Dariu. Anul al doilea al lui Darius Hystaspe a fost 520/519 î.Hr., indiferent de tipul de calendar folosit – începând în primăvară sau în toamnă (vezi Vol. III, p. 98, 99). Ziua întâi. Ziua lunii noi (vezi comentariul la Numeri 28,11.14), un timp potrivit pentru a zori construirea templului (pentru datare, vezi comentariul la v. 15). Lunii a şasea. Adică, Elul, luna ebraică începând în august sau septembrie (vezi vol. II. p
116).
Zorobabel. Vezi Ezra 3,8. El mai era cunoscut şi ca Şeşbaţar (vezi comentariul la Ezra 1,8).
Dregătorul. Ebr. pachah, un guvernator subordonat, unul care era sub un satrap. Cu toate
că Zorobabel, un membru al casei lui David, avea conducerea politică a lui Iuda, el o poseda numai ca delegat al unui monarh străin.
Iosua. Tatăl lui fusese luat captiv şi dus la Babilon de către Nebucadneţar (vezi comentariul la 1Cronici 6,15). Profetul Zaharia, un contemporan al lui Hagai, îl menţionează adesea pe Iosua (Zaharia 3; 6,11). Părinţii lui Zorobabel şi ai lui Iosua sunt probabil amintiţi cu scopul de a scoate în evidenţă dreptul lor la poziţii cu autoritate, ca descendenţi ai lui David şi respectiv Aaron.
Domnul oştirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3.
Vremea pentru. Poporul prezenta acest argument fals pentru nereuşita lor de a îndeplini rezidirea Templului. Se pare că ei interpretau greşit profeţia cu privire la cei 70 de ani dată de Ieremia, spunând că perioada captivităţii nu se împlinise pe deplin. Evident că ei pretindeau că aşteptau sfârşitul celor 70 de ani de la distrugerea Templului în 587/586 î.Hr. (vezi Vol. III. p. 99, 100), o perioadă care urma să se termine în 518/517, un timp întrucâtva ulterior acestor solii (520/519 î.Hr.; vezi comentariul la v. 1). Dificultăţile întâmpinate, care stânjeneau rezidirea din partea lor a Templului, erau declarate ca fiind o mustrare din partea lui Dumnezeu pentru graba lor prematură. Dar însuşi faptul că Darius înlăturase prohibiţia lui Smerdis uzurpatorul pentru zidirea Templului (vezi p. 1074) ar fi trebuit să le dea iudeilor toată încurajarea ca să reia lucrarea la casa Domnului (vezi Ellen White, Material Suplimentar la Hagai 1,2).
Cuvântul Domnului. Vezi comentariul la Ţefania 1,1.
Proorocul. Atât Hagai, cât şi contemporanul său, Zaharia se prezintă ca profeţi (Zaharia 1,1; vezi comentariul la Habacuc 1,1).
A venit oare vremea? Dumnezeu îi mustră pe iudei pentru faptul că ei îngăduiau ca locuirea lor în case bine puse la punct să le orbească ochii faţă de nevoia de a rezidi Templul. Cât de adesea oamenii sunt grijulii faţă de propriile lor nevoi materiale şi orbi faţă de nevoile lor spirituale şi faţă de interesele lucrării lui Dumnezeu pe pământ. Câtă vreme oamenii amână construirea edificiului spiritual al Domnului (1Petru 2,5), terminarea lui va fi întârziată.
Căptuşite. De la ebr. saphan, a acoperi în, sau a acoperi cu tăblii [de lemn] (vezi Ieremia 22,13-15).
Domnul oştirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3.
Uitaţi-vă cu băgare de seamă. Domnul apelează întotdeauna la o reflecţie serioasă şi la judecată din partea omului (vezi comentariul la Isaia 1,18).
Semănaţi mult. Munca agricolă a poporului în timpul secetei precedente dăduse rezultate slabe pentru că Dumnezeu Îşi reţinuse binecuvântarea (vezi Hagai 2,15-17; comp. Deuteronom 28,38-47; Proverbe 11,24).
Pungă spartă. O imagine impresionantă a lipsei lor de prosperitate de care Iuda suferea pentru că poporul nu era zelos în slujba Domnului. Acesta este rezultatul inevitabil al unei filosofii de viaţă materialiste. Pentru un comentariu asupra valorii relative a lucrurilor spirituale şi a celor materiale şi asupra semnificaţiei punerii primelor dintre acestea pe locul doi, vezi comentariul la Matei 6,24-34; 19,21.22.
Uitaţi-vă cu băgare de seamă. Un al doilea apel divin (vezi v. 5) pentru a trezi poporul din atitudinea lor păcătos de indiferentă (vezi comentariul la Isaia 1,18).
Munte. Poate aceasta se referă la ţinutul muntos din vecinătatea ierusalimului, poate la pădurea împăratului (vezi comentariul la Neemia 2,8), de unde se putea repede procura lemnul.
Vă aşteptaţi la mult. Evident, exilaţii înapoiaţi avuseseră mari speranţe de pace şi prosperitate la întoarcerea lor în Iudea, şi nu au fost pregătiţi pentru greutăţile cu care s-au confruntat.
Pentru ce? Poporului i se spune răspicat că nereuşita recoltelor lor nu se datorează numai cauzelor naturale, ci şi lui Dumnezeu care controlează forţele naturii, Aceluia a cărui Casă ei o neglijaseră.
Aleargă. Un idiom care arată râvna şi nerăbdarea cu care iudeii îşi zideau case spaţioase şi confortabile pentru ei.
Nu v-au dat. Seceta a fost atât de mare încât nici măcar rouă nu era.
Am chemat. Profetul doreşte să lămurească faptul că seceta aceasta nu venea doar din cauze naturale, ci fusese adusă de Dumnezeu pentru a-i arăta poporului eroarea căilor lor. Grâu. Sau grâne, sau cereale de orice soi.
Rămăşiţa. Numai un număr relativ mic de exilaţi se reîntorsese în Iuda (vezi comentariul la Ezra 2,64).
Au ascultat. Apelul lui Hagai fusese eficient (v. 12-15), iar lucrarea de restaurare a fost întreprinsă cu sârguinţă.
Trimesul. Ebr. mal’ak, adesea un sol omenesc; mal’ak este şi cuvântul obişnuit pentru înger în Vechiul Testament. Hagai se prezintă aşa cum n-o mai face nici un profet, ca trimesul Domnului (vezi comentariul la Maleahi 1,1).
Eu sunt cu voi. Pocăinţa lor este primită, iar Dumnezeu promite solemn ocrotirea Lui (vezi Psalmi 23,4; 91,15; Isaia 43,2). Îndată ce poporul s-a hotărât să asculte de Domnul, soliile de mustrare au fost înlocuite prin cuvinte de încurajare. Asigurarea prezenţei lui Dumnezeu cu poporul le-a dat făgăduinţa tuturor binecuvântărilor, deoarece acestea însoţesc cu siguranţă prezenţa lui Dumnezeu.
Dregătorul lui Iuda. Vezi comentariul la v. 1.
Rămăşiţe. Vezi comentariul la v. 12.
S-au pus pe lucru. Literal, au luat lucrul, sau au făcut lucru. Poporul a fost trezit la acţiune, şi a luat aminte la soliile Domnului. Inspiraţia adusa de profeţii Hagai şi Zaharia a fost un puternic imbold pentru conducătorii lui Iuda de a începe lucrul, iar ei au răspuns la chemare începând să clădească şi împreună cu ei erau şi proorocii lui Dumnezeu care-i ajutau (Ezra 5,1.2).
Domnul oştirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3.
În ziua a douăzeci şi patra. Solia anterioară a lui Hagai fusese dată în ziua întâia a lunii (v. 1). Luând în calcul timpul necesar pentru plănuire şi pentru adunarea materialelor, răspunsul poporului din Ierusalim a fost într-adevăr rapid.
A lunii a şasea. Vezi comentariul la v. 1. Al doilea an al lui Darius a fost 520/519 î.Hr., orice tip de calendar am folosi (vezi Vol. III, p. 99). Dar dacă Hagai folosea calendarul civil iudaic, începând cu luna a VII-a, toamna (vezi Vol. II, p. 109, 110, 116), luna a şasea ar veni în 519; în timp ce într-un calendar în care anul începe primăvara luna a VI-a ar fi în 520. Dacă afirmaţia lui Hagai că rezidirea a început în al doilea an al lui Darius este pusă lângă afirmaţia lui Ezra că lucrarea la Templu a fost oprită până în al doilea an al lui Darius (cap. 4,24) şi dacă Ezra folosea un calendar cu începerea anului toamna (vezi Vol. II, p. 109-121; Vol. III, 101-107; vezi de asemenea S. H. Horn şi L. H. Wood, The Chronology of Ezra 7), atunci trebuie să se tragă concluzia că Hagai folosea un calendar cu începerea anului toamna.
Totuşi, folosirea unui an calendaristic care începe toamna ar însemna că soliile lui Hagai nu sunt prezentate într-o ordine cronologică, un argument care, deşi nu este deloc imposibil şi nu este necunoscut în alte părţi în Biblie (comp. Nota Adiţională la Ezra 4) este considerat de majoritatea comentatorilor contrar forţei conţinutului soliilor profetului. Pentru acest motiv este aproape universal susţinut că Hagai a folosit un an calendaristic cu începere din primăvară, iar în cazul acesta ziua a 24-a a lunii a VI-a din anul al II-lea al lui Darius ar fi aproximativ 21 septembrie 520 î.Hr. (vezi Vol. III, p. 99).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–15CS 261; PP 527–529; 6T 458
2 PK 573; 5T 269
4 5T 269
4–6PK 574; PP 527
5–10Ed 143
7, 8 PK 575
9–11PK 574; PP 527
12–14PK 575