1 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Poarta curții dinăuntru, dinspre răsărit, va rămâne închisă în cele șase zile de lucru; dar se va deschide în ziua Sabatului și va fi deschisă și în ziua lunii noi.

Poarta curţii dinăuntru. O deosebită sfinţenie era legată de poarta de răsărit dinăuntru (p. 716, H). Compară reglementările cu privire la poarta de răsărit de afară (cap.44, 1-3).


2 Domnitorul va intra pe drumul care dă în tinda porții de afară și va sta lângă ușorii porții. Apoi preoții vor aduce arderea lui de tot și jertfele lui de mulțumire. El se va închina pe pragul porții, apoi va ieși iarăși afară, și poarta nu se va închide până seara.

Uşiorii porţii. Sau uşiorul. Acesta era probabil stâlpul capătului lăuntric sau de apus al construcţiei porţii. Din punctul acesta domnitorul putea să vegheze asupra preoţilor când pregăteau jertfa, dar nu i se îngăduia să intre în curtea dinlăuntru sau să dea ajutor la aducerea jertfelor.


3 Poporul țării se va închina și el înaintea Domnului la intrarea acestei porți, în zilele de Sabat și la lunile noi.

La intrarea acestei porţi. Oamenii care ar fi putut să fie prezenţi în zilele de Sabat şi de lună nouă urma să se închine în curtea de afară aproape de poarta dinlăuntru. Ei nu puteau să intre în construcţia porţii aşa cum putea domnitorul, dar erau obligaţi să stea la intrare.


4 Arderea de tot pe care o va aduce Domnului domnitorul în ziua Sabatului va fi de șase miei fără cusur și un berbec fără cusur;

În ziua Sabatului. Jertfa de Sabat ce se poruncea aici domnitorului să aducă e mult mai mare decât aceea cerută sub legea mozaică, şi care cerea numai doi miei de un an (Numeri 28,9)


5 iar darul lui de mâncare va fi o efă de berbec și un dar de bunăvoie pentru miei cu un hin de untdelemn de fiecare efă.

Darul lui de mâncare. Sau jertfă din cereale, floarea făinii (vezi comentariul la Levitic 2,1).


6 În ziua lunii noi, va da un vițel fără cusur, șase miei și un berbec, toți fără cusur.

Lună nouă. Compară cu Numeri 28,11-15. Are loc o scădere a numărului animalelor cerute.


7 Și darul lui de mâncare va fi de o efă pentru vițel, o efă pentru berbec și cât va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.

Darul de mâncare. Vezi comentariul la Ezechiel 46,5. Compară cu Numeri 28,11-15. Are loc o considerabilă creştere în cele cerute.


8 Când va intra domnitorul, va intra pe drumul din tinda porții și va ieși pe același drum.
9 Dar când va veni poporul țării înaintea Domnului, la sărbători, cel ce va intra pe poarta de miazănoapte, ca să se închine, va ieși pe poarta de miazăzi; iar cel ce va intra pe poarta de miazăzi va ieși pe poarta de miazănoapte; nu trebuie să se întoarcă pe aceeași poartă pe care vor intra, ci vor ieși drept înainte pe cealaltă.

La sărbători. Aici e prescris un aranjament unic pentru cei prezenţi la sărbătorile la care se cerea să ia parte toţi bărbaţii (Exod 23,17; 34,23; Deuteronom 16,16). Probabil pentru a ajuta să se asigure ordinea, şi poate pentru a evita ca ei să se întoarcă înapoi, oamenii erau îndrumaţi să vină fie pe poarta de la miazănoapte sau pe cea de la miazăzi dar să plece prin aceea care era opusă.


10 Domnitorul va intra cu ei, când vor intra, și vor ieși împreună, când vor ieși.

Va intra cu ei. Sensul pare să fie că la ocaziile anuale domnitorul trebuia să se amestece cu poporul, alăturându-li-se lor la cult.


11 La sărbători și la praznice, darul de mâncare va fi de o efă pentru vițel, o efă pentru berbec și cât va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă.

La praznice. Proporţiile sunt aceleaşi ca acelea arătate în v. 5, 7; cap. 45,24.


12 Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunăvoie sau o jertfă de mulțumire de bunăvoie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit, și el își va aduce arderea de tot și jertfa de mulțumire așa cum o aduce în ziua Sabatului; apoi va ieși afară, și după ce va ieși, vor închide iarăși poarta.

Ardere de tot de bunăvoie. Cu privire la jertfele de bunăvoie din legea mozaică vezi Levitic 7,16; 22,18.21.23; 23,38.


13 În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineață.

În fiecare dimineaţă. Există o schimbare importantă în jertfa zilnică de ardere de tot. Ezechiel menţionează numai jertfa de dimineaţă în timp ce sub legea mozaică se aducea câte una atât dimineaţa cât şi seara (Numeri 28,3-8). În ambele cazuri jertfa trebuia să fie un miel, ca mai înainte. Jertfa de mâncare însoţitoare urma să fie uşor sporită.


14 Vei mai adăuga la el ca dar de mâncare, în fiecare dimineață, a șasea parte dintr-o efă și a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de făină. Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege veșnică, pentru totdeauna!
15 În fiecare dimineață, vor aduce astfel mielul și darul de mâncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere de tot veșnică.”
16 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moștenirea sa, darul acesta va rămâne al fiilor săi, ca moșia lor prin drept de moștenire.

Dă un dar. Versetele 16-18 prezintă reglementări cu privire la terenurile deţinute de domnitor. Lui i se dădeau două porţiuni, câte una de fiecare parte a darului sfânt (cap. 45,7-8).


17 Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moștenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moștenirea lui.

Darul slobozeniei. Fără îndoială anul veseliei (Levitic 25, 8-17).


18 Domnitorul nu va lua nimic din moștenirea poporului, nu-l va despuia de moșiile lui. Ci, ce va da de moștenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moșia lui!”
19 M-a dus, pe intrarea de lângă poartă, în odăile sfinte, rânduite preoților, și care se află spre miazănoapte. Și iată că în fund era un loc, înspre apus.

Era un loc. În ce priveşte amplasarea generală a bucătăriilor descrise în v. 19, 20 vezi p. 716,

U.U. Dimensiunile nu sunt date.


20 El mi-a zis: „Acesta este locul unde vor fierbe preoții carnea de la jertfele pentru vină și pentru ispășire și unde vor coace darurile de mâncare, ca să se ferească să le ducă în curtea de afară și să sfințească astfel poporul prin ele.”
21 M-a dus apoi în curtea de afară și m-a făcut să trec pe lângă cele patru colțuri ale curții. Și iată că era o curte la fiecare colț al curții.

Era o curte. Vezi p. 716, V, V, V, V.


22 Și în cele patru colțuri ale curții erau niște curți despărțite, lungi de patruzeci de coți și late, de treizeci; toate patru aveau aceeași măsură și erau în colțuri.

Curţi despărţite. Sau unite . Sensul cuvântului ebraic tradus astfel este neclar. LXX zice o curte mică.


23 Toate patru erau înconjurate cu un zid, și la picioarele zidului de jur împrejur erau niște vetre pentru gătit

Zid. Aceste cuvinte sunt suplinitoare. Probabil ca întelesul se vrea a f zidarie.


24 El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile unde vor fierbe slujitorii Casei carnea de la jertfele aduse de popor.”

Slujitorii casei. Probabil Leviţii.

Vor fierbe. Adică, pentru pregătirea jertfei de mâncare.