Cuvântul Domnului. Capitolul 23 prezintă o extinsă alegorie al cărei scop principal e de a scoate la iveală păcătoşenia lui Iuda. Alegoria este asemănătoare cu aceea din capitolul 16, deşi cu oarecare deosebire. Alianţele politice cu naţiunile străine este aici punctul principal al ilustraţiei.
Aceleiaşi mame. Cele două cetăţi, Samaria şi Ierusalimul, aveau una şi aceeaşi mamă, poporul evreu. Aveau strămoşi comuni.
În tinereţea lor. Pentru scopul parabolei ele sunt prezentate că ar fi avut o existenţă separată chiar în timpul perioadei locuirii în Egipt. În tinereţea lor se înstrăinaseră ele de Dumnezeu. Pe vremea aceea naţiunea lui Israel încă era considerată ca necăsătorită. Căsătoria cu Iehova a avut loc când s-a încheiat legământul de la Sinai (Exod 19).
Ohola. Ebr. ’Oholah, însemnând cort. O uşoară modificare a expresiei ebraice dă înţelesul cortul ei care, dacă e corect, ar atrage atenţia la faptul că Samaria şi-a rânduit propriul ei cult în loc de a îngădui poporului să meargă la Templu (1Regi 12,26-33). Dacă ’Oholah înseamnă simplu cort s-ar putea să fie o aluzie la corturile de prostituţie care probabil împodobeau înălţimile.
Oholiba. Ebr. ’Oholibah fiind sau o formă emfatică a substantivului care însemnează, ca ’Oholah, cort, sau, cu o uşoară schimbare în ebraică, cortul meu (este) în ea. Ultimul sens ar atrage atenţia la faptul că sanctuarul Domnului era în Iuda. Cu privire la semnificaţia cortului vezi comentariul precedent la Ohola.
Erau ale mele. Amândouă se declarau ca supuse adevăratului Dumnezeu.
Asirieni. Cu privire la Samaria care caută alianţe cu străinii de neam vezi Osea 7,11-12.
Călăreţi. Asirienii erau vestiţi pentru cavaleria lor.
Curviile ei din Egipt. Sau Curvii aduse din Egipt. Probabil o referire la un eveniment care a precipitat căderea Samariei. (Vezi 2Regi 17,4 comp. Osea 7,11 )
Am dat-o. Vezi 2Regi 17,5-6. Se trece pe scurt peste istoria Samariei, deoarece naţiunea aceea nu mai există, şi e folosit ca o bază de comparaţie pentru portretizarea mai amănunţită a nebuniei lui Iuda.
A fost mai fără frâu. Pe lângă alianţa ei cu Asiria şi Egiptul, Iuda a căutat ajutorul Babilonienilor (v. 16).
Copiii Asiriei. Exemple care pot fi citate sunt ofertele făcute de Ahaz lui Tiglat-Pilaser pentru ajutorul lui contra Sirienilor şi Israeliţilor (2Regi 16,7-9), şi încercarea lui Ezechia de a domoli prin daruri pe Sanherib, pe când în acelaşi timp îşi punea încrederea în Egipt (2Regi 18,14.21).
Amândouă. Amândouă surorile urmau aceeaşi cale.
Zugrăveli de bărbaţi. Asemenea portretizări în culori frumoase erau caracteristice pentru Asirieni, şi Babilonienii de asemenea îşi împodobeau zidurile cu figuri în culori.
Le-a trimis soli. Poate că Manase pe când era captiv în Babilon (2Cronici 33,11), văzuse în cetatea aceea un rival posibil al Asiriei. Delegaţia lui Merodac- Baladan la Ezechia (Isaia 39), sugerează că Babilonul aştepta de la Iuda ajutor contra Asiriei (vezi comentariul la 2Regi 20,12). Ocazia precisă când Iuda a trimis solii la care se face aluzie aici nu e cunoscută.
o cu curviile lor. Aşa că ea s-a spurcat cu ei, şi apoi inima i s-a înstrăinat de ei.
Inima i s-a înstrăinat. Iuda a ajuns să se sature de alianţa ei babiloniană şi a căutat ajutorul Egiptului. Versetele 17-19 descriu politica aceasta nestatornică (vezi 2Regi 24; 25)
Inima Mea s-a înstrăinat. Domnul s-a obosit de Iuda şi s-a întors de la ea cu scârbă.
Necuraţi. Sau Ibovnici. Ebr. pilagshim, cuvânt folosit de obicei cu privire la concubine (Geneza 22,24; 2Samuel 3,7). Aici se referă la voievozii egipteni a căror favoare o căuta Iuda. Măgari. Aceste animale sunt introduse aici pentru a arăta intensitatea patimei (vezi Ieremia 2,24; 5,8; Osea 8,9).
Căpitani. Sau Pekod . Numele unui trib aramaic care trăieşte la răsărit de Tigru, aproape de gura râului (vezi Ieremia 50,21). Voievozi şi Domni. Sau Soa şi Coa . Considerate a fi triburile Sutu şi Qutu, trăind la răsărit de Tigru.
Care. Ebr. hoşen, al cărui sens este necunoscut. LXX zice de la nord care dă un bun înţeles.
Roţi. Compară cap. 26,10.
Îţi vor tăia nasul. Mutilarea prizonierilor era practicată atât de Asirieni cât şi de Babilonieni. După Diodorus Siculus (i. 78), egiptenii pedepseau o femeie adulteră tăindu-i nasul.
Pe care îi urăşti. Vezi v. 17. Versetele 28-31 descriu pedepsirea Ierusalimului sub ilustraţia pedepsirii unei curve.
Vei bea. Anume din potirul mâniei (vezi Isaia 51,17; Ieremia 25,15).
Vei roade cioburile. O puternică ilustraţie exprimând grafic disperarea la care Iudeii urmau să fie aduşi în ziua suferinţei lor.
Vrei să judeci? Compară cu cap. 20,4; 22,2. O nouă secţiune începe aici. Profetul rezumă păcatele Oholei şi Oholibei, dar dintr-un punct diferit de vedere decât acela din versetele 1-22. El numeşte trei elemente distincte: 1) cultul lui Moloh (v. 37), 2) spurcarea Templului (v. 38) şi 3) călcarea Sabatului (v. 38).
În ziua aceea. Atât de îndrăzneţi erau Iudeii în idolatria lor încât în ziua în care îşi arseseră copiii pentru Moloh în Valea lui Hinom, în chip ipocrit se înfăţişau ca închinători în templul lui Iehova (vezi Ieremia 7,9-10).
Au umblat după oameni. Timpul verbului vrea să spună că acţiunea aceasta era ceva obişnuit. Ei obişnuiau să trimită de repetate ori.
Te-ai sulemenit la ochi. Cei din vechime foloseau praf de staniol (antimoniu), de culoare neagră, ca să producă o margine în jurul ochilor aşa ca să facă albul ochiului să arate mai frumos şi mai ademenitor (vezi 2Regi 9,30).
Pat măreţ. Mai degrabă un divan folosit aici pentru a sta întins la petrecere (vezi Cântarea Cântărilor 3,7; Mica 2,15).
Beţivi. Ebr. sawba’im al cărui înţeles nu e sigur. O uşoară schimbare duce la traducerea sabeeni. Profetul pare să scoată în evidenţă degradarea progresivă a cetăţii curve. LXX omite cuvântul acesta. Bărbaţi de rând, beţivi din pustie, sunt admişi la îmbrăţişările ei.
Va urma ea? Textul ebraic al acestui verset este confuz şi de aceea intraductibil. LXX redă versetul astfel: De aceea am spus: Nu va săvârşi ea adulter cu aceştia? Şi a desfrânat ea în felul unei curve ?
Oameni fără prihană. S-ar putea ca Babilonienii să fie numiţi astfel prin contrast şi astfel ca o mustrare înţepătoare pentru cele două surori. Pe de altă parte s-ar putea ca expresia să fie generală, însemnând bărbaţi cărora li se încredinţase judecata dreaptă.
Cu pietre. Aici e un amestec de vorbire figurată şi de realitate. Uciderea cu pietre era o pedeapsă legală pentru adulter (Levitic 20,2.10; Deuteronom 22,22.24), dar doborârea faptică a Ierusalimului urma să fie prin sabie.
Toate femeile. Adică, toate naţiunile, cărora Israel urma să le servească de avertizare şi un exemplu care să le facă să se oprească.