Acum dar Iov. Discursul din acest capitol este adresat lui Iov. Scopul principal al acestui capitol este de a-l convinge pe Iov că a greşit în ce priveşte părerile lui despre suferinţă. Prietenii lui Iov consideră suferinţa ca o pedeapsă. Iov nu era de acord; el părea să considere suferinţa doar ca
o expresie a suveranităţii divine. Elihu crede că nici Iov şi nici prietenii lui n-au răspunsul corect. El crede că adevăratul scop al suferinţei este de a curăţa, de a întări, de a îmbunătăţi, de a înălţa, de a dezvolta şi de a salva.Duhul lui Dumnezeu. Energia divină îl crease şi îl însufleţise (vezi Genesa 2:7).
Răspunde-mi. Elihu făgăduieşte că această controversă dintre el şi Iov va fi condusă pe căi cinstite. El promite să nu încerce să-l copleşească pe Iov cu ocări. Îi recunoaşte lui Iov dreptul la replică şi de a nu fi de acord cu el.
Înaintea lui Dumnezeu. [În locul lui Dumnezeu, KJV]. Elihu nu pretinde că este superior sau special. El se retrage pe planul doi în timp ce încearcă să pună bazele mesajului său.
Frica de mine. Elihu îndeamnă pe Iov să nu se înfricoşeze de el. Greutatea mea. [Mâna mea nu va fi grea, KJV]. Elihu nu intenţionează să-şi susţină argumentul prin constrângere.
Tu ai spus. Elihu reaminteşte lui Iov declaraţii care el pretinde că acesta le-ar fi făcut. Planul lui pare să fie de a-l convinge pe Iov pe temeiul propriilor lui afirmaţii.
Sunt curat. Aceasta este o exagerare. Iov nu a pretins niciodată că este absolut desăvârşit (vezi cap. 7:20.21;9:28; 13:26; 14:4.17). E adevărat că el îşi susţinuse nevinovăţia în ce priveşte acuzaţia de nelegiuiri grave pe care prietenii lui i-o aduceau, dar el nu mersese atât de departe încât să că nu are nici un păcat.
Vrăjmaş al Lui. Vezi cap. 16:9; 19:11.
În butuci. Vezi cap. 13:27.
Dumnezeu este mai mare. În v. 8-11, Elihu prezintă pe scurt argumentaţia lui Iov. Acum el combate poziţia lui Iov. Cea dintâi afirmaţie a lui ca replică este "Dumnezeu este mai mare decât omul". Măreţia nu constituie un drept, şi este un mod inconsistent acela de a-L justifica pe Dumnezeu susţinând că El este atotputernic şi de aceea poate face ce-I place.
Vrei dar să te cerţi? Elihu subliniază faptul că e inutil ca cineva să se certe cu Dumnezeu. Acesta face cum crede mai bine şi n-are de ce să explice motivele acţiunilor Sale. Dumnezeu e asemenea unui tată, care poate vedea raţiuni pentru acţiunile sale pe care el consideră că nu e înţelept să le descopere copilului lui.
Într-un fel. Dumnezeu are nu numai un singur fel de a vorbi omului, dar omul nu recunoaşte totdeauna glasul lui Dumnezeu. Iov cerea un răspuns de la Dumnezeu (cap. 10:2; 13:22; 23:5). Elihu susţine că Dumnezeu vorbeşte lui Iov în diferite moduri, pe care le explică în versetele următoare.
Prin visuri. [Într-un vis, KJV]. Vezi Genesa 20:3-7; 31:11.24; 41:1-7.25; Numeri 12:6; 1 Regi 3:5; Daniel 2:1.29; 4:5-18; Matei 1:20; 2:13.19.
Întipăreşte învăţăturile. O traducere presupusă. Unii, probabil pe temeiul LXX, care spune aici: "El îi sperie cu astfel de vedenii îngrozitoare", schimbă poziţia accentului în ebraică ca să obţină efectiv această idee gând (vezi vol. I, p. 34).
Să abată pe om. Versetul acesta descoperă scopul învăţăturilor menţionate în versetul anterior. Dumnezeu caută să-l abată pe om de la săvârşirea de rele şi să-l vindece de mândrie.
Să-i păzească. Versetul acesta descoperă şi mai mult scopul avertizărilor divine. Prin ele, Dumnezeu poate să-l salveze pe om de la nimicire.
Prin durere. Elihu se apropie din ce în ce mai mult de problema lui Iov. El îşi exprimă propria părere cu privire la lucrarea durerii; el Îl concepe pe Dumnezeu ca fiind bun şi iubitor când aplică suferinţa, nu ca pe o pedeapsă, ci ca pe o metodă de disciplină. Pare să fie o anumită progresie în discursul lui Elihu. Întâi, menţionează visurile, apoi avertizările, apoi durerile. Ideea că durerile sunt un mod de disciplinare nu era cu totul nouă. Elifaz făcuse aluzie la ea în cap. 5:17. Totuşi, Elihu lărgeşte şi dezvoltă ideea, lucru pe care Elifaz nu-l făcuse. Cu privire la disciplina aplicată prin durere, vezi Psalm 119:67.71.75.
Greaţă de pâine. Aici se face aluzie la seriozitatea suferinţei. Suferinţa lui Iov îl dusese în situaţia în care lucrurile care în mod obişnuit ar fi adus plăcere, precum delicatesele, îşi pierduseră farmecul.
I se prăpădeşte. Versetul acesta continuă să descrie suferinţa în termeni pe înţelesul lui Iov.
Groapă. [Mormânt, KJV]. Ebr. shachath, cuvânt tradus "groapă" în v. 18 ["puţ" în KJV]. Iov îşi exprimă de repetate ori credinţa că moartea este aproape.
Vestitorii morţii. [Nimicirii, KJV]. Literal, "cei care dau la moarte". Probabil o aluzie figurată la fiinţe supranaturale, însărcinate să execute judecata (vezi 2 Samuel 24:16.17). sau expresia ar putea să se refere la durerile şi bolile care păreau să pună capăt vieţii.
Înger. [Sol, KJV]. Ebr. mal'ak "înger" sau "sol". Pasajul acestea (v. 23.24) poate fi considerat mesianic. Limbajul descrie lucrarea Lui şi aşa este folosit (vezi Ed. 115; cf. PP 366).
Calea pe care trebuie s-o urmeze. [Dreptatea lui, KJV]. Adică pe ce cale trebuie să meargă (vezi Ioan 16,8).
Preţ de răscumpărare. Ebr. kopher, de la care derivă verbul kaphar, tradus în general "a face ispăşire".
Mai fragedă. Faptul acesta poate fi considerat o continuare a cuvintelor "îngerului", începute în v. 24: "Carnea lui să se facă" etc. (RSV). După ce mustrarea şi-a făcut lucrarea, urmează refacerea sănătăţii. Carnea refăcută, mai fragedă decât a unui copil, stă în contrast cu suferinţa lui Iov (vezi 2 Regi 5:14).
Se roagă. Elihu se străduieşte să alcătuiască un tablou încurajator al rezultatelor disciplinei suferinţei. Comuniunea cu Dumnezeu, bucuria, dreptatea vin după experienţa durerii şi a întristării.
Cântă. [Priveşte, KJV]. Ebr. yashor, pe care unii îl privesc drept o formă poetică a lui yashir, "el va cânta", iar alţii ca provenind din shur, "a privi", "a se uita". În cazul acesta pasajul ar descrie bucuria sufletului refăcut şi iertat.
Sufletul. Versetul e o continuare a cântării de laudă a omului.
De două ori, de trei ori. [De repetate ori, KJV]. Literal, "de două ori, de trei ori". Elihu susţine că Dumnezeu aduce adesea suferinţă după care să urmeze o eliberare glorioasă. Concluzia lui este că suferinţele lui Iov sunt disciplinare şi că ele pot la fel să lucreze spre binele lui Iov.
Taci. Poate că, în acest moment, Iov a intenţionat să rupă tăcerea şi să-i răspundă lui Elihu. Nevrând să fie întrerupt, Elihu pune stavilă cuvintelor lui Iov. Apoi, dorind să fie politicos, dar şi să-şi prezinte argumentaţia, a făcut concesiunea din versetul următor.
Să-ţi dau dreptate. Elihu pare să aibă o dorinţă sinceră ca Iov să fie declarat drept.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 24�
Ed 115