Petru. Gr. Petros, o piatră, o stâncă, o lespede (vezi comentariul de la Matei 4,18).
Vezi harta cu evenimentele care au condus la scrierea Epistolei lui Petru
Apostol. Gr. apostolos, un delegat, un sol, cineva trimis cu o solie (vezi comentariul de
la Marcu 3,14; Faptele Apostolilor 1,2; Romani 1,1).
Al lui Isus Hristos. Adică numit de Isus Hristos, însărcinat de El (compară cu 2 Corinteni 1,1). Calitatea de apostol nu sugerează nici o superioritate de nici un fel; el este pur şi simplu un apostol, un ambasador, un misionar, aparţinând Domnului Isus Hristos şi fiind autorizat de El, ca şi ceilalţi apostoli.
Străini. Gr. parepidemoi, vizitatori, exilaţi, literal, [unii] departe de casă. Compară cu folosirea cuvântului parepidemoi în Evrei 11,13; 1 Petru 2,11, singurele alte apariţii ale cuvântului în Noul Testament. Fără îndoială că aici cuvântul acesta este folosit metaforic, atât cu privire la creştinii dintre neamuri, cât şi la cei dintre iudei, care priveau cerul ca locuinţa lor adevărată; pentru ei pământul acesta era doar ca o ţară care nu era a lor [o ţară străină, KJV] (Evrei 11,9).
Aleşii. Gr. eklektoi, literal, cei aleşi (vezi comentariul de la Romani 8,33). Aici creştinii sunt consideraţi ca aleşi deoarece au răspuns la chemarea lui Dumnezeu. Pentru o discuţie despre alegere în legătură cu mântuirea, vezi comentariul de la Romani 8,29.
Împrăştiaţi. Literal, din Diaspora (vezi comentariul de la Ioan 7,35). Cuvântul Diaspora (vezi Vol. V, pp. 59, 60) era şi este folosit pentru a se referi la iudeii care erau răspândiţi în afara Palestinei. Totuşi, el nu este restrâns la acel înţeles. Petru îi privea ca membri ai Diasporei atât pe creştinii dintre iudei cât şi pe cei dintre neamuri care erau împrăştiaţi pretutindeni în părţile mediteraneene.
Prin Pont. Pont, împreună cu celelalte provincii numite aici, constituie părţile de nord şi de vest ale Turciei de azi (vezi harta, Vol. VI, în faţa p. 33).
Ştiinţa mai dinainte. [Preştiinţa, KJV]. Gr. prognosis, actul de a cunoaşte mai dinainte. În ce priveşte verbul înrudit, proginosko şi legătura dintre preştiinţă şi predestinaţie, vezi comentariul de la Romani 8,29.
Dumnezeu Tatăl. Deşi natura şi rolul exact al fiecărui Persoane a Dumnezeirii rămâne o taină pentru om, se pare că Petru sugerează că, în cadrul planului de mântuire, fiecare săvârşeşte anumite funcţii specifice. Vezi mai jos, despre lucrarea Duhului Sfânt şi cea a Domnului Hristos.
Sfinţirea. Gr. hagiasmos (vezi comentariul de la Romani 6,19). Lucrată de Duhul. [Duhului, KJV]. Adică prin mijlocirea Duhului Sfânt. Compară cu 2 Tesaloniceni 2,13.
Spre ascultarea. Răspunsul credincios al creştinului la chemarea lui Dumnezeu, împreună sfinţirea Duhului Sfânt, duce la ascultare, care ar putea fi definită ca supunere desăvârşită faţă de voia lui Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 22). Planul lui Dumnezeu pentru un om, realizat cu ajutorul puterii sfinţitoare a Duhului Sfânt, produce roada vieţii creştine (vezi comentariul de la Efeseni 5,9).
Stropirea. Gr. rhantismos, stropirea, folosit doar aici şi în Evrei 12,24. Verbul înrudit, rhantizo, a stropi, apare de patru ori (Evrei 9,13.19.21; 10,22). Petru vorbeşte despre aplicarea meritelor sângelui Domnului Hristos la fiecare persoană în parte. Stropirea cu sângelui Domnului Isus aduce atât pacea îndreptăţirii (vezi comentariul de la Romani 3,25; 5,1.9) cât şi privilegiile noului legământ (vezi comentariul de la Matei 26,28).
Harul şi pacea. În ce priveşte înţelesul acestei salutări, vezi comentariul de la Romani 1,7; 2 Corinteni 1,2.
Binecuvântat. Gr. eulogetos, vrednic de binecuvântare, folosit în Noul Testament numai cu privire la Dumnezeu şi la Domnul Isus Hristos. Acesta este un termen de adorare, prin care este recunoscută desăvârşirea însuşirilor şi a caracterului Lor. Cuvântul elogiu este derivat de la cuvântul grecesc înrudit, eulogia, binecuvântare.
Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru. Sau Dumnezeu, Însuşi Tatăl Domnului nostru. Prima Persoană a Dumnezeirii este în felul acesta scoasă în evidenţă, bineînţeles, din punctul de vedere al unirii dobândite şi indisolubile dintre Domnul Hristos şi natura umană (compară cu Romani 15,6; 2 Corinteni 1,3; Efeseni 1,3; vezi comentariul de la Luca 1,35). Termenul Domnul denotă o mare demnitate şi Îl evidenţiază pe Domnul Hristos ca pe o Persoană căreia omul Îi datorează supunere. Fiind divin şi membru al Dumnezeirii, Domnul Isus Hristos este absolut egal cu Tatăl, care este adesea numit prima Persoană a Dumnezeirii (vezi Nota Suplimentară de la Ioan 1).
Isus Hristos. Cele două nume desemnează atât natura umană a Domnului cât calitatea Lui
oficială de a fi Cel Uns (vezi comentariul de la Matei 1,1).
Care. Acest pronume se referă la Dumnezeu Tatăl.
Îndurarea Sa cea mare. [Îndurare îmbelşugată, KJV]. Sau mare îndurare. Oferită omului nelimitat, îndurarea lui Dumnezeu întruchipează grija Sa nemărginită pentru binele omului. Intensa Lui iubire pentru om e dincolo de orice calcul şi de orice comparaţie.
Ne-a născut. Este o referire la naşterea din nou (vezi comentariul de la Ioan 3,3.5) sau la noua creaţie (vezi comentariul de la Galateni 6,15).
Învierea lui Isus Hristos. Vezi comentariul de la Romani 1,4; 4,24.25; 1 Petru 3,21). Învierea Domnului Hristos scoate arată că moartea a fost biruită pentru veşnicie. Ea a devenit sigiliul aprobării lui Dumnezeu asupra lucrării de ispăşire a Domnului Isus Hristos. Hristos cel înviat este garanţia viitorului veşnic al celor răscumpăraţi.
La o nădejde vie. Nădejdea este marea forţă care îl cheamă fără încetare pe creştin să meargă înainte, biruind problemele vieţii. Fără Domnul Hristos nu există nădejde (Efeseni 2,12); cu El nădejdea este vie şi dinamică. Păgânismul nu poate oferi decât amăgiri deşarte. Petru vorbeşte aici despre nădejdea interioară, care îl ţine pe creştin statornic atunci când contemplă sfârşitul călătoriei sale pe acest pământ şi viitorul veşnic. Compară cu starea creştinului (Efeseni 2,11.12).
Moştenire. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 20,32; Galateni 3,18; Efeseni 1,14.18. Nestricăcioasă. Gr. aphthartos, nesupusă stricăciunii [sau destrămării, deteriorării], deci veşnică. Compară cu Romani 1,23; 1 Corinteni 15,52; 1 Timotei 1,17. Neîntinată. Adică incapabilă de întinare sau de pângărire. Nu se poate veşteji. [Nu se veştejeşte, KJV]. Gr. amarantos, nepieritor. Amarantul, numele unei flori imaginare, care nu se vestejeşte, este o transliterare a cuvântului amarantos.
Păstrată. Forma verbului din greacă artă că moştenirea a fost şi continuă să fie păstrată. Compară cu Matei 6,19.20. Moştenirea celor răscumpăraţi este tot atât de sigură ca şi credincioşia lui Dumnezeu.
În ceruri. Este vorba de locuinţa lui Dumnezeu, unde este păstrată o moştenire pentru sfinţi. Această moştenire va fi oferită pe deplin celor neprihăniţi pe pământul înnoit (vezi comentariul de la Matei 5,5; Apocalipsa 21,1; vezi PP 170).
Păziţi. Gr. phroureo, a pune o garnizoană (vezi comentariul de la Filipeni 4,7), termen militar care indică protecţia oferită de o garnizoană de trupe (compară cu 2 Corinteni 11,32).
Puterea lui Dumnezeu. Siguranţa sfinţilor, adică biruirea păcatului personal, depinde de puterea veşnicului Dumnezeu, care face pentru om ceea ce el nu poate săvârşi în dreptul său (vezi DA 466; MB 142). Fără protecţia şi călăuzirea continuă a lui Dumnezeu, creştinii nu vor avea niciodată această moştenire păstrată acum de Dumnezeu pentru cei răscumpăraţi (vezi comentariul de la v. 4).
Prin credinţă. Literal, cu ajutorul credinţei. Ceea ce face cu putinţă ca sfinţii să se afle în grija protectoare a Celui Atotputernic este credinţa individuală a fiecărui credincios. Dumnezeu nu poate face mai nimic pentru omul care refuză să creadă. Credinţa este încredere în Dumnezeu şi în oferta Lui, care satisface pe deplin dorinţele cele mai adânci ale sufletului.
Pentru mântuirea. Sau pentru izbăvirea. Aceasta este ţinta puterii lui Dumnezeu şi a credinţei omului. Petru priveşte înainte către eliberarea finală de orice consecinţă a păcatului (vezi comentariul de la Romani 13,11).
Gata. Mângâierea creştinului sincer este că ţinta nădejdii sale (v. 3), adică moştenirea
(v. 4) care va fi dată în ziua deplinei eliberări, este deja gata pentru el şi aşteaptă numai hotărârea lui Dumnezeu în ce priveşte timpul primirii ei.
Să fie descoperită. Gr. apokalupto (vezi comentariul de la 2 Tesaloniceni 2,3). În ce priveşte substantivul înrudit, apokalupsis, vezi comentariul de la Apocalipsa 1,1; compară cu 1 Corinteni 1,7; 1 Petru 1,7.
Vremurile de apoi. Sau criza finală, o referire la timpul restatornicirii tuturor lucrurilor. Aceasta va avea loc la a doua venire a Domnului Hristos, când cei răscumpăraţi vor fi în cele din urmă eliberaţi de orice urmă de păcat (vezi comentariul de la Matei 25,31; 1 Tesaloniceni 4,16.17).
În ea. Adică în timpul iminent al crizei (v. 5), când va veni eliberarea finală, un eveniment pe care l-au aşteptat toţi creştinii sinceri de-a lungul luptei lor.
Vă bucuraţi. Gr. agalliao, a jubila, tradus săltaţi de veselie în Luca 6,23. Nădejdea vie (vezi 1 Petru 1,3) face cu putinţă pentru credincios să îşi înalţe spiritul în mijlocul încercărilor vieţii, ştiind că în marea luptă între bine şi rău Dumnezeu va avea ultimul cuvânt.
Dacă trebuie. Într-o lume influenţată de puterile răului, necazurile sunt inevitabile.
Sunteţi întristaţi. [Sunteţi apăsaţi, KJV]. Sau sunteţi întristaţi, sunteţi foarte întristaţi.
Pentru puţină vreme. [Pentru un timp, KJV]. Sau pentru un scurt răstimp, în comparaţie cu bucuriile veşnice ale moştenirii creştinului (v. 4).
Prin felurite încercări. [Prin felurite ispite, KJV]. Sau prin diferite feluri de probe. În ce priveşte cuvântul tradus încercări [ispite] (Gr. peirasmoi), vezi comentariul de la Iacov 1,2. Creştinul este descris ca fiind asaltat de felurite supărări, probleme, dezamăgiri şi mâhniri, toate acestea fiind folosite de Satana pentru a-i nimici credinţa în Dumnezeu.
Pentru ca. Sau cu scopul ca.
Încercarea. Gr. dokimion, calitate dovedită, autenticitate (vezi comentariul de la Iacov 1,3). În ce priveşte adjectivul înrudit, dokimos, vezi comentariul de la Romani 14,18; 2 Timotei 2,15. Autenticitatea şi calitatea credinţei sunt date pe faţă de mărimea problemelor pe care le poate trece.
Credinţei. Vezi comentariul de la v. 5.
Aurul. Aurul este probat şi rafinat prin foc. Credinţa creştinului trece şi ea prin procesul încercării, aşa încât valoarea ei să poată fi pe deplin dovedită (vezi comentariul de la 1 Corinteni 3,13.15; vezi Evrei 12,29; Apocalipsa 1,14; 2,18; 19,12).
Care. Adică aurul. Cercat. Gr. dokimazo, a proba, a aproba (vezi comentariul de la Romani 2,18; 1 Timotei 3,10). Prin foc. [Cu foc, KJV]. Literal, cu ajutorul focului. Lauda. Calitatea caracterului unui creştin matur atrage atât lauda lui Dumnezeu cât şi a oamenilor evlavioşi. Compară cu Matei 25,21; Romani 2,29; 1 Corinteni 4,5.
Slava. Gr. doxa (vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 3,23; 1 Corinteni 11,7). Aici Petru se referă la lucrurile glorioase ale veşniciei, pe care Dumnezeu le va oferi copiilor Săi în vremurile de apoi (v. 5). Compară cu Romani 2,7.
Cinstea. [Onoarea, KJV]. Aprecierea lui Dumnezeu pentru cei răscumpăraţi va fi dată la iveală la a doua venire şi de-a lungul veşniciei.
Arătarea. Gr. apokalupsis, descoperire, dezvăluire, revelare (compară cu 1 Petru 1,5; vezi comentariul de la 1 Corinteni 1,7). A doua venire a Domnului Hristos marchează începutul stării slăvite a bisericii. Nădejdea ei de-a lungul veacurilor a fost apropiata revenire a Domnului Isus Hristos. Acest eveniment glorios va pune capăt domniei păcatului şi întristării, va inaugura bucuria, pacea veşnică, alături de cunoaşterea neîmpiedicată a adevărului şi comuniunea neîntreruptă cu Dumnezeu.
Iubiţi. Gr. agapao (vezi comentariul de la Matei 5,43; Ioan 21,15).
Fără să-L fi văzut. Compară cu Ioan 20,29. Destinatarii epistolei lui Petru nu-L văzuseră niciodată pe Domnul Isus, dar prin credinţă şi încredere ei Îl cunoşteau printr-o comuniune pe care cuvintele nu o pot descrie.
Credeţi. Vezi Ioan 20,29; 2 Corinteni 5,7.
Vă bucuraţi. Gr. aggalliao (vezi comentariul de la v. 6).
Negrăită. Sau inexprimabilă, adică dincolo de puterea de exprimare a graiului omenesc. Bucuria unirii spirituale cu Domnul Hristos depăşeşte puterea de înţelegere a celui neconvertit şi capacitatea credinciosului creştin de a o descrie.
Strălucită. [Plină de slavă, KJV]. Deşi plinătatea unei experienţe strălucite e cu putinţă numai după a doua venire a Domnului Hristos, creştinul poate de pe acum să guste (vezi Evrei 6,5) dulceaţa prezenţei lui Dumnezeu îngăduind ca viaţa lui să fie condusă de Duhul Sfânt (vezi 1 Petru 4,14).
Sfârşit. Gr. telos, sfârşit, rezultat, sfârşit care se vede, ţintă (vezi comentariul de la Romani 10,4; 1 Timotei 1,5). Sfârşitul sau rezultatul credinţei este eliberarea de păcat (vezi 1 Petru 1,5) şi primirea moştenirii veşnice (vezi v. 4) care îl aşteaptă pe fiecare creştin la ziua judecăţii. Edenul restatornicit este răsplata lui Dumnezeu pentru toţi cei răscumpăraţi.
Credinţei. Vezi comentariul de la v. 5.
Sufletelor. Gr. psuchai (vezi comentariul de la Matei 10,28 şi cel de la Psalmi 16,10). Compară cu Matei 16,25, unde psuche este tradus viaţă şi se vorbeşte despre mântuirea lui psuche. În 1 Petru prin cuvântul sufletelor voastre se poate înţelege fie vieţilor voastre, fie, idiomatic, ca voastră.
Harul. Este o referire la o manifestare mai deplină a lui Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, despre care au scris profeţii.
Care vă era păstrat. [Care avea să vină, KJV]. Aceste cuvinte sunt în plus. Ceea ce fusese cândva un subiect al profeţiei, devenise acum realitate dinamică pentru cei care trăiau după moartea Domnului Hristos.
Mântuirea. Şi anume mântuirea sufletelor voastre (v. 9).
Ţinta cercetărilor. [Au cercetat, KJV]. Sau au căutat, fiind vorba de studierea sârguincioasă de către profeţi a descoperirilor divine, mai ales cu privire la venirea Răscumpărătorului, fără îndoială că atât descoperirile date lor cât şi cele date celorlalţi profeţi. A avea darul profetic nu implică o cunoaştere exhaustivă a tuturor lucrurilor. Profetul cunoaşte numai ceea ce i-a descoperit Dumnezeu, şi numai despre aceasta îi este îngăduit să spună un Aşa zice Domnul. Întrucât soliile date unui profet adesea le completează pe acelea date altora, pentru a obţine o perspectivă echilibrată şi inteligibilă a descoperirilor venite din cer, devine necesară compararea mai multora. Lucrul acesta îl făceau profeţii de pe vremuri.
Şi căutării lor stăruitoare. [Au căutat cu sârguinţă, KJV]. Literal, au cercetat. Forma simplă a verbului este tradusă în Ioan 5,39 cercetaţi.
Ce. Sau cu privire la care.
Vreme. Gr. kairos (vezi comentariul de la Marcu 1,15; Faptele Apostolilor 1,7). Profeţii erau informaţi cu privire la unele aspecte ale întrupării Răscumpărătorului, la fel cum este biserica de azi informată despre a doua venire a Domnului Hristos. Totuşi, ei nu ştiau timpul exact al celei dintâi veniri, deşi cercetau cu sârguinţă toate indicaţiile cu putinţă cu privire la sosirea lui Mesia (vezi comentariul de la Luca 3,15).
Ce împrejurări. Sau cu privire la ce fel de împrejurări.
Avea în vedere. Gr. deloo (vezi comentariul de la 2 Petru 1,14). Timpul verbului din limba greacă dă de înţeles că Duhul stăruia în a arăta lucrurile semnificative cu privire la misiunea Domnului Hristos.
Duhul lui Hristos. Adică Duhul Sfânt (vezi comentariul de la Romani 8,9; vezi Galateni 4,6). Unii sugerează că expresia aceasta înseamnă Duhul care este Hristos şi compară textul acesta cu 2 Corinteni 3,17.18 (vezi comentariul de acolo). Această interpretare Îl prezintă pe Domnul Hristos ca pe Cel care lucra personal asupra minţii profeţilor din Vechiul Testament, luminându-i cu privire la datoriile prezente şi la evenimentele viitoare. Alţii susţin că expresia aceasta ar trebui să zică: Duhul trimis de Hristos, adică Duhul Sfânt (vezi comentariul de la Ioan 15,26; 2 Petru 1,21). Fiecare dintre aceste opinii apără divinitatea şi preexistenţa Domnului Hristos şi statorniceşte inspiraţia divină a Vechiului Testament. Profeţii nu erau mânaţi de toane personale, ci de influenţa directă a Duhului asupra minţii lor. Ei vorbeau ca portavoce a Duhului şi scriau în calitate de scribi ai Lui.
Vestea mai dinainte. [Mărturisea mai dinainte, KJV]. Prin profeţi, Duhul oferea adesea noi informaţii cu privire la lucrarea Domnului Hristos, aşa încât planul lui Dumnezeu devenea tot mai clar.
Patimile lui Hristos. Literal, suferinţele spre [sau ‚pentru’] Hristos, adică suferinţele destinate Domnului Hristos. Astfel este întărită opinia creştină că suferinţa Domnului Hristos era un subiect al profeţiilor din Vechiul Testament (vezi comentariul de la Isaia 53; Faptele Apostolilor 3,18; 26,22.23). Deşi iudeii au înţeles greşit importanţa unor astfel de profeţii, creştinii din biserica primară au prins cu uşurinţă adevărata lor însemnătate. Vezi comentariul de la Luca 24,25–27.
Slava de care aveau să fie urmate. Literal, slava de după aceste lucruri [‚suferinţe’], adică învierea Domnului Hristos, înălţarea Lui şi toate evenimentele asociate cu a doua venire şi veşnica Sa domnie.
Descoperit. Unii profeţi au înţeles că împlinirea unora dintre lucrurile descoperite lor era încă în viitor (vezi comentariul de la Numeri 24,17; Deuteronom 18,15; Daniel 10,14). Toţi profeţii şi-au dat seama că venirea Răscumpărătorului lumii era încă în viitor şi că soluţia la problema păcatului se afla dincolo de timpurile în care trăia el.
Pentru voi. [Pentru noi, KJV]. Dovezile textuale atestă exprimarea pentru voi, adică pentru destinatarii epistolei lui Petru sau, într-un sens mai larg, pentru toţi creştinii din vremea lui Petru.
Spuneau. [Slujeau, KJV]. Profeţii din Vechiul Testament, pe lângă faptul că slujeau pentru propria lor generaţie, lucrau şi în beneficiul celor din timpul lui Petru, prin profeţiile care fuseseră împlinite atât de recent în lucrarea Domnului Hristos şi încă îşi găseau împlinirea în răspândirea creştinismului.
Vestit. [Relatat, KJV]. Gr. anaggello (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 20,20).
Propovăduit Evanghelia. Gr. euaggelizomai (vezi comentariile de la Faptele Apostolilor 8,4). Petru nu-i identifică pe aceia care au dus Evanghelia la oamenii din Asia Mică şi nici nu arată dacă el făcea parte din rândul lor.
Duhul Sfânt. Vezi comentariul de la Matei 1,18. Primii predicatori ai Evangheliei erau în strânsă legătură cu Duhul Sfânt şi erau conduşi de El. Se pare că Petru se referă aici la manifestarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,4), sugerând că predicatorii Evangheliei proclamă o solie în armonie cu cea a profeţilor, deoarece acelaşi Duh i-a condus şi pe unii şi pe alţii.
Trimis din cer. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,2.
Şi în care. [Lucruri la care, KJV]. Adică lucruri cu privire la mântuire (v. 10), patimile lui Hristos, slava (v. 11) şi Evanghelia (v. 12).
Îngerii. Vezi comentariul de la Evrei 1,14.
Doresc. Gr. epithumeo, a dori mult [ceva] (vezi comentariul de la Matei 5,28). Îngerii sunt foarte interesaţi de caracterul lui Dumnezeu, aşa cum este descoperit prin mântuirea omenirii. Fiecare manifestare a iubirii şi justiţiei lui Dumnezeu de la crearea lui Adam până în prezent a fost un izvor de uimire şi de mulţumire pentru îngeri (vezi PP 155).
Să privească. Gr. parakupto, a se apleca şi a privi în, de la para, alături, şi kupto, a se apleca peste, a se îndoi peste. Compară cu folosirea aceluiaşi verb în Luca 24,12; Ioan 20,4.5.11, unde se spune că celălalt ucenic şi Maria scrutau cu privirea dinspre exterior în mormântul Domnului Hristos. Aici poate că Petru îşi imaginează cum îngerii studiază cu râvnă planul de mântuire. Ei sunt interesaţi de rezultatele acestei drame deoarece însăşi pacea lor viitoare e dependentă de rezultatele marii lupte dintre bine şi rău.
De aceea. Având în vedere binecuvântările şi nădejdea cuprinse în splendoarea Evangheliei descoperite (v. 3–12), Petru trece la îndemnul său.
Încingeţi-vă. Gr. anazonnumi, literal, v-aţi încins mijlocul, denotând o acţiune deja săvârşită. Anazonnumi era folosit pentru a descrie acţiunea specifică celor din Orient, de a-şi strânge faldurile largi ale hainei exterioare şi de a le îndesa în curea înainte de un efort fizic, cum ar fi mersul sau alergarea (vezi comentariul de la Psalmi 65,6; compară cu Luca 12,35; Efeseni 6,14). Având în vedere darul nepreţuit al mântuirii (1 Petru 1,9.10), Petru îi îndeamnă pe cititori să-şi pregătească în acelaşi fel mintea pentru o activitate sârguincioasă.
Coapsele. Sau mijlocul, unde este purtată cingătoarea. Cuvântul acesta este folosit aici metaforic, pentru a completa tabloul sugerat de verbul încingeţi-vă.
Minţii. Gr. dianoia (vezi comentariul de la Luca 1,51). Creştinul ar trebui să nu-i permită gândirii sale să o ia razna, să înceteze cu speculaţiile asupra unor subiecte nefolositoare şi să-şi îndrepte mintea către marile adevăruri ale mântuirii, descoperite de Duhul lui Hristos (1 Petru 1,11).
Fiţi treji. Gr. nepho, folosit în greaca clasică cu sensul abţinerii de la băuturile alcoolice, dar folosit adeseori în Noul Testament într-un sens metaforic, pentru a indica cumpătare şi echilibru intelectual şi spiritual (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 5,6; 2 Timotei 4,5; 1 Petru 4,7; 5, 8).
Toată (nădejdea). [(Nădăjduiţi) până la capăt, KJV]. Gr. teleios, pe deplin, perfect, un adverb care poate califica verbul anterior, nepho, deci fiţi pe deplin treji, sau poate califica substantivul nădejdea, deci cu sensul de nădăjduiţi deplin, adică stăruiţi în nădejde (în traducerea Cornilescu puneţi-vă toată nădejdea).
Harul. Gr. charis (vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 3,24). Aici prin cuvântul harul se face referire la binecuvântările aduse de Evanghelie.
Va fi adus. Literal, este adus, implicând o primire continuă a harului.
Arătare. Gr. apokalupsis (compară cu v. 5, 7). Petru prezintă aici umblarea creştină ca o realizare continuă a prezenţei Domnului Isus Hristos, o comuniune crescândă, care depăşeşte cea mai intimă prietenie dintre oameni. Zi de zi, viaţa şi lucrarea Mântuitorului vor fi descoperite într-o măsură tot mai mare copilului lui Dumnezeu, până când va avea loc arătarea finală de la a doua venire. Doar cei care au ajuns deja să-L cunoască în viaţa aceasta Îl vor putea privi atunci cu adorare.
Copii ascultători. Literal, ca nişte copii ai ascultării, cu accentul pe ascultare (vezi comentariul de la v. 2). Compară cu expresiile copii ai mâniei (Efeseni 2,3), copii ai luminii (Efeseni 5,8) şi altele asemănătoare (Efeseni 2,2; 5,6; Coloseni 3,6; 1 Tesaloniceni 5,5). În ce priveşte cuvântul copii (Gr. tekna), vezi comentariul de la 1 Ioan 3,1.
Nu vă lăsaţi târâţi. [Nu fiţi modelaţi, KJV]. Gr. suschematizo (vezi comentariul de la Romani 12,2). Poftele. Vezi comentariul de la Romani 7,7; compară cu Matei 5,28.
Neştiinţă. Adică egoismul, iubirea de lume pe care le-a experimentat cineva înainte de convertirea lui, când nu Îl cunoştea pe Dumnezeu şi legea Lui, nici pe Domnul Hristos şi jertfa Sa (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 3,17; 17,30; Efeseni 4,18). Creştinii proaspăt convertiţi trebuie să fi fost adesea confruntaţi cu ispita de a se întoarce la vechile lor obiceiuri imorale. Petru recunoaşte forţa ispitei, dar îi întăreşte pe cititori împotriva ademenirilor ei.
Ci. Gr. alla, o conjuncţie adversativă puternică, ce pune în contrast poftele de altădată şi viaţa sfântă pe care trebuie să o trăiască un creştin.
Chemat. Vezi comentariul de la Romani 8,28.30; 1 Corinteni 1,9.
Sfânt. Gr. hagios (vezi comentariul de la Romani 1,7). Prima parte a acestui verset poate fi parafrazată astfel: Ci dimpotrivă, în armonie cu Cel Sfânt care v-a chemat. Dumnezeu este absolut sfânt, nici un păcat sau întinare nu poate să existe în prezenţa Sa (compară cu Leviticul 11,44; 19,2; 20,7).
Fiţi şi voi sfinţi. Adică în ce vă priveşte, fiţi o dată pentru totdeauna sfinţi. Creştinul sincer îşi hotărăşte pentru totdeauna standardul de comportament; nu mai plănuieşte vreo stare viitoare de nesfinţenie. Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu (Genesa 1,26.27), dar prin păcat şi-a pierdut această asemănare. Scopul Evangheliei este de a reface chipul divin în om, pentru ca să fie sfânt, aşa cum Creatorul său este sfânt.
Purtarea. Gr. anastrophe, conduită (vezi comentariul de la Efeseni 4,22). Observaţi standardul înalt care este pus înaintea creştinului – el trebuie să fie sfânt în toată purtarea lui; fiecare aspect al vieţii sale trebuie să fie sfinţit (compară cu 1 Tesaloniceni 5,23).
Este scris. Autoritatea finală la care scriitorii Noului Testament fac apel este Vechiul Testament (vezi comentariul de la Matei 2,5; Faptele Apostolilor 2,16; Romani 1,17; etc.).
Fiţi sfinţi. Citat din Leviticul 11,44; 19,2; 20,7. Aici dovezile textuale sunt împărţite între folosirea imperativului fiţi şi a viitorului veţi fi, dar intenţia este aceeaşi, Petru chemându-i pe creştini la o vieţuire sfântă.
Dacă. În construcţia greacă nu este sugerată vreo îndoială, ci realitate. Autorul e încrezător că cei cărora le scrie Îl cheamă pe Dumnezeu ca Tată şi vor continua să facă aşa ceva.
Tată. Vezi comentariul de la Matei 6,9; 7,11; 1 Petru 1,2.
Judecă. Tatăl judecă prin Fiul (vezi comentariul de la Ioan 5,22; 2 Corinteni 5,10).
Fără părtinire. Gr. aprosopolemptos, de la a, fără, şi prosopolemptes, cineva care recunoaşte faţa (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 10,34; Romani 2,11; Iacov 2,1). Pe fiecare după faptele lui. [Faptele fiecărui om, KJV]. Sau fapta fiecăruia (vezi comentariul de la Romani 2,6). Purtaţi-vă. Gr. anastrepho, a se purta (vezi comentariul de la 2 Corinteni 1,12). Forma substantivală, anastrophe, este folosită în 1 Petru 1,15.
Cu frică. Adică respectuos (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 9,31; Romani 3,18; 2 Corinteni 5,11; Efeseni 5,21). O înţelegere a legăturii sale cu Dumnezeu îl va face pe creştin să trăiască smerit, ştiind că viaţa lui de zi cu zi reflectă atitudinea sa faţă de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu contracarează frica de oameni, făcându-l în stare pe credinciosul sincer să fie ferm atunci când principiile creştine sunt ameninţate.
Pribegiei. Gr. paroikia, o locuinţă aproape [de cineva], de unde a locui într-o ţară străină. Vezi comentariul de la parepidemoi, v. 1, unde Petru se referă la trecerea creştinului prin lumea aceasta şi recunoaşte că adevăratul cămin al acestuia este cu Dumnezeu şi cu Domnul Hristos, pe noul pământ.
Căci ştiţi. Sau pentru că ştiţi, deci un motiv în plus pentru a avea o frică plină de evlavie.
Pieritoare. Sau perisabile, în contrast cu darul veşnic oferit de Domnul Hristos.
Argint sau cu aur. Aceste minerale preţioase sunt exemple de lucruri pieritoare, care nu pot intra în preţul răscumpărării omului. Deşi sclavii de pe pământ erau cumpăraţi şi eliberaţi cu ajutorul argintului şi al aurului, răscumpărarea spirituală a omului depinde de un preţ infinit mai mare (v. 19).
Răscumpăraţi. Gr. lutroo, a elibera printr-un preţ de răscumpărare. În ce priveşte substantivul înrudit, lutron, preţ de răscumpărare, vezi comentariul de la Matei 20,28. Deşert. Gr. mataios, nefolositor (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,17). Necreştinul este neajutorat în încercările sale de a elimina relele personale şi sociale. El nu găseşte nici un sens
satisfăcător în această viaţă şi nici o nădejde sigură pentru viitor.
Vieţuire. Gr. anastrophe (vezi comentariul de la v. 15).
Moşteniserăţi de la părinţii voştri. Sau fusese transmis de la părinţii voştri. Era necesar un fel de vieţuire cu totul nou, pentru a înlocui filozofia fără rost, zadarnică a păgânismului.
Ci cu. În versiunea greacă este un contrast puternic accentuat între versetele 18 şi 19 – între lucrurile pieritoare şi sângele scump al lui Hristos.
Sângele scump al lui Hristos. Sângele scump al Domnului Hristos este fără egal şi face răscumpărarea oferită de el infinit mai valoroasă decât orice altă încercare de răscumpărare (vezi comentariul de la Romani 3,25). Într-adevăr, numai sângele Domnului Hristos este în stare să ne salveze din păcat.
Mielul. În ce priveşte o discuţie cu privire la Domnului Hristos, ca Mielul oferit de Dumnezeu pentru răscumpărarea oamenilor, vezi comentariul de la Ioan 1,29.
Fără cusur. Gr. amomos. Vezi comentariul de la Efeseni 1,4, unde forma de plural, amomoi, este tradusă fără prihană.
Fără prihană. [Fără pată, KJV]. Gr. aspilos, fără cusur moral (vezi Iacov 1,27; vezi comentariul de la 1 Timotei 6,14). În Vechiul Testament se vorbeşte despre perfecţiunea fizică a mielului de jertfă (vezi Leviticul 22,19–21; vezi comentariul de la Exodul 12,5), condiţia aceasta fiind
o prefigurare a desăvârşirii morale a Domnului Hristos, care-L califica pentru a fi Mielul de jertfă al lui Dumnezeu, vrednic şi în stare de a face ispăşire pentru neamul omenesc.
Cunoscut. [Rânduit dinainte, KJV]. Gr. proginosko, a şti dinainte (vezi comentariul de la Romani 8,29).
Mai înainte de întemeierea. Vezi comentariul de la Ioan 17,24. Moartea Domnului Hristos ca Miel Răscumpărător n-a fost un plan de urgenţă pentru o schimbare neprevăzută, ci făcea parte din intenţiile veşnice ale lui Dumnezeu (compară cu Matei 13,35; 25,34; vezi comentariul de la Romani 16,25; Efeseni 3,11; Apocalipsa 13,8). Aici şi în alte locuri Scripturile învaţă preexistenţa Domnului Hristos (vezi Nota Suplimentară de la Ioan 1).
A fost arătat. Gr. phaneroo (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,2). Deşi preştiinţa lui Dumnezeu şi planul de a oferi lumii un Mântuitor se întind în trecutul veşnic, întruparea a făcut din gândul Său un eveniment istoric (vezi comentariul de la Ioan 1,14; 1 Ioan 1,1.3). Faptul că Domnul Hristos a fost arătat implică existenţa Lui anterioară (compară cu 1 Timotei 3,16; 2 Timotei 1,10; 1 Ioan 3,5.8; 4,9).
La sfârşitul vremurilor. [În aceste vremuri din urmă, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea literală la sfârşitul vremurilor. Vezi comentariul de la Ioel 2,28; Romani 13,11; Evrei 1,2; vezi Nota Suplimentară de la Romani 13.
Pentru voi. Literal, în folosul vostru. Cititorii acestei epistole trebuiau să fie în acelaşi timp şi înfioraţi şi încurajaţi de înţelegerea faptului că planul veşnic al lui Dumnezeu, aşa cum era dat pa faţă în întruparea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, fusese făcut pentru ei.
Prin El. Domnul Isus este agentul prin care este posibilă credinţa în Dumnezeu. Fără descoperirea prin Hristos a caracterului lui Dumnezeu, oamenii din vremea lui Petru şi din vremea noastră n-ar şti despre El mai mult decât oamenii din timpul Vechiului Testament. Viaţa, moartea şi învierea Domnului Hristos sunt unicul temei pentru nădejdea omului de a fi eliberat.
L-a înviat. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 3,15. Învierea Domnului Isus Hristos este manifestarea supremă a puterii divine. Fără învierea Sa din morţi, Domnul Hristos nu prea ar fi putut fi descoperit ca biruitor al morţii (Apocalipsa 1,18); învierea Lui este o garanţie a învierii sfinţilor la a doua venire (1 Corinteni 15,51–54; 1 Tesaloniceni 4,14). Invincibilitatea creştinismului se găseşte în Hristos cel înviat (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,14–20).
Slavă. Gr. doxa (vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 3,23). Fiul avusese din totdeauna slavă (Ioan 17,5), dar după învierea şi înălţarea Sa, Tatăl a făcut ca slava Lui să fie recunoscută de oameni. Acesta este sensul în care Dumnezeu i-a dat slavă.
Pentru ca. Această ultimă parte a versetului poate fi parafrazată astfel: astfel încât credinţa şi nădejdea voastră sunt îndreptate către Dumnezeu. Una dintre consecinţele manifestării puterii lui Dumnezeu la învierea şi înălţarea Domnului Hristos ar trebui să fie întărirea încrederii creştinului în Dumnezeu. Acela care a putut să facă un lucru atât de măreţ pentru Domnul Isus poate să exercite
o putere similară în favoarea credinciosului.
Prin ascultarea. Literal, în ascultarea. Articolul hotărât arată că este vorba de acea ascultare pe care o cere Evanghelia. Curăţirea totală a omului poate fi săvârşită numai prin supunerea sa faţă de voia lui Dumnezeu.
Adevăr. Literal, de adevărul. În ce priveşte o definiţie a adevărului, vezi comentariul de la Ioan 8,32 şi de la Ioan 1,17; 17,17. Pentru a fi eficient adevărul nu numai că trebuie să fie ascultat, el trebuie să fie şi practicat.
Curăţit. Literal, pentru că v-aţi curăţit sufletele. Din versiunea greacă reiese că destinatarii acestei epistole se consacraseră în trecut şi starea lor curăţită continua în prezent. Vezi comentariul de la 1 Ioan 3,3. Lucrarea de curăţire este făcută sub îndrumarea şi cu ajutorul Duhului Sfânt (vezi comentariul de la 1 Petru 1,2).
Sufletele. Gr. psuchai, pluralul lui psuche (vezi comentariul de la Matei 10,28), aici sediul voinţei, al dorinţelor şi al pasiunilor. Prin Duhul. Dovezile textuale favorizează omiterea acestor cuvinte. Totuşi, Scriptura învaţă că Duhul Sfânt este puterea care lucrează ascultarea în om (vezi comentariul de la Romani 8,4).
Dragoste de fraţi. Gr. philadelphia (vezi comentariul de la Romani 12,10). Ascultarea de adevăr trebuie să aibă ca rezultat iubirea de fraţi. Vezi comentariul de la Ioan 13,34; 1 Ioan 2,9–11; 3,10–18.
Neprefăcută. Gr. anupokritos, nedeghizat, fără ipocrizie. Forma substantivală pozitivă, hupokrites, este echivalentul cuvântului de azi, ipocrit.
Iubiţi-vă. Gr. agapao, dragostea care e guvernată de raţiune şi înţelegere şi care caută binele suprem al semenului (vezi comentariul de la Matei 5,43; Ioan 21,15).
Cu căldură. Gr. ektenos, cu râvnă, din belşug (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 12,5), de aici a derivat cuvântul a extinde. Dragostea creştinului trebuie să se extindă asupra multor aspecte din viaţa altuia, care poate că nu sunt plăcute în ele însele. Ea acoperă toate incidentele şi îi cuprinde pe toţi oamenii (vezi comentariul de la 1 Corinteni 13,7).
Din. [Cu, KJV]. Sau din, pornind din, accentuând adâncimea izvorului iubirii creştine. Toată. [(o inimă) curată, KJV]. Dovezile textuale sunt împărţite între păstrarea şi omiterea acestui cuvânt.
Fiindcă aţi fost născuţi din nou. [Fiind născuţi din nou, KJV]. Literal, fiindcă aţi fost născuţi din nou, referindu-se probabil la convertirea din trecut a cititorilor, realizată prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. În ce priveşte naşterea din nou, vezi comentariul la Ioan 3,3–8.
Sămânţă. Probabil o referire la parabola semănătorului, unde sămânţa reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu semănat în inimile oamenilor (vezi comentariul de la Matei 13,3–9.18–23). Sau poate că Petru se referă la naşterea fizică a fiecărei persoane.
Care poate putrezi. Gr. phthartos, supus stricăciunii. Vezi comentariul de la v. 18.
Care nu poate putrezi. Gr. aphthartos (vezi comentariul de la v. 4).
Cuvântul lui Dumnezeu. Adică acel cuvânt care vine de la Dumnezeu. Compară cu expresia
Cuvântul privitor la Împărăţie (Matei 13,19). Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu pentru om (vezi comentariul de la 2 Timotei 3,16). Aderând la principiile lui, orice om va experimenta o naştere din nou a nădejdii, a puterii şi a caracterului. Fără Cuvântul lui Dumnezeu, nimeni nu se poate aştepta să fie transformat moral, nici să renască spiritual.
Viu şi … rămâne. Petru se poate referi aici fie la Cuvânt, fie la Dumnezeu. Ambele sensuri sunt adevărate (compară cu Evrei 4,12). Poate că varianta Dumnezeu, care e viu şi rămâne este mai potrivită acestui context.
În veac. [Pentru totdeauna, KJV]. Dovezile textuale favorizează omiterea acestor cuvinte.
Căci. Gr. dioti, cuvânt folosit de obicei de către Petru pentru a introduce citate din Vechiul Testament. Orice făptură. Aici apostolul citează din Isaia 40,6–8. El vorbeşte despre fiinţa umană în starea ei naturală, slabă, fără sprijinul harului divin. Toată slava ei. [Toată slava omului, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea toată slava ei. Se usucă. Petru accentuează scurtimea vieţii omeneşti în comparaţie cu domnia veşnică a lui Dumnezeu. Fără nădejdea darului vieţii veşnice omul are parte doar de câţiva ani de existenţă.
Cuvântul. Gr. rhema, cuvânt, solie, aici, orice exprimare a adevărului divin.
Rămâne. Gr. meno, a rămâne. Declaraţiile lui Dumnezeu rămân în veac; nimic din ce spune El nu are nevoie de schimbare sau corectură (vezi comentariul de la Psalmi 89,34). Principiile conducerii Sale vor rămâne veşnic, la fel ca Dumnezeu (vezi comentariul de la Matei 5,17.18).
Propovăduit. [Predicat, KJV]. Punctul culminant al celor spuse de Petru este că veşnicul Cuvântul al lui Dumnezeu cu privire la păcat şi mântuire constituie vestea cea bună a bisericii creştine. În felul acesta ascultarea de adevăr (v. 22) îl asigură pe creştin de comuniunea nesfârşită cu veşnicul Dumnezeu.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1AA 517 3 GC 423 3–5AA 517 4 COL 253; FE 235; PP 170; 2T 495 4, 5 6T 60 5 AA 530; Ev 316; ML 85; PP 460; 6T 396 5–7EW 28 6 SR 318 6–9AA 518 7 EW 46, 111; PK 589; 5T 104, 474 7, 8 5T 578 8 Ev 180; GC 423; PP 341; 3T 458; 4T 357; 9T 286 10, 11 PP 367 10–12Ed 182; GC 344; PK 731 11 DA 234; MB 41 11, 12 5T 702 12 COL 133; DA 19; Ed 127; ML 360; MM 334; PP 155; SC 88; 6T 19, 456 13 AH 54, 57; FE 87; ML 83; MYP 149; TM 310; 4T 457 13–15CT 330; PP 460 13–16MH 455; MM 147; 1T 507; 3T 474; 8T 315 13–18FE 457 13–21AA 518 14 SC 58 15 GW 124; MM 145 15, 16 COL 102; Ev 207; 1T 261 16 CH 341; CS 143; 5T 743 18 MH 502; 4T 458
18, 19 COL 326; FE 127; SC 51; 3T 390
19 DA 50, 653; MH 51; PP 352; 4T 625
22 AA 519; EW 27, 71; ML 263; TM 443; 1T 156, 339; 2T 91, 136, 191; 3T 475; 4T 307; 5T 110
23 AA 520; COL 38; MB 34; ML 24; PK 464
24 COL 350
24, 25 AA 521; FE 445; 7T 249
25 GC 350; MB 148