Cuvântul Domnului. Solia nu era a lui Ţefania, ci a lui Dumnezeu (vezi 2Samuel 23,1.2; 2Timotei 3,16.17; 2Petru 1,21).
Ezechia. Faptul că sunt menţionate patru generaţii de strămoşi ai lui Ţefania, în timp ce de obicei este menţionat doar numele tatălui profetului – dacă este şi acela – conferă greutate concepţiei că acest Ezechia era o personalitate remarcabilă în mod special, extrem de probabil regele lui Iuda cu numele acela. De asemenea, intervalul de timp dintre aceste personaje este de aşa natură încât Ţefania ar putea fi destul de bine stră-strănepotul regelui Ezechia.
De pe faţa pământului. Expresia aceasta, mai ales când este luată împreună cu prima parte a versetului, arată severitatea judecăţii viitoare. Profetul se referă aici în special la ţara lui Iuda, conducătorilor şi poporului căreia le-a fost adresată iniţial solia aceasta (vezi 1,1.4.12; 2,1).
Oamenii şi vitele. Blestemul adus de păcat zace, nu numai asupra omului, dar şi asupra restului creaţiei (Geneza 3,17; Romani 8,19-22).
Pietrele de poticnire. Toţi idolii, toate planurile nelegiuite, rătăcirile, înşelăciunile, toate roadele nelegiuirii, vor fi nimicite împreună cu păcătoşii înşişi (vezi Ieremia 17,10; Matei 7,17-19; Romani 6,21).
Mâna. Mâna este un simbol al puterii, deoarece este instrumentul prin care omul îşi exercită puterea (vezi Iosua 4,24).
Rămăşiţele. Toate rămăşiţele lui Baal. LXX se exprimă astfel: Voi înlătura numele lui Baal (vezi comentariul la Osea 2,17).
Slujitorilor. Preoţi idolatrii rânduiţi de regii lui Iuda să conducă închinarea pe înălţimi (vezi comentariul la Osea 10,5).
Oştirii cerurilor. Din timpuri străvechi, soarele, luna şi stelele fuseseră adorate ca reprezentanţi ai puterilor naturii şi primii care determină evenimentele de pe pământ (vezi Ieremia 8,2; 19,13; vezi comentariul la Deuteronom 4,19). Manase, rege al lui Iuda, şi probabil un stră-străunchi al lui Ţefania (vezi comentariul la Ţefania 1,1), dezvoltase în mod deosebit cultul acesta (vezi 2Regi 21,3).
Acoperişuri. Pe aceste acoperişuri plate familiile făceau altare pentru adorarea corpurilor cereşti, aduceau jertfe din animale şi ardeau tămâie (vezi comentariul la Ieremia 19,13). Jurând. A doua jumătate a v. 5 se referă la cei ce făceau compromisuri combinând cultul Domnului cu acela al stelelor şi altor zei. Malcam. Zeul amonit, mai corect numir Milcom, menţionat într-o serie de izvoare antice. Vezi comentariul la 1Regi 11,7.
S-au abătut. Aici profetul îi denunţă pe apostaţii desăvârşiţi, care lepădaseră cultul adevăratului Dumnezeu. Nu caută. Sau Nu au căutat. Cea de-a doua jumătate a v. 6 se referă la aceia care erau nepăsători faţă de Domnul şi lipsiţi de interes în cele religioase.
Tăcere. Tăcerea şi înfiorarea sunt adecvate din cauza înspăimântătoarelor judecăţi care vor veni asupra diferitelor categorii de oameni (v. 7-13). Compară Habacuc 2,21.
Ziua Domnului. Aici profetul se referă la pedeapsa iminentă care va însoţi invazia babiloniană (vezi comentariul la Isaia 13,6). Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că profeţiile lui Ţefania, cu privire la judecata iminentă asupra lui Iuda se aplică în mod egal şi judecăţilor care urmează să cadă asupra unei lumi ce nu se pocăieşte la momentul celei de a doua veniri a lui Hristos. (PK 389). Pentru principiile implicate în aplicarea acestora la ziua de pe urmă, vezi p. 34-38.
Jertfa. Un tablou pitoresc, reprezentând naţiunea vinovată a lui Iuda ca un animal măcelărit (vezi Isaia 34,6; Ezechiel 39,17-20).
Şi-a sfinţit oaspeţii. Babilonienii sunt descrişi ca fiind puşi deoparte, potrivit cu planurile lui Dumnezeu, pentru a executa pedeapsa asupra celor vinovaţi (vezi comentariul la Isaia 13,3)
Voievozii. Aceasta cuprinde pe principalii slujbaşi ai statului.
Fiii împăratului. Membrii familiei regale. Se prea poate ca regele Iosia să nu fi fost menţionat aici deoarece el a fost credincios faţă de Domnul (vezi 2Cronici 34,1.2.26-28).
Străine. Ebr. nakri, străin. Îmbrăcămintea străină ar fi putut indica comportamente şi obiceiuri păgâne în mijlocul poporului (vezi Isaia 3,16-24). Copiii lui Israel trebuia să fie recunoscuţi prin îmbrăcămintea lor ca un popor deosebit, dedicat în slujba lui Dumnezeu (vezi Numeri 15,37-41).
Sar peste prag. Sensul aceste expresii nu este clar. Poate că aici este descris un obicei păgân (vezi comentariul la 1Samuel 5,5). Unii consideră că aceste cuvinte exprimă râvna cu care slujitorii îndeplinesc poruncile stăpânilor lor nelegiuiţi. Alţii pun pragul în legătură cu casele săracilor jefuiţi. Aceia care în calitatea de mai mari ai altora, fac uz de silnicie şi de înşelăciune pentru a-şi îmbogăţi stăpânii trebuie să sufere împreună cu stăpânii lor pedepsele viitoare.
Silnicie. Ebr. chamas (vezi comentariul la Habacuc 1,2).
Strigăte. Babilonienii sunt descrişi acum ca pătrunzând în locurile unde locuiau negustorii şi cămătarii. Poarta peştilor. Probabil în mijlocul zidului de nord al cetăţii. Era numită aşa întrucât în apropiere era o piaţă de peşte, unde tirienii îşi vindeau peştele (vezi comentariul la Neemia 3,3). Cealaltă. Ebr. mishneh, al doilea district, sau cartier. Vezi comentariul la 2Regi 22,14.
Macteş. Literal, mortarul, râşniţa, măseaua, sau [dintele] molar. Mulţi învăţaţi cred că maktesh de aici este numele unei părţi a Ierusalimului. Contextul (vezi v. 10) pare să favorizeze concepţia aceasta.
Încărcaţi cu argint. Literal, ridică argint, sau cântăresc argint. Aceasta se referă la aceia care îşi sporeau bogăţia prin comerţ, sau la aceia care, cămătari fiind, cântăreau argint. LXX acestei propoziţii finale spune: şi toţi cei care au fost înălţaţi prin argint au fost cu desăvârşire nimiciţi.
Ierusalimul. Capitala şi reprezentanta întregii naţiuni. Cu felinare. O ilustraţie care arată intensificarea căutării pe care inamicii lui Iuda o vor îndeplini pentru ca să măcelărească sau să captureze cât mai mulţi cu putinţă.
Pe drojdiile lor. Adică, poporul era împietrit în căile sale nelegiuite. Aşa-zişii urmaşi ai lui Iehova de pe vremea lui Ţefania nu-şi dădeau seama, aşa cum mulţi creştini de astăzi nu-şi dau seama, că nu trebuie să aibă loc o slăbire în lupta noastră spirituală până nu vom ajunge în cer. Nimeni nu trebuie să rămână mulţumit cu realizările lui spirituale prezente. Numai când arătăm un progres continuu, ne ridicăm la înălţimea ocaziilor date nouă de Dumnezeu. Complacerea este cel mai mare duşman al unei experienţe creştine vii.
Zic în inimi lor. O greşită concepţie despre Dumnezeu întotdeauna duce la un comportament greşit. Oamenii menţionaţi aici erau practic deişti. Ei erau de acord că există un Dumnezeu dar, şi-L închipuiau ca pe un Cârmuitor absent căruia puţin îi păsa de poporul Său şi care nu le dădea mare atenţie. Făgăduinţele Lui de binecuvântare şi avertizările Lui de pedeapsă erau la fel de lipsite de sens. El nu se deosebea deloc de zeii păgânilor.
Nu le vor locui. Aceia care permanent erau călcători ai legii lui Dumnezeu urmau să primească o pedeapsă, exact opusul răsplătirii date acelora care Îi rămân credincioşi Domnului (vezi Isaia 65,21).
Ziua cea mare a Domnului. Vezi comentariul la v. 7.
Aproape. După ce i-a evidenţiat în mod deosebit pe aceia care vor gusta din pedeapsa divină, Ţefania avertizează din nou (vezi v. 7) că această pedeapsă este atât de aproape încât glasul (KJV), sunetul apropierii ei se poate auzi.
Cu amar. Ebr. mar, amar. Ca o traducere alternativă, cuvântul acesta poate fi luat ca un adjectiv care îl determină pe substantivul glas (KJV). Astfel, RSV zice: Sunetul zilei Domnului este amar.
Ziua aceea. Profetul descrie în mod viu efectele înspăimântătoare ale acelei zile: izbucnirea mâniei lui Dumnezeu (vezi Isaia 9,19), necazul şi groaza asupra oamenilor (vezi Iov 15,23.24), o zi de întuneric şi negură (vezi Ioel 2,2; Amos 5,18.20).
Trâmbiţa. Sunetul de luptă, sau de apropiere a duşmanului (vezi Amos 2,2; vezi comentariul la Ieremia 4,5). Lupta vestită aici va duce la nimicirea naţiunii iudaice. Cetăţilor întărite. Adică cetăţile puternic fortificate. Turnuri înalte. De obicei la colţurile zidurilor erau aşezate turnuri pentru o apărare corespunzătoare împotriva asediatorilor.
Ca nişte orbi. O descriere a confuziei înspăimântătoare venind asupra naţiunii.
Ca gunoiul. Cadavrele neîngropate ale oamenilor vor fi lăsate în putrefacţie pe pământ (vezi comentariul la Ieremia 9,22).
Argintul. Bogăţia oamenilor nu va putea să le asigure protecţia faţă de nimicire (vezi Isaia 13,17; Ezechiel 7,19). Cât de mică valoare au bogăţiile pentru oameni în timpul celor mai mari necazuri!
Ţării. Sau pe pământ.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2, 3, 8, 9 9T 95
12 FE 240; TM 448; 3T 271; 5T 99, 211, 308
12, 13 GC 310
12–189T 95
14 CS 35; Ed 270; Ev 40, 218; 1T 361; 5T 101, 266; 6T 14, 22; 7T 272; 9T 48, 101
14–175T 98; 8T 278
14–18PK 390; 3T 271
15 1T 135
15, 16, 18 GC 310
18 3T 549