1 Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții care este în Hristos Isus,

Pavel, apostol. Vezi 1 Timotei 1:1.

Prin voia lui Dumnezeu. Compară cu expresia prin porunca lui Dumnezeu (1 Timotei 1:1). Pavel n-a uitat niciodată îndemnul Duhului de a-şi schimba viaţa şi felul cum a devenit apostol (vezi Galateni 1:15–17). Această chemare directă a lui Dumnezeu a constituit izvorul curajului şi al mângâierii sale în momentele când apăreau probleme în lucrare.

Făgăduinţa vieţii. Adică atât mântuirea veşnică, de care fiecare credincios nădăjduieşte să aibă parte în lumea viitoare (vezi Ioan 3:16; 1 Timotei 6:19), cât şi o viaţă nouă, de neprihănire, putere, şi pace, pe acest pământ (vezi 1 Ioan 5:12). Apropiindu-se de clipa morţii, nădejdea vieţii veşnice era cât se poate de preţioasă pentru Pavel. Împăratul roman putea să-i ia viaţa aceasta, dar nu putea să-i ia pacea şi să-l lipsească de răsplătirea sa veşnică (vezi Matei 10:28).

În Hristos Isus. O expresie favorită a lui Pavel, care pe bună dreptate ar putea fi numită motto al său (compară cu Romani 9:1; 12:5; 16:7; 2 Corinteni 1:21; 2:14, 17; 5:17; 12:2; 1 Tesaloniceni 4:16; 1 Timotei 2:7; etc.).


2 către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Hristos Isus, Domnul nostru!

Către Timotei. Pentru o scurtă schemă biografică, vezi Faptele Apostolilor 16:1.

Iubitul meu copil. Pavel foloseşte această exprimare afectuoasă deoarece el îl hrănise spiritual pe Timotei (vezi 1 Timotei 1:2).

Har, îndurare şi pace. Vezi 1 Timotei 1:2.

De la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Isus. Vezi Romani 1:7.


3 Mulțumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moși strămoși, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi și noapte.

Mulţumesc lui Dumnezeu. În loc de a se plânge sau a se compătimi deoarece lâncezea în temniţa romană, Pavel retrăieşte amintirile plăcute despre unii tovarăşi iubiţi. În timp ce unii se plâng de inconvenienţe şi greutăţi, oamenii cu adevărat mari sunt recunoscători pentru momentele plăcute ale vieţii.

Moşi strămoşi. Pavel este recunoscător pentru severa educaţie religioasă dată de părinţii săi. Familia lui era loială faţă de principiile sectei stricte a fariseilor, după cum se reflectă în educaţia sa fariseică primită la Ierusalim. Pentru o discuţie mai detaliată a familiei lui Pavel, vezi Note Adiţionale la Faptele Apostolilor, Nota 2.

Cuget curat. [Conştiinţă curată]. Chiar dacă împăratul roman Nero îi pedepsea cu severitate pe creştini din cauza religiei lor, Pavel Îi putea sluji lui Dumnezeu cu o conştiinţă curată, deoarece se închina la acelaşi Dumnezeu ca şi strămoşii săi – nu călcase nici o lege. Viaţa lui fusese trăită în cuget curat, chiar dacă comisese unele fapte reprobabile (vezi 1 Timotei 1:13).


4 Căci mi-aduc aminte de lacrimile tale și doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.

Lacrimile tale. Prezbiterii din Efes de asemenea au vărsat lacrimi când s-au despărţit de Pavel la Milet, crezând că nu-i vor mai vedea faţa (vezi Faptele Apostolilor 20:17, 36–38). Această gingaşă prietenie din partea conlucrătorilor mai tineri şi mai bătrâni este un model de relaţie pe care toţi pastorii şi slujitorii Evangheliei ar trebui să-l imite.


5 Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice, și sunt încredințat că și în tine.

Îmi aduc aminte. Dovezi textuale favorizează exprimarea mi s-a adus aminte. Poate că Pavel tocmai primise o scrisoare de la Timotei sau poate un călător trecuse prin Roma şi îi povestise lui Pavel lucruri bune despre Timotei.

Credinţa ta neprefăcută. Vezi 1 Timotei 1:5.

Întâi. Pavel compară bogatul fundal religios al familiei lui Timotei cu al său (v. 3). Ambele familii proveneau dintr-o spiţă de israeliţi sinceri şi acum continuau închinarea la acelaşi Dumnezeu în cadrul creştinismului. Nu se face o paralelă deplină între Pavel şi Timotei, dar implicaţia e clară – Pavel aştepta acum execuţia din cauza credinţei sale creştine, aceeaşi credinţă pe care o împărtăşea şi Timotei. Ce îl aştepta pe Timotei, nu ştia nici unul din ei, dar Pavel s-a folosit de această ultimă ocazie pentru a-l îndemna să trăiască nobil, ca un adevărat serv al lui Dumnezeu (vezi cap. 2:1–13).

Lois. Nu mai ne sunt date şi alte informaţii cu privire la această nobilă femeie.

Eunice. Gr. Eunike, biruind bine, o bună victorie (vezi Faptele Apostolilor 16:1). Pavel scoate în evidenţă influenţa acestor două femei creştine, deoarece tatăl său, care probabil murise pe când Timotei era un băieţel, era grec şi se poate să fi fost indiferent faţă de adevăratul Dumnezeu.

Sunt încredinţat. Adică apostolul era încredinţat de autenticitatea consacrării lui Timotei şi de darurile lui spirituale încă înainte de hirotonirea sa, iar slujirea acestui tânăr îndreptăţea încrederea pe care o avusese Pavel. Credinţa sinceră a bunicii şi a mamei lui îl influenţase pe Timotei încă din copilărie, dar credinţa înaintaşilor nu putea să-l mântuiască pe Timotei. Membrii bisericii din generaţiile mai tinere nu se pot încrede doar în simpla cunoştinţă a Evangheliei, pentru mântuirea lor; ea trebuie să devină o credinţă personală, care aduce curaj şi pace zi de zi.


6 De aceea îți aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.

De aceea. Adică apostolul este bine încredinţat, pe când se găseşte în temniţa romană, că bisericile din Asia sunt în mâni competente şi că actuala credinţă a lui Timotei constituie o temelie puternică pentru problemele serioase din viitor.

Îţi aduc aminte. Îndemnurile delicate ale apostolului au fost fără îndoială o mare sursă de încurajare pentru tânărul Timotei. Cuvintele acestea respiră încredere şi prietenie gingaşă.

Înflăcărezi. Gr. anazopureo, a reînnoi flacăra. Afirmaţia aceasta nu sugerează în mod necesar că sârguinţa şi curajul lui Timotei erau slăbite; ci aceasta este metoda lui Pavel de a-l lăuda pe Timotei pentru serviciul eficient din trecut şi de a-l provoca să continue la fel. Din cauză că Pavel era acum forţat să-şi părăsească postul de conducere din Asia Mică, Timotei urma să se ridice cu o nouă înflăcărare şi să ia asupra sa răspunderi şi mai mari.

Darul. Vezi 1 Timotei 4:14.

Punerea mâinilor mele. Vezi 1 Timotei 4:14.


7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.

Frică. Gr. deilia, laşitate, timiditate. Creştinismul autentic nu produce oameni laşi, iar acest lucru se poate observa cel mai bine prin viaţa lui Hristos şi a lui Pavel. Nici un laş nu ar fi scris

o astfel de epistolă aflându-se în umbra sabiei călăului. Putere. Gr. dunamis, tărie, capacitate (vezi Luca 1:35; 1 Corinteni 4:20); de aici a derivat cuvântul nostru dinamită.

Dragoste. Vezi 1 Corinteni 13:1. Iubirea este o calitate care trebuie să însoţească puterea, ca nu cumva aceasta să fie folosită cu asprime, fără amabilitate. Domnul Isus este un exemplu izbitor de putere împletiră cu iubire.

Chibzuinţă. [Minte sănătoasă, KJV]. Adică bunul simţ care îi fereşte pe creştinii credincioşi de capcanele fanatismului şi ale practicilor eretice.


8 Să nu-ți fie rușine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.

Să nu-ţi fie ruşine dar. În limba greacă se înţelege de aici că Timotei nu se ruşinase până atunci. Pavel îi porunceşte aici credinciosului său tovarăş să nu se ruşineze niciodată. Astfel de expresii de încredere îi motivează pe lucrătorii mai tineri la realizări şi mai nobile.

Mărturisirea Domnului nostru. Adică mărturisirea creştină despre Isus Hristos, care pentru neamuri era o nebunie şi pentru Iudei o pricină de poticnire (vezi 1 Corinteni 1:23,25). Întemniţatul. Cuvântul acesta este o dovadă în plus că Pavel a scris această epistolă pe când se afla în temniţa romană (vezi p. 325). Sufere împreună. [Fii părtaş al suferinţelor, KJV]. Gr. sugkakopatheo, a suferi răul împreună, a suferi împreună ruşinea.

Pentru Evanghelie. Pavel fusese înjosit public din cauza Evangheliei; orice altceva mai puţin decât deplina împărtăşire cu suferinţele lui Pavel, în public şi în particular, ar fi fost laşitate (vezi v.7). Apostolul înţelegea bine că puterile răului îl urmăresc fără încetare pe fiecare copil al lui Dumnezeu şi că înainte de coroană trebuie să fie mai întâi ocara şi înţelegerea greşită din partea celorlalţi (vezi cap. 3:12).

Puterea lui Dumnezeu. Numai harul lui Dumnezeu poate să-l întărească pe credincios în lupta împotriva tentaţiilor plăcute la înfăţişare şi în suferinţele aduse de vrăjmaşul sufletelor (vezi Romani 1:16; 1 Corinteni 1:18).


9 El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veșnicii,

Ne-a mântuit. [Care ne-a mântuit, KJV]. Versetele 8–11 trebuie socotite o unitate. Numai puterea lui Dumnezeu poate să-i salveze pe oameni din obiceiurile lor păcătoase. Atâta vreme cât îşi supun voinţa lui Dumnezeu, mântuirea lor e sigură (vezi Mat. 1:21).

Chemat. Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi (vezi 1 Timotei 2:4). Totuşi sunt mulţi care refuză oferta lui Dumnezeu (vezi Matei 23:37).

Cu o chemare sfântă. Sau la o chemare sfântă. Adică la o viaţă ireproşabilă. Compară cu Romani 1:7.

Nu pentru faptele noastre. [Nu după faptele noastre, KJV]. Adică nu pe temeiul faptelor noastre. Mântuirea prin credinţă este una din învăţăturile fundamentale ale Evangheliei, pe care şi Pavel o subliniază în mod deosebit, din cauza încrederii înşelătoare a iudeilor în puterea mântuitoare a faptelor legii (vezi Galateni 2:16; Romani 3:19–24; Romani 10:1–4; Efeseni 2:8, 9; Tit 3:5). Omul nu are nimic de oferit lui Dumnezeu ca temei al mântuirii sale; fără îndurarea oferită fără plată de către Dumnezeu, el este neajutorat.

După hotărârea Lui. [După propriul Sa intenţie, KJV]. Chiar datorită naturii iubirii (vezi 1 Ioan 4:9, 10), Dumnezeu a luat iniţiativa de a-i mântui pe păcătoşi prin darul Fiului Său, Isus Hristos. Pentru o discuţie mai detaliată a planului lui Dumnezeu, vezi Romani 8:28–30; Efeseni 1:3–11.

Harul. Vezi Romani 1:7; 3:24; 1 Corinteni 1:3. Iubirea lui Dumnezeu, revărsându-se fără de încetare asupra păcătoşilor lipsiţi de merite, îl invită pe fiecare om să accepte mântuirea prin Hristos (vezi Romani 3:23, 24; Efeseni 2:4–10).

Înainte de veşnicii. [Înainte de a fi început lumea, KJV]. Gr. pro chronon aionion, înainte de timpuri veşnice, adică înainte de istoria acestui pământ. În preştiinţa Sa Dumnezeu era pregătit să întâmpine tragedia şi criza păcatului înainte ca el să fi pătruns în lumea noastră (vezi Romani 16:25, 26; Matei 25:34; 1 Corinteni 2:7). Datorită atotştiinţei Sale, lui Dumnezeu îi sunt la fel de cunoscute şi trecutul, şi prezentul, şi viitorul; nici un eveniment de pe acest pământ nu-L poate surprinde. Ştiind că păcatul avea să fie un atac al fiinţelor create împotriva autorităţii Sale şi astfel împotriva caracterului Său, Dumnezeu a fost întotdeauna pregătit să-Şi demonstreze iubirea şi sinceritatea nu numai înaintea unui univers fără de păcat, ci şi înaintea celor care dispreţuiseră iubirea divină. Vezi Ioan 1:14; 3:16; Romani 5:5–10.


10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie.

Descoperit. Este vorba de hotărârea şi harul lui Dumnezeu (v. 9), clar descoperite în Isus Hristos. Oamenii îşi fac o părere despre Dumnezeul nevăzut prin ceea ce văd la Isus. Datorită slujirii vindecătoare a lui Hristos şi a soliilor Lui de încurajare şi speranţă, ei ştiu acum care este atitudinea lui Dumnezeu faţă de suferinţă. Prin dragostea statornică a lui Isus omul poate să măsoare grija duioasă pe care Dumnezeu o are faţă de omenire.

Arătarea. Gr. epiphaneia, arătare, manifestarea vizibilă (vezi 1 Timotei 6:14). Aceasta este singura dată în Noul Testament când cuvântul epiphaneia se referă la prima venire a Domnului Hristos. În toate celelalte cazuri cuvântul face referire la a doua Sa venire (vezi 2 Tesaloniceni 2:8; 1 Timotei 6:14; 2 Timotei 4:1, 8; Tit 2:13).

Mântuitorului. Gr. soter, eliberator, cuvânt folosit adesea în vechime pentru zei, oameni de stat şi generali. Totuşi, numai Isus Hristos a adus eliberare adevărată unei lumi legată în lanţurile păcatului.

Nimicit. [Desfiinţat, KJV]. Gr. katargeo (vezi Romani 3:3). Când Hristos a înviat din mormânt s-a manifestat o putere mai tare ca moartea. Hristos oferă aceeaşi putere asupra morţii tuturor celor care primesc planul de mântuire. Astfel moartea nu mai este ceva de temut.

La lumină. Venirea lui Isus Hristos şi mesajul Său de eliberare din păcat şi de biruinţă asupra morţii sunt comparate aici cu ivirea unei zile, după o noapte întunecată. Într-adevăr, Isus Hristos este lumina oamenilor (vezi Ioan 1:4). În timp ce Pavel aştepta să fie executat, lumina făgăduinţelor lui Dumnezeu cu privire la viaţă şi nemurire aducea sufletului său o pace triumfătoare.

Viaţa. Vezi Ioan 1:4; 3:16. Aceasta este cu adevărat o nădejde pentru o lume care vede moartea ca pe o taină întunecată. Făgăduinţa vieţii dă bucurie şi sens călătoriei trecătoare pe acest pământ. În locul zădărniciei ea aduce sens; în locul disperării ea aducea voie bună.

Neputrezirea. [Nemurirea, KJV]. Sau incoruptibilitatea, adică viaţa care nu se va sfârşi niciodată (vezi Romani 2:7). Pavel se referă aici la învierea fizică şi la viaţa în trup a celor răscumpăraţi pe noul pământ.

Evanghelie. Ea era obiectul celei mai distinse atenţii a lui Pavel şi sursa curajului şi păcii sale. Ţinând cont de foloasele Evangheliei, Pavel şi Timotei nu erau ruşinaţi de ceea ce predicau (vezi v. 8).


11 Propovăduitorul și apostolul ei am fost pus eu și învățător al Neamurilor.

Propovăduitorul. Vezi 1 Timotei 2:7. Apostolul. Pavel pretinde titlul acesta deoarece chiar Isus l-a chemat la slujire (vezi 1 Corinteni 15:8, 9). În ce priveşte înţelesul cuvântului apostol vezi Marcu 3:14; Faptele Apostolilor

1:2. Pus. [Numit, KJV]. Adică de Dumnezeu (vezi 1 Timotei 1:1; 2:7). Învăţător. Acest cuvânt completează întreita concepţie a lui Pavel cu privire la responsabilitatea sa de slujitor.

Al Neamurilor. Dovezile textuale favorizează omiterea acestor cuvinte. Totuşi, aşa cum scria la 1 Timotei 2:7, Pavel era trimis la Neamuri ca apostol special al lor (vezi Faptele Apostolilor 9:15; Romani 11:13; 15:16; Galateni 1:15, 16; 2:7, 8; Efeseni 3:8; 1 Timotei 2:7).


12 Și din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e rușine, căci știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea.

Sufăr. Din cauza propriei sale suferinţe îndurate din cauza Evangheliei, Pavel îl putea îmbărbăta pe Timotei să rabde suferinţa.

Aceste lucruri. E vorba despre culmea umilinţei. Pavel fusese acuzat de acte criminale împotriva Imperiului Roman.

Nu mi-e ruşine. [Nu sunt ruşinat, KJV]. Chiar dacă avea de întâmpinat dezonoarea executării ca un criminal şi batjocora unui imperiu, încrederea lui Pavel în solia pe care o predica îi înviora spiritul şi-i întărea curajul. Acelaşi fel de nobleţe a oţelit şi inima curajoşilor evrei când au avut de întâmpinat furia regelui Babilonului (vezi Daniel 3:16–18); Hristos de asemenea, întâmpinând ocara crucii, a dat universului un exemplu de încredere în providenţa Tatălui.

Ştiu. Pavel este convins de grija lui Hristos pentru binele său, şi mărturia sa dă pe faţă recunoştinţa lui pentru aceasta.

Crezut. Forma verbului grecesc scoate în evidenţă faptul că încrederea exista în viaţa lui Pavel încă de dinainte şi continua şi în prezent. El îşi păstrase credinţa chiar în mijlocul neplăcutei experienţei de a fi tratat ca un criminal de rând. Dumnezeu nu aşteaptă ca oamenii să se încreadă în El orbeşte. El a dat fiecărui om dovezi suficiente pe care să-şi bazeze încrederea. Recunoaşterea acestor dovezi ale providenţei lui Dumnezeu oferă bucurie vieţii.

Încredinţat. Sau convins.

Să păzească. Literal propoziţia sună astfel să păzească depozitul meu până în ziua aceea (compară cu 1 Timotei 6:20; 2 Timotei 1:14). Comentatorii se întreabă dacă aici Pavel se referă la ceva ce îi încredinţase lui Hristos sau la ceva ce Hristos îi încredinţase lui. Prima opinie este că mântuirea personală a lui Pavel, caracterul şi viitorul său sunt lucrurile pe care Hristos le va păzi cu credincioşie până la ziua învierii, când sfinţii adormiţi vor fi aduşi la viaţă. Chiar dacă moartea îi ascunde pe oameni de ochii celorlalţi, Hristos a însemnat mormintele tuturor celor care într-o zi vor primi darul vieţii veşnice.

Cei care susţin a doua părere nu cred că Pavel ar folosi aceleaşi cuvinte ca şi în 1 Timotei

6:20 şi 2 Timotei 1:14, dar cu alt sens. În pasajele amintite este clar ce i se încredinţează lui Timotei ca slujitor al Evangheliei. Comentatorii aceşti susţin că Pavel îi împărtăşeşte aici lui Timotei încrederea că deşi el va muri în curând, răspândirea Evanghelia nu va înceta, şi că Hristos poate să păzească mărturia creştină până ce sarcina va fi împlinită. Alţii ca Timotei vor primi însărcinarea care îi fusese dată lui Pavel. Deşi moartea sa avea să fie o lovitură puternică pentru tinerele biserici, ele trebuiau să fie convinse, ca şi Pavel, că Hristos încă trăieşte şi că poate să le împlinească în ele mai mult decât făcuse acest apostol.

Ziua aceia. Adică ziua când sarcina încredinţată creştinilor va fi fost îndeplinită. Poate că Pavel se referă la ziua aceea când viaţa şi neputrezirea (vezi v. 10) le vor fi oferite celor credincioşi pentru că au păstrat curat ceea ce li se încredinţase.


13 Dreptarul învățăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ține-l cu credința și dragostea care este în Hristos Isus.

Dreptarul. [Forma, KJV]. Gr. hupotuposis, exemplu, tipar, model, tradus pildă în 1 Timotei 1:16. Fiind unul din instrumentele lui Hristos prin care ceea ce i-a încredinţat Pavel sau moştenirea de adevăr a lui (vezi 2 Timotei 1:12) va fi păzit în siguranţă şi transmis mai departe lumii, lui Timotei i se porunceşte să proclame cu credincioşie Evanghelia, aşa cum o auzise de la Pavel. Aici apostolul dă de înţeles că spusele lui erau inspirate de Dumnezeu (vezi cap. 3:16) şi aveau aceeaşi autoritate ca şi Vechiul Testament. Aşadar ele nu trebuie să fie falsificate, ci păstrate ca model al adevărului Evangheliei.

Sănătoase. Gr. hugiaino, a fi sănătos (vezi 1 Timotei 1:10). Solia lui Pavel nu avea nici o eroare şi prezenta cu credincioşie planul de mântuire al lui Dumnezeu. El declară că Evanghelia pe care o predica era adevărul (vezi Galateni 1:6–8).

Auzit de la mine. Pavel îl instruise bine pe Timotei cu privire la adevăr.

Credinţa şi dragostea. Credinţa personală a lui Timotei n-ar fi putut avea o temelie mai bună. În plus, prezentarea darului mântuirii oferit de Dumnezeu trebuie să se realizeze în acelaşi spirit de iubire care Îl caracterizează pe Cel care mântuieşte. Prezentată cu oricare alt spirit, predica lui Timotei ar fi fost o piedică în calea primirii Evangheliei.


14 Lucrul acela bun care ți s-a încredințat păzește-l prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi.

Lucrul acela bun … păzeşte-l. Propoziţia sună literal: păzeşte depozitul excelent (vezi 1 Timotei 6:20; 2 Timotei 1:12). Aici Pavel se referă la responsabilitatea lui Timotei ca slujitor al Evangheliei, încredinţată lui atât de către oameni cât şi de către Dumnezeu. O parte din depozitul acesta erau chiar cuvintele lui Pavel, pe care Timotei trebuia să le păzească (v. 13). Lucrarea lui Pavel era aproape încheiată; apostolul păzise adevărul neatins de vreo eroare doctrinală sau de întinare morală. Dar slujba care-i fusese încredinţată lui Pavel, depozitul lui, era acum pusă pe umerii lui Timotei şi ai altora. De aici înainte ei urmau să fie păzitori ai comorii nepreţuite a Evangheliei şi la rândul lor să o transmită cu credincioşie altora.

Prin Duhul Sfânt. Adică Duhul Sfânt este agentul care-i face în stare pe oameni să împlinească sarcina predicării Evangheliei. Nu există limită în lucrarea şi influenţa celor care îşi consacră voinţa scopurilor lui Dumnezeu. Duhul Sfânt devine tăria omului şi este puterea nevăzută care stă în spatele progresului lucrării.

Locuieşte. Puterea lui Dumnezeu devine aliată cu forţele vitale ale omului. Interiorul său este schimbat atunci când Îi îngăduie Duhului Sfânt să-i îndrepte viaţa sa. Compară cu Ioan 15:4–7 (vezi Ioan 14, 17; 1 Corinteni 6:19; Efeseni 3:16).


15 Știi că cei ce sunt în Asia toți m-au părăsit; între alții și Figel și Ermogen.

Asia. Adică provincia romană Asia, având capitală oraşul Efes (vezi Nota Suplimentară de la Faptele Apostolilor 16; vezi harta de la începutul Vol. VI. p. 33).

M-au părăsit. [S-au îndepărtat de mine, KJV]. Nu se ştie nimic despre situaţia deosebită la care se face referire aici. Totuşi, trebuie să fi fost un eveniment care cerea curaj şi onoare din partea celor care mărturiseau că sunt creştini. Pavel simţea puternic această dezamăgire şi ştia că dacă toţi colaboratori săi ar fugi din faţa persecuţiei, lucrarea la care el se ostenise atât de mult s-ar prăbuşi. Totuşi încrederea în devoţiunea lui Timotei l-a încurajat pe Pavel şi i-a oferit cadrul pentru porunca adresată tânărului misionar, de a sta tare şi de a nu se ruşina de Evanghelie (vezi v. 8). În plus, el trebuia să păzească triumfător depozitul sacru al adevărului (vezi v. 12) pe care îl primise de la Pavel şi de la ceilalţi apostoli (v. 14) în momentul convertirii.

Figel şi Ermogen. Scriptura nu oferă alte informaţii cu privire la aceşti oameni şi la fapta lor urâtă. Este tragic să fii amintit doar ca exemplu de ocară sau laşitate. Bărbaţii aceştia nu izbutiseră să păzească adevărul care le fusese încredinţat.


16 Domnul să-Și verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat și nu i-a fost rușine de lanțul meu.

Onisifor. Literal, cineva care aduce folos. Nu se ştiu mai multe lucruri despre acest credincios sincer. Se pare că el nu-şi făcuse de râs numele şi că îi adusese multă bucurie şi încurajare lui Pavel într-un timp când alţi membrii ai bisericii îl părăseau. Onisifor nu se ruşinase de Evanghelie sau de ocara pe care ea i-o aducea lui Pavel. Unii cred că el era mort atunci, (1) pentru că aici şi în cap. 4:19 Pavel se referă numai la casa lui şi (2) pentru că în cap. 1:18 cuvintele în ziua aceea, înţelese în lumina v. 12 cap. 4:8, constituie o referire la a doua venire.

Mângâiat. [Înviorat, KJV]. Onisifor era ca o adiere de aer de munte pentru Pavel, care respira miasma temniţei romane. În loc de a contribui la suferinţa lui Pavel, el îi aducea curaj, optimism şi prietenie.

Nu i-a fost ruşine. Onisifor este pus în contrast cu Figel şi Ermogen şi reprezintă un exemplu demn de urmat pentru Timotei (vezi v. 8).

Lanţul. Vezi Faptele Apostolilor 28:20.


17 Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă și m-a găsit.

M-a căutat. Poate că Onisifor era un membru de vază al bisericii din Efes, probabil comerciant, călătorind cu afaceri la Roma. Totuşi încercarea de a-l găsi pe Pavel era o acţiune riscantă, deoarece, după incendiul Romei, toţi creştinii era suspecţi.

Cu multă grijă. [Foarte sârguincios, KJV]. Încercarea lui Onisifor de a ajunge la Pavel nu era întâmplătoare.


18 Dea Domnul să capete îndurare de la Domnul „în ziua aceea”. Tu știi foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes.

În ziua aceea. Vezi v. 12; cap. 4:8. Sursa bucuriei lui Pavel era ziua aceea, când păcatul şi umbrele lui vor dispărea, când nu va mai fi durere şi sărăcie. Atunci vor fi împlinite cele mai adânci dorinţe, iar visurile spulberate pe acest pământ vor fi înlocuite cu minunăţiile şi plăcerile fără de sfârşit ale cerului (vezi Matei 16:27; Romani 2:7; 2 Timotei 4:1; Apocalipsa 21:1–4).

Ştii. Ca slujitorul cel mai de seamă din Efes, Timotei era martor la credincioşia lui Onisifor. Ajutor. [A slujit, KJV]. Adică a slujit personal. Nu se mai ştie altceva despre Onisifor din Efes. Mi-a dat. Dovezi textuale atestă omiterea cuvântului mi. Pavel se referă la serviciul lui Onisifor pentru cauza lui Hristos, din care o parte era o în tovărăşie cu Pavel.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2MM 203

2, 3 AA 499

2–4ML 209

5 AA 203; PP 592

6 ChS 90

6–8AA 499

7 CH 630; DA 341; ML 148

8 3T 67

9–12AA 500

10 GC 533; SR 48; 5T 260; 6T 230

12 AA 27, 511, 512; CSW 110; SL 82; SR 318; 2T 320; 4T 599

13 AH 438

15 AA 490

16–18AA 491