1 Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri.

Viaţă scurtă. [De puţine zile, KJV]. Literal, "scurt de zile" (vezi Psalmi 90:10; Genesa 47:9).

Plină de necazuri. Acest text repetat deseori introduce un pasaj grăitor despre slăbiciunea şi fragilitatea omului.


2 Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.

O floare. Scriitori biblici aseamănă adesea viaţa cu o floare sau cu iarba (vezi Psalmi 37:2; 90:5.6; 103:15; Isaia 40:6; Iacob 1:10.11; 1 Petru 1:24).

"Iată ce-i omul: azi odrăsleşte

Dulci frunze ale nădejdii; mâine-nfloreşte

Şi poartă-ale cinstirii mii cununi;

A treia zi vine-un îngheţ, omorâtor îngheţ,

Şi - când se crede, tihnitul om, mai sigur,

Mărirea lui la culme, - mor rădăcinile,

Şi atunci el cade." - Shakespeare.

O umbră. Nimic nu e mai lipsit de substanţă ca umbra (vezi 1Cronici 29:15; Psalmi 102:11; 144:4; Eclesiastul 6:12).


3 Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

Ochiul deschis. [Îţi deschizi ochiul, KJV]. Adică "cercetezi atent o fiinţă atât de neînsemnată cu scopul de a o pedepsi?"

Mă tragi la judecată. Adică să fie chemat la judecată cineva atât de slab înaintea Cuiva atât de puternic?


4 Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

Dintr-o fiinţă necurată. Iov îşi recunoaşte greşelile, dar întreabă: "Cum poate cineva să se aştepte ca eu să fiu fără greşeală? Fac parte dintr-un neam de păcătoşi. Atunci de ce mă urmăreşte Dumnezeu cu atâta înverşunare?"


5 Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

Zilele lui sunt hotărâte. Scopul textului e de a arăta slăbiciunea omului. Viaţa lui e mărginită. În câţiva ani trece.


6 întoarce-Ți măcar privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei.

Întoarce-Ţi...privirile de le el. Iov stăruie pe lângă Dumnezeu să înceteze de a-l mai urmări atât de aproape, ca să aibă un scurt răgaz să răsufle înainte de a pleca de pe pământ. Răgaz. Literal, "încetare". Ideea nu este aceea de odihnă, ci ca Dumnezeu să nu-l mai supună suferinţei. Iov dorea ca Dumnezeu să-l lase în pace (cap. 10:20). Simbriaşul. Simbriaşul se bucură cu adevărat de ziua lui atunci când umbrele serii aduc cu ele odihna pe care o doreşte şi plata pe care a câştigat-o. Tot astfel, Iov îşi doreşte mulţumirea pe care

o va aduce sfârşitul trudei şi al întristării sale.


7 Un copac, și tot are nădejde: căci când este tăiat odrăslește din nou și iar dă lăstari.

Un copac. Iov văzuse copaci tăiaţi şi-i văzuse cum odrăslesc din nou şi cresc la fel de mult ca înainte. Dar un om nu are nici nădejdea pe care o are un copac.


8 Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în țărână,
9 înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

Apei. Când cade pe neaşteptate, ploaia trezeşte la viaţă rădăcina aparent moartă, care odrăsleşte din nou ramuri.


10 Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când își dă sufletul, unde mai este?

Omul. Ebr. geber, "războinic", "om tare".

Îşi dă sufletul. Literal, "moare" sau "îşi dă duhul" (vezi la cap. 3:11).

Unde mai este? Iov nu reuşeşte să pătrundă viitorul. Amănuntele unei învieri a corpului n-au fost clar dezvăluite decât pe timpul lui Hristos (vez1 Ioan 5:28.29; 1 Corinteni 15:12-56; 1 Tesaloniceni 4:13-18; 2 Timotei 1:10).


11 Cum pier apele din lacuri și cum seacă și se usucă râurile,

Pier apele. Scena se schimbă. Omul nu este ca un copac care ar putea odrăsli din nou, ci ca un lac sau ca un râu care seacă şi dispare. Efectele morţii par irevocabile, ca şi cerurile neschimbătoare.


12 așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.
13 Ah! de m-ai ascunde în Locuința morților, de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia și de mi-ai rândui o vreme când Îți vei aduce iarăși aminte de mine!

Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol. Somnul fără vise al morţii nu era un subiect înspăimântător pentru Iov. În starea în care se afla, el i-ar fi zis "bun venit". Ea ar fi fost un adăpost de mânia lui Dumnezeu. Vezi la Proverbe 15:11.

De mi-ai rândui o vreme. Acesta este momentul crucial al pasajului. Iov exprimă dorinţa ca dincolo de somnul morţii, într-o vreme când mânia divină va fi trecut, Dumnezeu să-Şi aducă aminte de el. Mintea omului nu poate fi mulţumită cu gândul desfiinţării inevitabile. Un asemenea gând duce la concluzia că viaţa e fără rost.


14 Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.

Să mai învie? [Va mai trăi el din nou? KJV]. Iov pare să-şi încordeze privirea către orizonturile de dincolo de viaţa aceasta. El nu vedea turnurile acelei cetăţi îndepărtate a vieţii perpetue atât de clar ca scriitorii Noului Testament, dar vedea îndeajuns ca să-i inspire nădejde.

Tot timpul suferinţei mele. [Timpul rânduit mie, KJV]. Literal, "războirii mele". Limbajul pare să fie împrumutat din viaţa unui oştean. Războinicul luptă până când e lăsat la vatră.


15 Atunci m-ai chema, și Ți-aș răspunde, și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

M-ai chema. O descriere a învierii. După cum cel ce doarme e chemat să se trezească dimineaţa, tot aşa Iov are încrederea că într-o zi va fi chemat la o viaţă nouă. Ţi-ar fi dor. [Vei avea o dorinţă, KJV]. Sau "ai dori [după]". Iov crede că Dumnezeu nu va uita lucrarea mâinilor Sale. Acesta e temeiul conform căruia aşteaptă învierea şi nemurirea.


16 Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

Numeri paşii. Iov întrezărise o zi când Dumnezeu Îşi va aduce aminte de el cu îndurare. Dar viziunea piere şi Iov vede din nou suferinţa sa prezentă şi pe Dumnezeu cercetându-i cu atenţie viaţa.


17 călcările mele de Lege sunt pecetluite într-un mănunchi, și născocești fărădelegi în sarcina mea.

Pecetluite. Aşa cum un casier îşi numără banii, îi coase într-o pungă şi pune un sigiliu pe ea indicând suma, tot aşa Dumnezeu ţine socoteală de fiecare păcat al lui Iov.

Unii interpretează v. 16.17 ca o descriere nu a supravegherii lui Dumnezeu, ci a făgăduinţei

Lui de iertare şi traduc versetele acestea în felul următor:

"Căci atunci Tu ai număra paşii mei,

nu ai veghea asupra păcatului meu;

fărădelegile mele ar fi pecetluite într-o pungă,

şi tu ai acoperi nelegiuirea mea."


18 Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,

Piere. Odată cu versetul acesta începe ultima strofă a cuvântării lui Iov. Iov îşi exprimase nădejdea - chiar dacă vedea în chip întunecos ca într-o oglindă (vezi 1 Corinteni 13:12). Acum Îl acuză pe Dumnezeu că îl tratează astfel în viaţa aceasta încât piere orice urmă de nădejde. Tragediile vieţii sunt asemenea unui munte care cade şi a unei stânci care se prăbuşeşte.


19 cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu: așa nimicești Tu nădejdea omului.

Nimiceşti Tu nădejdea. Aşa cum stâncile care se prăbuşesc şi râurile înfuriate distrug pământul, tot aşa nenorocirile vieţii, pe care Iov le atribuie lui Dumnezeu, nimicesc nădejdea din om.


20 Îl urmărești întruna, și se duce; îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.

Într-una. Adică fără încetare. Suferinţa neîncetată aduce în final moartea.


21 De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are.

Fiii lui. Textul acesta este o dovadă evidentă că Iov considera moartea ca un somn (vezi la Ioan 11:11).


22 Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

Simte durere. Prin personificare poetică se spune că trupul are dureri în mormânt şi despre suflet se spune că se întristează. Acesta e un tablou viu al ravagiilor morţii. Pasajul acesta nu trebuie să fie interpretat ca însemnând că morţii simt ceva. În limbaj poetic adesea se atribuie inteligenţă, personalitate şi sentimente obiectelor sau concepţiilor lipsite de aceste atribute (vezi Judecători 9:8-15).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 �

PP 754

4 �

�

DA 172; FE 173; MH 443; SC 20; 8T 306

10-12 �

GC 550

13 �

�

Ed 155

14 �

�

6T 230

21 �

�

GC 550