. El e corect în ce priveşte respectul său faţă de dreptatea lui Dumnezeu, dar e greşit în înţelegerea dreptăţii lui Dumnezeu. El crede că dreptatea aceea cere anumite pedepse pentru păcate în viaţa aceasta. El pretinde că Iov este obiectul unei atare dreptăţi.


4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mâna păcatului.

Fiii tăi. Cea mai grea pierdere a lui Iov a fost aceea a copiilor săi. Bildad a lovit fără milă pe Iov, prin faptul că a dedus că fiii şi fiicele lui au murit pentru că erau păcătoşi. An după an, Iov adusese jertfe pentru copii săi (cap. 1:5). Bildad greşea în susţinerea lui. Nenorocirea nu dovedeşte vinovăţia celor care o îndură (vezi Luca 13:1-5; Ioan 9:2.3).


5 Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atotputernic,

Dacă alergi la Dumnezeu. Bildad pare să spună: "Fiii tăi sunt morţi din cauza păcatelor lor, dar tu trăieşti. Dacă Îl vei căuta pe Dumnezeu şi vei trăi drept, s-ar putea ca Dumnezeu să-ţi mai amelioreze starea."

Pentru a scoate şi mai mult în evidenţă semnificaţia verbului ebraic shachar, care înseamnă "a căuta cu sârguinţă" sau "a căuta dimineaţa, devreme" (vezi Iov 24:5; Psalmi 63:1; Proverbe 7:15; 8:17; Isaia 26:9; Osea 5:15).


6 dacă ești curat și fără prihană, atunci negreșit, El va veghea asupra ta și va da înapoi fericirea locuinței tale nevinovate.

Fără prihană. Dumnezeu Îl declarase pe Iov "fără prihană" (cap. 1:8). Bildad a dat pe faţă slăbiciune omenească când a declarat altfel pe Iov. Insinuările reci şi insensibile ale acestui critic trebuie să fi pus la grea încercare răbdarea lui Iov.


7 Vechea ta propășire va fi mică față de cea de mai târziu.

Cea de mai târziu. [Sfârşitul tău de la urmă, KJV]. Bildad i se alătură lui Elifaz în prezicerea privind faptul că Iov va fi din nou prosper dacă se va pocăi. E greu de crezut că vreunul dintre cei doi "mângâietori" se bazau prea mult în declaraţiile lor privind viitorul lui Iov. S-ar putea ca în cuvintele lui Bildad să fi existat o maliţiozitate ascunsă: "Dacă ai fi atât de nevinovat pe cât pretinzi că eşti", pare să zică Bildad, "ai avea încredere în viitorul tău. Dacă nu ai încredere înseamnă că eşti conştient de vinovăţia ta". Fără să-şi dea seama, Bildad prezice sfârşitul real al experienţei lui Iov (vezi cap. 42:12).


8 Întreabă pe cei din neamurile trecute și ia aminte la pățania părinților lor. –

Păţania părinţilor lui. [Cercetarea părinţilor lor, KJV]. În orice timp, oamenii au apelat la înţelepciunea strămoşilor lor. Bildad îi îndreaptă atenţia lui Iov asupra tradiţiile trecutului lor comun.


9 Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. –

De ieri. Trebuie să depindem de filosofia trecutului, dă de înţeles Bildad.

Umbra. Vezi Psalmi 102:11; 109:23.


10 Ei te vor învăța, îți vor vorbi și vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

Te vor învăţa. Este clar că Bildad îl privea pe Iov ca pe un elev încăpăţânat, dar spera că acesta va asculta de glasul trecutului. Unii au crezut că Bildad se referea la patriarhii lumii antice, care trăiseră o viaţă foarte lungă şi avuseseră astfel ocazia să adune multă înţelepciune.


11 „Crește papura fără baltă? Crește trestia fără umezeală?

Papura. Ebr. gome', în general luată ca referindu-se la papirus, o trestie înaltă care creştea cât de două ori înălţimea unui om şi avea în vârf un mănunchi mare de frunze şi de flori. Se afla din belşug în Egiptul antic şi pe valea Iordanului.

Trestia. Ebr. 'achu, "trestii", "stuf". Plantele acestea consumă o mare cantitate de apa.


12 Fiind încă verde și fără să se taie, ea se usucă mai repede decât toate ierburile.

Se usucă. Astfel de plante nu au putere de a se susţine singure. Ele depind de umiditate ca să reziste. Dacă aceasta nu mai există, ele se ofilesc şi mor.


13 Așa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, și nădejdea celui nelegiuit va pieri.

Tuturor celor ce uită de Dumnezeu. Versetul acesta cuprinde aplicaţia parabolei. Când puterea de susţinere a lui Dumnezeu se îndepărtează de om el piere, ca şi papura cândva verde. Imaginea ilustrează pedeapsa care crede Bildad că se abate asupra omului care a fost cândva drept şi de aceea prosper, dar care apoi s-a îndepărtat de Dumnezeu. Era imposibil ca Iov să nu sesizeze aplicaţia.

Nelegiuit. [Făţarnic, KJV]. Ebr. chaneph. Literal, "om nelegiuit". Cuvântul ebraic nu sugerează ipocrizia, aşa cum se regăseşte în cuvântul "ipocrit" folosit în englezeşte, ci denota lipsa de religiozitate şi păgânismul (vezi Iov 13:16; 15:34; 17:8; 20:5; 27:8; 34:30; 36:13; Psalmi 35;16; Proverbe 11:9).


14 Încrederea lui este zdrobită, și sprijinul lui este o pânză de păianjen.

Încrederea lui. Unii presupun că citatul din antici se încheie cu v. 13 şi că v. 14 lansează comentariile lui Bildad la pasajul la care s-a referit. Alţii continuă citatul până la v. 18, iar alţii cuprind chiar şi v. 19.

Pânza de păianjen. Literal, "casă de păianjen". Un simbol al fragilităţii.


15 Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ține.

Pe casa lui. Un tablou al nesiguranţei celui nelegiuit.

Se prinde de ea. Sau "se apucă tare de ea". Imaginea este cea a unui păianjen care încearcă să se ajute ţinându-se de casa sa. "Casa" îi fusese smulsă lui Iov. Nădejdea îi fusese luată. Astfel, se pare că Bildad îl punea pe Iov în categoria nelegiuiţilor.


16 Cum dă soarele, înverzește, își întinde ramurile peste grădina sa,

Înverzeşte. O nouă ilustraţie, acea a unei plante agăţătoare bogate, pline de sevă şi vitalitate, distrusă deodată şi părăsită.


17 își împletește rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri.

Pietre. [Grămadă, KJV]. Ebr. gal. Aici, probabil o grămadă de pietre (vezi Iona 7:26; 8:29).

Pătrunde până la ziduri. [Vede locul pietrelor, KJV]. LXX redă: "va trăi în mijlocul pietrelor". Imaginea este probabil a unei plantei agăţătoare care-şi fixează cârcei, precum iedera, de stânci şi pare că creşte chiar din mijlocul pietrelor.


18 Dar dacă-l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el și zice: „Nu știu să te fi cunoscut vreodată!”

Dacă-l smulgi. [Dacă-l distruge, KJV]. Subiectul pare să fie impersonal: "dacă cineva [sau ceva] îl distruge". O furtună sau alte împrejurări smulge planta şi o distruge.

Se leapădă de el. Locul unde a crescut planta e personificat şi este înfăţişat ca negând existenţa plantei cândva înfloritoare.


19 Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieții lui; apoi din același pământ răsar alții după el.

Desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui. O declaraţie ironică. Aşa se sfârşeşte calea cândva veselă a vieţii.

Răsar alţii. Planta nu este jelită sau regretată. Nu lasă nici o urmă. Alte plante îi iau curând locul. Prin parabola cu planta agăţătoare Bildad caută să ilustreze ceea ce s-a petrecut cu Iov. Pentru un timp i-a mers bine, apoi a venit dezastrul, şi, asemenea unei plante, a fost nimicit.


20 Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană și nu ocrotește pe cei răi.

Omul fără prihană. [Omul desăvârşit, KJV]. Bildad a aruncat îndoiala asupra dreptăţii lui Iov

(v. 6). Acum contestă o altă caracteristică de seamă a lui Iov (vezi cap. 1:1.8). El susţine că dacă Iov e fără prihană, Dumnezeu va revărsa binecuvântări asupra lui.


21 Ba încă, El îți umple gura cu strigăte de bucurie, și buzele cu cântări de veselie.

Îţi umple gura. Bildad nu concepe cazul lui Iov ca fiind fără speranţă. Ca şi Elifaz, el prezice o anulare a nenorocirii lui Iov şi o pedepsire a vrăjmaşilor lui. Prietenii par să aibă o oarecare măsura de încredere în caracterul integru al lui Iov, chiar dacă sunt convinşi că a săvârşit vreun păcat mare, care a adus nenorocire asupra lui.

O comparaţie între primul discurs al lui Elifaz şi cel al lui Bildad arată că în ambele începutul este mustrător şi încheiere, împăciuitoare. Ambele îl îndeamnă pe Iov să alerge la Dumnezeu în pocăinţă şi rugându-se pentru ajutor şi pun în evidenţă făgăduinţa mântuirii. Elifaz şi-a întărit argumentaţia cu o pretinsă revelaţie divină, în timp ce Bildad a căutat să obţină aceleaşi rezultate apelând la vechii învăţători ai înţelepciunii.


22 Vrăjmașii tăi vor fi acoperiți de rușine, iar cortul celor răi va pieri.”