Cuvântul Domnului. Capitolul 15 este un scurt poem care poate fi intitulat Alegoria Viţei.
Ce are lemnul de viţă? În capitolul 14 profetul declară că Dumnezeu nu va cruţa Ierusalimul din cauza celor câţiva drepţi din el. Acum el înlătură un alt refugiu în care părea că poporul se încredea. Parabola lui învaţă că Israel n-are o superioritate din naştere faţă de celelalte naţiuni. Poporul nu trebuie să-şi pună nădejdea în faptul că fuseseră aleşi de Dumnezeu, deoarece ei nu mai sunt adevărata viţă, ci doar un simplu lemn, cel mai fără de folos lemn din toate, bun doar pentru foc. Scripturile adesea compară pe Israel cu o viţă sau cu o vie (vezi Psalmi 80,8-16; Isaia 5,1-7; Ieremia 2,21; Osea 10,1; Matei 21,33-41, etc.). Unii comentatori socotesc că aici este reprezentată
o viţă sălbatică.
S-ar mai putea face vreo lucrare? Ca lemn de lucru este declarată fără de valoare. Dacă în starea ei desăvârşită nu putea să fie pusă la vreun lucru folositor, cu cât mai puţin când este în parte pârlită şi arsă?
Aşa voi da. Reprezentând starea de faţă a Iudeii. Capetele ei erau mistuite de pustiirile unui vrăjmaş de neam străin, şi mijlocul ei, unde se afla cetatea de scaun, era gata să fie nimicită. Iudeii, nerăspunzând câtuşi de puţin planului divin când îi alesese ca martori pentru Iehova, urmau să fie deplin zdrobiţi ca naţiune.
Au ieşit din foc. Expresia zice literal: Ei vor ieşi din foc şi focul urmează să-i mistuie. Aceasta descrie în mod real starea lui Israel. Naţiunea fusese deja arsă la cele două capete, mijlocul fusese pârlit, şi urma ca în curând să fie dat focului.