A vorbit. [A răspuns, KJV]. Versetele 1-5 ale acestui capitol marchează un scurt interludiu în discursul lui Dumnezeu către Iov. Pare că Dumnezeu îi dă lui Iov un prilej să capituleze total în punctul acesta.

Vorbeşti împotriva. Întrebarea lui Dumnezeu către Iov se învârteşte în jurul a patru verbe: "vorbeşti împotrivă" "înveţi" [KJV], "mustri", "ai răspuns de dat". Iov auzise întrebările răscolitoare din cap. 38 şi 39. Acum i se pune lui întrebarea. Poate el, căutătorul de greşeli, care vorbeşte împotrivă, să înveţe pe Dumnezeul a toată natura? Răspunsul pe care-l va da Iov este previzibil datorită revelaţiilor din cele două capitole precedente. Iov este provocat pe un ton critic să-şi apere străduinţele de a-L învăţa pe Dumnezeu. Satana prezisese că Iov Îl va blestema pe Dumnezeu. El nu făcuse lucrul acesta. Dar greşise încercând să spună lui Dumnezeu ce să facă.

De asemenea Iov se arătase foarte dornic să discute cazul său cu Dumnezeu. El părea să creadă cumva că Dumnezeu nu prea înţelege. Acum, după ce Dumnezeu îi dăduse o nouă descoperire a înţelepciunii Sale, Iov e întrebat dacă se mai crede calificat să fie acuzatorul într-un proces împotriva lui Dumnezeu.

Iov a răspuns. Iov anticipase o ocazie ca aceasta - o ocazie în care să înfăţişeze cazul său direct lui Dumnezeu. Aceasta este ocazia lui mult aşteptată. Ce va face cu ea?

Sunt prea mic.[Ticălos, KJV]. În loc să spună: "Sunt nevinovat", aşa cum avusese de gând să spună el, răspunde: "sunt un ticălos". Revelaţia lui Dumnezeu schimbase întreaga atitudine faţă de sine şi faţă de Dumnezeu. O convingere similară îi cuprinde pe toţi oamenii care ajung să-L evalueze corect pe Dumnezeu.

Ce să-Ţi răspunde? Acel Iov care era atât de nerăbdător să prezinte cazul său lui Dumnezeu, n-are nici un răspuns.

Mâna. Compară cu 21:5; 29:9.

Nu voi mai răspunde. În acest verset Iov recunoaşte zădărnicia argumentelor sale.

Domnul a răspuns. Pare că Iov avea nevoie de un plus de învăţătură. De la furtună se întoarce la glasul divin. Dacă scopul lui Dumnezeu ar fi fost să-l facă de ruşine pe Iov, El n-ar fi avut nevoie să mai spună ceva. Iov recunoscuse deja cât este de mic şi făgăduise să nu mai spună nimic. Dar scopul principal al lui Dumnezeu nu era de a pune în încurcătură pe Iov, ci de a-l aduce în situaţia să trăiască o nouă experienţă.

Încinge-ţi mijlocul. Vezi la cap. 38:3.

Să nimiceşti... dreptatea Mea? [...judecata Mea, KJV]. Vrei să susţii că nu am fost drept sau cinstit? Vrei să condamni purtarea Mea ca să te îndreptăţeşti pe tine? Iov ajunsese primejdios de aproape de acest moment.

Un braţ ca al lui Dumnezeu. Vezi Deuteronom 5:15; 7:19; Psalm 89:13; Isaia 51:9. Dumnezeu îi aminteşte lui Iov că nu e înţelept să osândească pe Dumnezeu, deoarece este atât de slab în comparaţie cu Dumnezeu. Iov nu poate nici să acţioneze, nici să vorbească într-un mod comparabil cu acela al lui Dumnezeu.

Măreţie. Versetul acesta numeşte patru atribute ale lui Dumnezeu: măreţia, mărimea, strălucirea şi slava (vezi Psalm 93:1; 104:1.2). Iov e provocat să se îmbrace cu aceste însuşiri, deoarece numai atunci ar fi la egalitate cu Dumnezeu, aşa încât să fie în stare să discute cu El în termeni comparabili.

Doboară. Iov e provocat să vadă ce poate face cu privire la călcarea de lege şi la călcătorii de lege.

Înveleşte-le faţa. Aceasta s-ar putea referi la un vechi obicei legat de cei morţi. Se ştie că la conservarea mumiilor, întregul corp era învelit, inclusiv faţa.

Lauda puterii dreptei tale. [te poate mântui, KJV]. Când Iov va putea prelua însuşirile lui Dumnezeu, când va doborî pe cei mândri şi pe cei nelegiuiţi, când va putea să bage în mormânt pe făcătorii de rele, atunci Dumnezeu va recunoaşte că el e în stare să se ajute pe sine.

Hipopotamul. [Behemot, KJV]. Numele acesta [în KJV] este o transliterare a cuvântului ebraic. Este forma de plural a cuvântului ebraic behemah, tradus "vite" (Genesa 1:24.25 etc) sau dobitoace (Genesa 8:20; 36:6 etc). Pare că aici e folosit ca un plural de întărire, cu referire la un mamut. Cei mai mulţi autori consideră că termenul se referă la hipopotam. Totuşi, alţii îl aplică la

(1) elefant; (2) anumite specii dispărute; (3) o reprezentare emblematică. Ca şi ţie. Dumnezeu era Creatorul atât al acestei vietăţi, cât şi al lui Iov.

Mănâncă iarbă. Animalul la care se face referire sub numele de behemah era probabil ierbivor.

Ca un cedru. Codiţa elefantului nu corespunde cu descrierea aceasta. Coada hipopotamului e groasă, scurtă şi musculoasă.

Cea mai mare. [Principală, KJV]. Ebr. re'shith. Cuvântul poate să însemne prima ca vârstă sau în rang. Aici se aplică probabil ultima.

L-a înzestrat cu o suliţă. [sabia să se apropie de el, KJV]. Propoziţia aceasta se poate traduce: "Cel ce l-a făcut, l-a înzestrat cu sabia lui". "Sabie", "suliţă" pot fi luate ca referindu-se la dinţii ascuţiţi ai hipopotamului, despre care se spune că sunt foarte eficienţi atât la mâncare, cât şi în apărare. Traducerea KJV dă ideea că numai acela care a făcut pe behemot poate să-l omoare.

Munţii. Dealurile de pe cele două maluri ale râului - dacă behemotul este hipopotamul (vezi la v. 15). Altfel, tabloul ar fi acela al unei fiare care cutreieră munţii (vezi Psalm 104:14).

Lotus. [Copaci umbroşi, KJV]. Ebr. şe'elim, considerat a fi un fel de lotus. Behemotul pare că era un animal de apă.

Sălciile. Aceasta e încă o descriere a vieţii acvatice.

Râul să iasă din matcă. [Iată, el bea un râu, KJV]. LXX traduce aici: "Dacă ar fi o inundaţie, el n-ar observa-o". Tabloul este al unui animal atât de obişnuit cu apa încât nu e tulburat de inundaţii sau de râuri repezi.

Iordanul. Folosit aici probabil cu sensul de râu mare.

În faţă. Această primă parte poate fi tradusă: "El îl ia în ochii săi [adică în vederea sa]."