1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

Cuvântul Domnului. Profeţia (v. 1-20) nu e datată, dar din împrejurările relatate în v. 21 şi 22 pare rezonabil de a presupune că ea a fost dată în seara dinaintea sosirii solului care aducea vestea căderii Ierusalimului.


2 „Fiul omului, vorbește copiilor poporului tău și spune-le: „Când voi aduce sabia peste vreo țară, și poporul țării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare și-l va pune ca străjer,

Copiilor poporului tău. Începe o nouă fază a lucrării lui Ezechiel şi are loc o reînnoire a însărcinării în slujbă. Şi-l va pune ca străjer. Compară cap. 3,17. Cu privire la funcţiunea străjerului vezi 2Samuel 18,24.25; 2Regi 9,17; Habacuc 2,1. Cu privire la Ezechiel 33,2-9 vezi cap. 3,17-19.


3 dacă omul acela va vedea venind sabia asupra țării, va suna din trâmbiță și va da de știre poporului,

Va suna din trâmbiţă. Vezi Osea 5,8; Amos 3,6.


4 și dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiței nu se va feri, și va veni sabia și-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui.
5 Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței, și nu s-a ferit, de aceea, sângele lui să cadă asupra lui; dar, dacă se va feri, își va scăpa viața.
6 Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, și nu va suna din trâmbiță, și dacă poporul nu va fi înștiințat, și va veni sabia și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.”
7 Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea.
8 Când zic celui rău: „Răule, vei muri negreșit!”, și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9 Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul.
10 Spune, dar, fiul omului, casei lui Israel: „Voi cu drept cuvânt ziceți: „Fărădelegile și păcatele noastre sunt asupra noastră și din pricina lor tânjim; cum am putea să trăim?”

Cum am putea să trăim? Predispoziţia ascultătorilor lui Ezechiel se schimbase. Mai devreme profetul întâmpinase necredinţă şi luare în râs (cap. 12,22). Poporul căutase să-şi scuze păcatul susţinând că sufereau pedeapsa, nu pentru propriile lor păcate, ci pentru părinţilor lor (cap. 18,2). Soarta nenorocită a Ierusalimului fiind sigură, ei nu mai puteau să contrazică cuvintele profetului. În disperare abjectă ei zic: de fapt: Dacă toate acestea sunt ca pedeapsă pentru păcatele noastre, cum ar mai putea să fie vreo nădejde pentru noi.?


11 Spune-le: „Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți voi, casa lui Israel?”

Nu doresc. Ezechiel îşi îmbărbătează concetăţenii cu asigurarea că Dumnezeu nu are plăcere de moartea lor. El doreşte ca toţi să se pocăiască şi să trăiască (2 Petru 3,9). El plănuieşte ca pedeapsa captivităţii să fie salutară şi să ducă la pocăinţă. El avertizează că nici o dreptate de mai înainte nu va acoperi abaterea din timpul de faţă (v. 12). În acelaşi timp nelegiuirea nu va înlătura pe păcătos de la harul prezent.


12 Și tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: „Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui, și cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârși o fărădelege.

Neprihănirea celui neprihănit. Versetele 12-20 rezumă pe scurt învăţătura din cap. 18 cu privire la subiectul responsabilităţii individuale. Continuare vezi comentariile de acolo.


13 Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit – dacă se încrede în neprihănirea lui, și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o.
14 Dimpotrivă, când zic celui rău: „Vei muri!” – dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce este bine și plăcut,
15 dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învățăturile care dau viața și nu săvârșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit, și nu va muri.
16 Toate păcatele pe care le-a săvârșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut, și va trăi negreșit!
17 Copiii poporului tău zic: „Calea Domnului nu este dreaptă!” Totuși mai degrabă calea lor nu este dreaptă!
18 Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.
19 Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!
20 Fiindcă ziceți: „Calea Domnului nu este dreaptă!”, vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!”
21 În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim a venit la mine și a zis: „Cetatea a fost luată!”

În al douăsprezecelea an. Adică al captivităţii lui Ioiachin (vezi comentariul la cap. 1,2). Nu putem fi siguri ce fel de sistem de calcul al anului a fost urmat de Ezechiel. Muţi învăţaţi cred că el a folosit calculul din primăvară în primăvară aşa cum se obişnuia în Babilon, deşi este posibil ca el să fi folosit calculul din toamnă în toamnă. Nu este sigur dacă anii captivităţii lui Ioiachin urmează să fie socotiţi inclusiv sau nu (vezi Vol. II, p. 136-137). Dacă anii sunt socotiţi prin excludere, fie prin calculul de primăvară sau cel de toamnă, ziua a cincia a lunii a 10 poate fi socotită ca venind în ianuarie 585, cam la 6 luni după căderea cetăţii în iulie, 586. (Dar dacă anii sunt calculaţi inclusiv, vestea căderii trebuie datată în ianuarie 586, ceea ce este prea devreme dacă Ierusalimul a căzut în iulie) Pentru o discuţie asupra datei de 586 ca moment al căderii cetăţii, vezi Vol. II, p. 160, 161; pentru anul 587, considerat de alţii, vezi Vol. III, p. 92-93.


22 Dar mâna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese gura până a venit el la mine dimineața. Gura îmi era deschisă, și nu mai eram mut.

Venise peste mine. Poate mai bine: Mâna Domnului a fost (deja) peste mine.

Îmi deschisese gura. Vezi comentariul la cap. 24,27.


23 Atunci cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

Atunci Cuvântul Domnului. Versetele 23-29 constituie o nouă secţiune a profeţiei prezentate, probabil, imediat după sosirea fugarului, deşi un interval de timp se poate să fi trecut. Nu se dau date pentru profeţiile care încep aici şi se întind până la sfârşitul capitolului 39. Capitolele 40-48 sunt datate cam la 12 ani după căderea Ierusalimului. E probabil ca seria prezentă să fi venit la intervale în decursul acestei perioade de 12 ani (vezi p. 572).


24 „Fiul omului, cei ce locuiesc în dărâmăturile acelea în țara lui Israel zic: „Avraam era singur, și tot a moștenit țara; dar noi suntem mulți, și țara ne-a fost dată în stăpânire!”

Locuiesc în dărâmăturile acelea. Potrivit cu 2Regi 25,12.22; Ieremia 52,16. Săracii au fost lăsaţi în ţară ca vieri şi lucrători de pământ şi acestora li s-au adăugat fugarii din ţările învecinate. Cuvântarea de faţă e intenţionată să combată o zicală curentă în gruparea aceasta.

Avraam era singur. Cuvintele acestea exprimă susţinerea arogantă acelora pe care babilonienii lăsase în ţară. Ei de fapt spuneau: Dacă lui Avraam fiind singur, i s-a dat posesiunea ţării, noi, fiind mulţi, putem cu siguranţă pretinde ţara şi să punem moştenire pe moşiile exilaţilor. Drept răspuns profetul arăta că coborârea din Avraam urma să se dovedească fără de folos. Dumnezeu era interesat de calificări ale caracterului. Faptul că ei erau mulţi nu avea nici o influenţă în chestiune. Mulţi astăzi se încred în legătura lor cu vreo organizaţie oarecare bisericească, în loc de a căuta sfinţenia inimii, singura care îi va face în stare să stea în ziua de pe urmă. Ei îşi pun încrederea în număr şi popularitate. În ultimă instanţă, religia adevărată e o chestiune personală şi fiecare trebuie să-şi lucreze propria sa mântuire cu frică şi cu tremur. Legătura cu biserica organizată este rezultatul natural şi aşteptat al unei autentice experienţe personale. Dar numai aceasta singură nu e temei pentru nădejdea cuiva.


25 De aceea spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Voi mâncați carne cu sânge, vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge. Și voi să stăpâniți țara?

Voi mâncaţi carne cu sânge. Vezi Geneza 9,4, comp. Levitic 3,17; 7,26; 17,10-14; Deuteronom 12,16. Oamenii care au fost lăsaţi în ţară nu prezentau nici o dispoziţie de a se depărta de păcatele părinţilor lor. Ieremia 42 şi 43 sunt un trist comentariu asupra rebeliunii lor împotriva poruncilor exprese ale lui Dumnezeu.


26 Voi vă bizuiți pe sabia voastră, săvârșiți urâciuni, fiecare din voi necinstește pe nevasta aproapelui său. Și voi să stăpâniți țara?”

Vă bizuiţi pe sabia voastră. Ei se bizuiau pe faptele lor de silnicie ca sprijinul lor. Asasinările erau ceva obişnuit (vezi Ieremia 49)


27 De aceea spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pe viața Mea, că cei ce locuiesc în aceste dărâmături vor cădea uciși de sabie; pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor; iar cei ce sunt în întărituri și în peșteri vor muri de ciumă.

Dărâmături. Trei nenorociri sunt enumerate aici: sabia (Babilonienilor sau a tâlharilor jefuitori), fiarele rele şi molimele. Compară enumerări asemănătoare în Ezechiel 5,12; 14,12-21; comp. Levitic 26,22.25.


28 Voi preface țara într-o pustietate și într-un pustiu; mândria tăriei ei se va sfârși, munții lui Israel vor fi pustiiți și nimeni nu va mai trece prin ei.
29 Și vor ști că Eu sunt Domnul, când voi preface țara într-o pustietate și într-un pustiu, din pricina tuturor urâciunilor pe care le-au săvârșit.”

Eu sunt Domnul. Vezi comentariul la cap. 6,7; 30,8.


30 Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și zic unul altuia, fiecare fratelui său: „Veniți, dar, și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!”

Copiii. Versetele 30-33 se aplică la cei din exil. Numărul lor crescuse odată cu sosirea noilor captivi. Profetul i-a avertizat să nu se lase înşelaţi de respectul exterior al oamenilor.

De tine. Sau despre tine. Oamenii nu erau împotriva lui Ezechiel. Lor le plăcea discursul lui. Probabil că profetul nu mai avusese până atunci o adunare atât de mare sau atât de promiţătoare. El este avertizat că oamenii erau doar ascultători, nu împlinitori ai Cuvântului (vezi Matei 7,21-27; Iacov 1,22-25).


31 Și vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.
32 Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut cu un glas frumos și iscusit la cântare pe corzi. Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.

Un cântăreţ plăcut. Literal, un cântec de iubiri sau un cântec de iubitori. Ei se adunau ca pentru a asculta un cântăreţ de concert.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–33TM 416

1–95T 15

6, 7 TM 468; 3T 452; 7T 254; 9T 29

6–95T 687, 715

7, 8 7T 140, 8T 195

7–9AA 360; GC 460; GW 14; TM 292; 4T 403; 9T 19

8 TM 406

8, 9 GC 330; 3T 195

9 2T 54

11 COL 123; CS 224; DA 582; GC 535, 627, 642; MB 217; PK 105, 127, 326; PP 628; 2T 225, 295

13–165T 629

13–20TM 292

15 SC 44, 63; 5T 631

15, 16 CS 87, 98, 100; DA 556

17 5T 631

30–32Ed 259

31 COL 411

31, 32 MB 209


33 Când se vor întâmpla însă aceste lucruri – și iată că se întâmplă! – vor ști că era un proroc în mijlocul lor.”