Prezbiterul. Ioan (vezi comentariul de la 2 Ioan 1).
Prea iubitul. Mai bine, simplu, iubitul, un termen de afecţiune folosit deseori în salutările din Noul Testament (Romani 1,7; 16,5; Coloseni 4,9; etc.), de obicei pentru cei pe care scriitorul îi cunoaşte personal.
Gaiu. Un nume obişnuit în Imperiul Roman, pe care l-au purtat cel puţin alte trei persoane din Noul Testament (Faptele Apostolilor 19,29; 20,4; Romani 16,23; 1 Corinteni 1,14). Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 19,29. Nu există dovezi pentru a-l identifica pe vreunul din oamenii aceştia cu acest Gaiu căruia îi scrie Ioan acum. În afară de cele spuse în această epistolă, nu se ştie nimic cu privire la el.
Pe care-l iubesc. Vezi comentariul de la 2 Ioan 1.
În adevăr. Vezi comentariul de la 2 Ioan 1.
Prea iubitule. Vezi comentariul de la v. 1.
Doresc. Literal, propoziţia zice: cu privire la toate lucrurile, doresc [sau mă rog] ca tu să sporeşti. Exprimarea aceasta descoperă o dorinţă echilibrată din partea lui Ioan: el nu e preocupat doar de sănătate, ci are în vedere prosperitatea generală, incluzând în asta atât buna stare spirituală cât şi cea materială. Rugăciunea lui Ioan ilustrează un bun obicei pe care ar trebui să şi-l formeze creştinii; amintirea unui prieten ar trebui să stimuleze rugăciunea în favoarea lui (vezi comentariul de la Filipeni 1,3.4; 1 Tesaloniceni 1,2.3).
Să-ţi meargă bine. Gr. euodoo, original, a avea o călătorie plăcută, folosit apoi într-un sens general, a avea succes, a progresa (compară cu 1 Corinteni 16,2). Domnul nu trece cu vederea nevoile noastre temporare. El doreşte să sporim atât în lucrurile trecătoare cât şi în cele spirituale. Un bun creştin ar trebui să fie un bun om de afaceri sau muncitor, deoarece, pe lângă talentul său natural, se poate bucura şi de binecuvântarea lui Dumnezeu în îndeplinirea datoriilor sale zilnice.
Sănătatea ta să sporească. [Să ai sănătate, KJV]. Gr. hugiaino (compară cu igienă), a fi sănătos, a se bucura de o sănătate bună, folosit cu acest sens de medicul Luca (Luca 5,31; 7,10; 15,27). Pavel îl foloseşte cu privire la cei care sunt sănătoşi în credinţă (Tit 1,13; 2,2). Dumnezeu este interesat de starea noastră fizică şi doreşte să ne bucurăm de cea mai bună sănătate. Din cauza strânsei legături dintre minte şi trup, atunci când sufletul sau caracterul sunt într-o stare bună, trupul e mai capabil să fie sănătos (Exodul 15,26; Proverbe 14,30; MH 241). Iar atunci când sănătatea trupului e neglijată şi omul are obiceiuri rele în această privinţă, suferă şi viaţa spirituală (MH 280, 315, 319).
Şi sufletul tău. Aici se pare că este vorba de viaţa spirituală a lui Gaiu, care era puternică. E posibil ca starea lui fizică să nu fi fost atât de bună. Se poate ca el să-şi fi neglijat sănătatea în schimbul celor religioase. O astfel de neglijenţă este dăunătoare; pentru o viaţă de succes este esenţial echilibrul. Vrăjmaşul sufletelor îşi dă bine seama de importanţa echilibrului şi caută să-i împingă pe creştini în poziţii extreme (MH 318–324). Progresul spiritual, combinat cu o sănătate echilibrată, ne va pregăti să biruim ispitele vieţii moderne şi ne va ajuta să fim atingem înaltul standard stabilit pentru intrarea în cer (2T 375, 376).
Toţi urmaşii lui Hristos pot să-şi însuşească rugăciunea lui Ioan în favoarea lui Gaiu, pentru ei, pentru familiile lor şi pentru fraţii lor de credinţă.
A fost o mare bucurie. [M-am bucurat mult, KJV]. Vezi comentariul de la 2 Ioan 4. Când au venit fraţii. Construcţia din limba greacă sugerează vizite repetate ale fraţilor, aşa încât Ioan a primit multe rapoarte cu privire la Gaiu.
-1-
Au mărturisit. Sau au dat mărturie. Acestor fraţi le făcea plăcere să aducă veşti bune; ei nu umblau cu bârfa.
Eşti credincios adevărului. [Adevărul este în tine, KJV]. În ce priveşte la concepţia lui Ioan cu privire la adevăr, vezi comentariul de la Ioan 1,14; 8,32. Vezi comentariul de la 2 Ioan 1. În KJV se spune că adevărul este în Gaiu – el şi l-a însuşit şi l-a făcut al său.
Umbli. Gr. peripateo, a se comporta (vezi comentariul de la Efeseni 2,2). Gaiu nu era mulţumit doar să aibă adevărul; el a şi practicat doctrinele pe care le susţinea.
N-am bucurie mai mare. Cea mai mare bucurie cu putinţă a slujitorului Evangheliei este să îi vadă pe membrii turmei luând poziţie fermă pentru dreptate şi adevăr. El e mult mai fericit aşa decât dacă ar fi auzit doar de succesul lor în a strânge avere sau în a dobândi un loc de frunte (compară cu 2 Corinteni 7,7; 1 Tesaloniceni 3,6).
Copiii mei. Mai degrabă proprii mei copii. Lucrul acesta poate sugera că şi Gaiu era unul din cei pe care Ioan îi adusese la credinţă (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,1; 2 Ioan 4; compară cu 1 Tesaloniceni 2,7–12; 1 Timotei 1,2).
Umblă în adevăr. Adică ei continuă să-şi rânduiască viaţa conform caracterului lui Dumnezeu, aşa cum este acesta descoperit în Isus Hristos.
Prea iubitule. Vezi comentariul de la v. 1.
Lucrezi cu credincioşie. Sau un lucru credincios. Toate actele de bunătate ale lui Gaiu erau acte de credinţă.
Pentru fraţi. Adică ceilalţi membri ai bisericii.
Şi pentru străini totodată. Dovezile textuale favorizează exprimarea şi aceasta străinilor, în special pentru străini (vezi RSV). Mulţi din cei pe care Gaiu îi găzduia cu atâta amabilitate erau străini pentru el, deşi recomandările pe care le aveau îl asigurau că erau vrednici de încredere.
Dragostea. Gr. agape iubire (vezi comentariul de la 1 Corinteni 13,1).
Bisericii. Gr. ekklesia (vezi comentariul de la Matei 18,17).
Vei face bine. Ospitalitatea pe care Gaiu o manifesta faţă de fraţii călători pe lângă faptul că promova predicarea Evangheliei, ajuta la unitatea credincioşilor şi la contracararea tendinţei lucrătorilor de a se separa în ierarhie.
Să îngrijeşti de călătoria lor. [Îi duci înainte în călătoria lor, KJV]. Gr. propempo, a însoţi, a escorta, a ajuta pe cineva în călătoria sa.
Într-un chip vrednic de Dumnezeu. [Într-un fel evlavios, KJV]. Literal, într-un fel vrednic de Dumnezeu (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 2,12). Gaiu trebuia să vadă în fiecare lucrător creştin credincios un ambasador al lui Dumnezeu, care merita respect datorită lucrării pe care o îndeplinea (vezi comentariul de la Matei 10,40; 2 Corinteni 5,20).
Au plecat. Şi anume din biserica lor de baştină, poate Efes. În vremea lui Ioan spiritul misionar, care îi îndemna pe creştini să facă peste tot cunoscută vestea cea bună, era foarte activ.
Pentru dragostea Numelui Lui. Dovezile textuale atestă exprimarea de dragul Numelui,
-2
adică Numele lui Isus (vezi Faptele Apostolilor 3,16; 4,12; Romani 1,5).
Fără să primească ceva. [Neluând nimic, KJV]. Adică neaşteptând sprijin material de la păgânii cărora le predicau Evanghelia (vezi comentariul de la 2 Corinteni 12,14; 1 Tesaloniceni 2,9). Lucrul acesta îi făcea pe misionari cu atât mai recunoscători pentru ospitalitatea fraţilor de credinţă. Biblia nu interzice acceptarea ajutorului care este oferit de bunăvoie (vezi comentariul de la Matei 10,8–14; Filipeni 4,10.14–17).
Neamuri. Gr. ethne, popoare, neamuri (vezi comentariul de la Galateni 3,8). Dovezile textuale favorizează cuvântul ethnikoi, păgâni, oameni păgâni (vezi comentariul de la Galateni 3,8).
Este datoria noastră. Vezi comentariul de la 1 Ioan 2,6.
Dar. Întrucât misionarii nu primeau nimic de la păgâni şi deoarece pe vremea aceea nu era un sistem prin care ei să fie susţinuţi regulat, era necesar ca oameni de felul lui Gaiu să-i ajute pe slujitorii Evangheliei şi în felul acesta să-i elibereze de nevoia de a cere milostenie. Folosind cuvântul noastră, Ioan recunoaşte datoria pe care o are în materie de ospitalitate.
Să primim. Gr. apolambano, a lua înapoi, sau a primi de la, dar dovezile textuale (vezi p.10) favorizează cuvântul hupolambano, folosit aici în sensul de a susţine.
Astfel de oameni. Adică cei menţionaţi în v. 7. Ioan este atent să arate care sunt cei ce se califică pentru ospitalitatea credincioşilor (vezi comentariul de la 2 Ioan 10,11).
Să lucrăm împreună. Aceia care îi ajută pe misionari sunt socotiţi ei înşişi misionari.
Cu adevărul. Sunt există două interpretări posibile ale acestor cuvinte: (1) membrii ospitalieri lucrează împreună cu misionarii la proclamarea adevărului; (2) cei ospitalieri sunt împreună lucrători cu adevărul, adevărul fiind personificat. Folosirea cuvântului adevăr face acceptabilă a doua interpretare (compară cu 1 Ioan 1,6; 2,4; 3 Ioan 3, 4; etc.).
Am scris ceva. În general se consideră aceste cuvinte fac referire la o scurtă epistolă anterioară. E posibil ca Ioan să se refere la a doua sa epistolă, dar au fost prezentate argumente puternice împotriva acestei opinii şi în favoarea unei scrisori pierdute. În favoarea celei de a doua epistole este similaritatea în conţinut: cea dintâi dă sfaturi împotriva predicatorilor itineranţi; a doua pare să se ocupe mai mult de aspectul pozitiv. S-ar putea ca Diotref să fi refuzat să citească a doua epistolă deoarece avea înclinaţii gnostice (vezi introducerea la prima epistolă a lui Ioan) şi nu dorea să refuze ospitalitatea învăţătorilor mincinoşi care împărtăşeau opiniile sale. Dar indiferent de explicaţia propusă, ea nu poate fi decât ipotetică, şi e posibil ca Ioan să se refere la o scrisoare care n-a fost păstrată în canonul sacru. Dacă aşa stau lucrurile, acesta este un alt caz de scriere apostolică ce nu a fost inclusă în Scriptură (vezi comentariul de la 1 Corinteni 5,9).
Bisericii. Şi anume biserica din care făceau parte Diotref şi Gaiu.
Diotref. Gr. Diotrephes, de la Dios, însemnând de la Zeus, şi trepho, a hrăni, a nutri, de unde, hrănit de Zeus. Unii au sugerat că s-ar putea să fie semnificativ faptul că Diotref şi-a păstrat numele păgân; totuşi, vezi comentariul de la v. 12. S-ar putea ca el să fi păstrat unele elemente din filozofia păgână, şi în felul acesta să fi fost foarte susceptibil la influenţele gnostice.
Îi place să aibă întâietatea. Diotref cultiva ambiţia. El tânjea să fie primul, din dorinţă după poziţie, şi nu de dragul binelui pe care astfel l-ar fi putut înfăptui. Nu este specificată poziţia la care aspira şi nu există dovezi că aici se face referire la episcopat. Biserica creştină era deja bine instruită cu privire la ambiţia care nu e de dorit (Matei 20,20–28; Luca 22,24–27; Ioan 13,1–17).
Între ei. Adică între membrii bisericii căreia îi aparţineau Gaiu şi Diotref.
Nu vrea să ştie de noi. [Nu ne primeşte, KJV]. Gr. epidechomai, a accepta, a recunoaşte
-3
autoritatea cuiva. În Noul Testament cuvântul acesta apare doar aici şi în v. 10. Aici el are sensul de a accepta autoritatea unei persoane, iar v. 10 are sensul de a accepta sau a primi cu ospitalitate
o persoană. Se pare că Diotref refuzase să citească epistola lui Ioan, şi astfel respinsese autoritatea apostolului şi a tovarăşilor săi.
Când voi veni. [Dacă vin, KJV]. Unii cred că aceste cuvinte sunt o referire la nădejdea exprimată în 2 Ioan 12 şi o dovadă că la 3 Ioan 9 este vorba de a doua epistolă a lui Ioan. Dar trebuie observat faptul că nădejdea exprimată în v. 14 e similară cu cea din a doua epistolă; aşa că aceste cuvinte, când voi veni, s-ar putea să nu fie mai mult decât anticiparea unei vizite viitoare.
Îi voi aduce aminte. Gr. hupomimnesko, a aduce aminte (compară cu Ioan 14,26). Apostolul susţine poziţia sa de conducere; el e sigur de autoritatea pe care o are şi nu-şi pierde cumpătul în faţa dezbinatorului.
Cleveteşte. Gr. phluareo, a vorbi fără sens, a aduce acuzaţii neîntemeiate împotriva cuiva. Vorbe rele. Sau vorbe răutăcioase. Nu se mulţumeşte cu atât. Diotref nu era satisfăcut cu vorbele rele prin care urmărea să submineze autoritatea apostolică; el îşi continua opoziţia prin fapte duşmănoase.
Nu primeşte. Gr. epidechomai (vezi comentariul de la v. 9). Refuzând să fie ospitalier cu misionarii itineranţi, Diotref refuza să recunoască autoritatea lui Ioan, deoarece aceşti fraţi aveau recomandarea apostolului.
Împiedică. Gr. koluo, a împiedica, a preveni, a interzice, sugerând că Diotref a luat măsuri pentru a-i împiedica şi pe alţii să fie ospitalieri. Forma verbului din versiunea greacă dă de înţeles o acţiune repetată. Acest act nebinevoitor reflectă puterea pe care o avea Diotref în biserica locală, dar reiese din context că biserica nu era cu toată inima de partea lui, căci cel puţin unii îl ascultau pe apostol şi doreau să-i primească pe misionarii itineranţi.
Şi-i dă afară. Adică îi excomunică (compară cu Ioan 9,34). E clar că această controversă era serioasă: exista un conflict major între apostoli şi adepţii învăţătorilor mincinoşi. În biserica despre care e vorba aici partida eretică, cel puţin temporar, a avut influenţă şi a putut să-şi impună voinţa asupra membrilor.
Nu urma. Mai degrabă nu imita. Ioan nu mai vorbeşte acum despre conflictul din interiorul bisericii, şi dă îndemnuri generale care, dacă sunt ascultate, îl vor face în stare pe Gaiu să ia întotdeauna hotărâri drepte.
Binele. [Ceea ce este bine, KJV]. Literal, binele. Folosind acest limbaj direct, apostolul analizează probabil situaţia cu care se confruntau Gaiu şi prietenii săi – calea lui Diotref este rea şi nu trebuie urmată; drumul recomandat de Ioan în v. 5–8 este bun şi ar trebui urmat.
Face binele. Restul versetului este foarte asemănător cu exprimarea din prima epistolă a lui Ioan (compară cu 1 Ioan 3,6–10). Este exprimarea pozitivă a adevărului formulat negativ în 1 Ioan 3,9. Vezi comentariul de acolo.
Face răul. Echivalent cu păcătuieşte din 1 Ioan 3,6.
-4-
Chiar şi Adevărul. Adică Dimitrie trăia în armonie cu standardele creştine. Ioan personifică aici adevărul, şi-l face martor al distincţiei caracterului prietenului său.
Dimitrie. Numele înseamnă aparţinând lui Dimitrie, zeiţa agriculturii, cunoscută latinilor ca Ceres. Faptul că Ioan îl laudă pe Dimitrie îndepărtează orice bănuială că păstrarea acestui nume păgân arată vreo simpatie latentă faţă de religia păgână (vezi comentariul de la Diotref, v. 9).
În afară de informaţiile din această epistolă, nu se mai ştie nimic sigur cu privire la Dimitrie. Unii au sugerat că este vorba de Dimitrie, argintarul (Faptele Apostolilor 19,24), şi că fusese convertit prin lucrarea lui Ioan la Efes. Alţii au încercat să-l identifice cu Dima (Coloseni 4,14; 2 Timotei 4,10; Filimon 24), dar în Biblie nu există sprijin pentru nici una din aceste opinii. Deoarece Ioan îl recomandă lui Gaiu, se poate ca el să fi fost cel care a dus scrisoarea în care este pomenit, dar chiar şi acest lucru este ipotetic. Cu certitudine se poate spune doar că Dimitrie era un creştin credincios, sincer faţă de apostol şi că Ioan se simţea îndemnat să i-l recomande lui Gaiu. Este raţional să presupunem de aici că purtarea lui Dimitrie fusese pusă la îndoială şi că Ioan trebuia să clarifice situaţia sa pentru a putea fi primit fără rezerve de partida apostolică din biserica în care Gaiu era membru.
Şi noi mărturisim. Gaiu nu trebuia să se sprijine doar pe o recomandare generală cu privire la Dimitrie, iar aici primeşte mărturia personală a lui Ioan şi a tovarăşilor săi.
Ştii. [Ştiţi, KJV]. Dovezile textuale favorizează persoana a II-a singular a verbului, deci ştii, în armonie cu faptul că epistola este adresată unei persoane, Gaiu (compară cu v. 13).
Aş avea. Atunci când a început să scrie epistola aceasta Ioan avea de gând să vorbească despre multe lucruri, dar, contemplând situaţia gravă cauzată de lucrarea lui Diotref, plănuieşte să viziteze în curând biserica tulburată.
Multe lucruri. Vezi comentariul de la 2 Ioan 12. Condei. Gr. kalamos, o trestie, care, având vârful crestat ca o pensulă fină, era folosită pentru a scrie pe papirus.
În curând. Gr. eutheos, aproape invariabil este tradus în Noul Testament cu îndată sau sinonimele lui. Dacă această a treia epistolă era destinată aceleaşi biserici ca şi a doua, cuvântul eutheos ar arăta că ordinea canonică a cărţilor este şi ordinea cronologică, a treia scrisoare fiind scrisă imediat înainte de vizita pe care Ioan o plănuia să o facă acelei biserici (vezi Introducerea la a doua epistolă).
Gură către gură. [Faţă către faţă, KJV]. Vezi comentariul de la 2 Ioan 12.
Pacea. Vezi comentariu de la Ioan 14,27; Romani 1,7.
Prietenii. [Prietenii noştri, KJV]. Mai degrabă prietenii, probabil cei care erau de aceeaşi
părere cu Ioan şi Gaiu. Trebuie să fi fost o legătură strânsă între cercul apostolic şi credincioşii sinceri din biserica al cărei membru era Gaiu. Tulburarea pricinuită de Diotref trebuia să întărească legăturile de prietenie dintre membrii credincioşi.
Îţi trimit sănătate. [Te salută, KJV]. Gr. aspazomai (vezi comentariul de la Romani 16,3). Pe nume. Deoarece apostolul nu menţionează nici un nume, este probabil că îi cunoştea personal pe prietenii lui Gaiu.
Epistola se încheie la fel cum a început, cu o notă personală, prietenească. Deşi pacea bisericii fusese tulburată de Diotref, apostolul n-a îngăduit ca dezbinarea să distrugă comuniunea sfântă care-l unea cu fiii săi spirituali.
Amin. Dovezile textuale atestă omiterea acestui cuvânt.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2 CG 398; MH 113, 288; ML 135; 7T 65; 9T 153
11 ML 118
-5-6 -