1 M-a adus înapoi la poarta de afară a Sfântului Locaș, dinspre răsărit. Dar era închisă.

M-a adus înapoi. Adică din curtea dinlăuntru (vezi cap. 43,5).

Poarta din afară a Sfântului Locaş. Aici este vorba de întreaga împrejmuire. Vezi p. 716, B.


2 Și Domnul mi-a zis: „Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide și nimeni nu va trece pe ea; căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă!

A intrat pe ea. Vezi cap. 43,4. Sfinţită prin prezenţa divină, poarta nu urma să fie folosită pentru scopul obişnuit de intrare a poporului.


3 În ce privește pe voievod, voievodul va putea să șadă sub ea, ca să mănânce pâinea de jertfă înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dă în tinda porții și va ieși pe același drum.”

Voievod. Adică, domnitorul civil al viitorului regat. Rabinii refereau aceasta la Mesia. Dar Isus Hristos nu putea fi voievodul amintit aici. Voievodul urma să ofere o jertfă pentru păcat pentru sine (cap. 45,22), urma să aibă fii (cap. 46,16), şi urma să închine aducând jertfe (cap. 46,2).

Să mănânce pâinea. Fără îndoială o referire la mâncărurile de felul celor care erau mâncate cu anumite jertfe (vezi Exod 18.12; Levitic 7,15; Deuteronom 12,7.18).


4 M-a dus apoi la poarta de miazănoapte, înaintea casei Templului. M-am uitat și iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Și am căzut cu fața la pământ.

Poarta de miazănoapte. Întrucât aceasta e descrisă ca fiind înaintea casei, adică, în faţa ei, poarta trebuie să fi fost poarta dinlăuntru de miazănoapte (p. 716, I). Slava Domnului. Vezi comentariul la cap. 43,2-5.


5 Domnul mi-a zis: „Fiul omului, fii cu luare aminte, uită-te cu ochii tăi și ascultă cu urechile tale tot ce-ți voi spune cu privire la toate rânduielile Casei Domnului și cu privire la toate legile ei; privește cu băgare de seamă intrarea Casei și toate ieșirile Sfântului Locaș!
6 Și spune celor îndărătnici, casei lui Israel: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Ajungă-vă toate urâciunile voastre, casa lui Israel!
7 Ați băgat în Locașul Meu cel Sfânt niște străini cu inima netăiată împrejur și cu carnea netăiată împrejur, ca să-Mi spurce Casa; ați adus pâinea Mea, grăsimea și sângele înaintea tuturor urâciunilor voastre și ați rupt astfel legământul Meu.

Străini. Străinilor care trăiau în mijlocul lui Israel le era îngăduit să ia parte la Paşte şi la alte ritualuri religioase dacă se supuneau la circumciziune (Ezechiel 12,48). În anumite împrejurări le era îngăduit să aducă jertfe (Numeri 15,14.26.29).


8 N-ați păzit ce trebuia păzit cu privire la lucrurile Mele cele sfinte, ci i-ați pus în locul vostru, ca să facă slujbă în Locașul Meu cel Sfânt.”

N-aţi păzit ce trebuia păzit. În loc să ţină sarcina dată lor la Templu aşa cum la fusese orânduit, Leviţii angajaseră cu plata slujitori dintre străini şi îngăduiseră ca ei să intre în curtea Templului indiferent dacă erau sau nu adevăraţi închinători ai lui Dumnezeu (Iosua 9,27; Ezra 8,20; comp. Numeri 16,40; Zaharia 14,21).


9 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Niciun străin, netăiat împrejur cu inima și netăiat împrejur cu trupul, să nu intre în Locașul Meu cel Sfânt, niciunul din străinii care vor fi în mijlocul copiilor lui Israel.

Nici un străin. Precauţia avea de scop să prevină profanarea templului din viitor.


10 Mai mult, leviții care s-au depărtat de Mine, când se rătăcea Israel și se abătea de la Mine ca să-și urmeze idolii, vor purta pedeapsa nelegiuirilor lor:

Leviţii. Versetele 10-14 descriu datoriile oficiale ale Leviţilor în noua orânduire. Din cauza apostaziei şi idolatriei Leviţii urmau să fie degradaţi de la înaltul lor privilegiu de slugi la altar.


11 ei vor fi în Locașul Meu cel Sfânt ca slugi, vor păzi porțile Casei și vor face slujbă în Casă; vor înjunghia pentru popor vitele rânduite pentru arderile de tot și pentru celelalte jertfe și vor sta înaintea lui ca să-i slujească.
12 Pentru că i-au slujit înaintea idolilor lui și au făcut să cadă în păcat casa lui Israel, de aceea Îmi ridic mâna asupra lor, zice Domnul Dumnezeu, ca să-și poarte pedeapsa nelegiuirii lor.
13 Nu se vor apropia de Mine ca să fie în slujba Mea ca preoți, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile Mele preasfinte; ci vor purta pedeapsa rușinii lor și urâciunilor pe care le-au săvârșit.
14 Totuși le voi da paza Casei, îi voi întrebuința la toată slujba ei și la tot ce trebuie făcut în ea.
15 Dar preoții, leviții, fiii lui Țadoc, care au păzit slujba Locașului Meu celui Sfânt când se rătăceau copiii lui Israel de la Mine, aceia se vor apropia de Mine să-Mi slujească și vor sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime și sânge, zice Domnul Dumnezeu.

Fiii lui Ţadoc. În ce priveşte antecedentele istorice ale preoţiei ţadofite vezi comentariul la 2Samuel 8,17; comp. Ezechiel 40,46.


16 Ei vor intra în Locașul Meu cel Sfânt, se vor apropia de masa Mea ca să-Mi slujească și vor fi în slujba Mea.
17 Când vor trece pe porțile curții dinăuntru, se vor îmbrăca în haine de in; nu vor avea pe ei nimic de lână, când vor face slujba în porțile curții dinăuntru și în Casă.

Haine de in. Compară Ezechiel 28,40-43; 39,27-29; Levitic 6,10.


18 Vor avea pe cap și scufii de in, și izmene de in pe coapsele lor; nu se vor încinge cu ceva care să aducă sudoarea;
19 iar când vor ieși să se ducă în curtea de afară la popor, vor lepăda veșmintele cu care fac slujba și le vor pune în odăile Sfântului Locaș; se vor îmbrăca în altele ca să nu sfințească poporul cu veșmintele lor.

Vor lepăda veştmintele. Preoţii trebuiau să poarte robele lor de slujbă numai când erau angajaţi în serviciul templului. Clădiri speciale erau (p. 716, T, T) prevăzute aproape de templu unde trebuia să-şi schimbe veştmintele înainte şi după servirea la altar (cap. 42,13.14).


20 Nu-și vor rade capul, dar nici nu vor lăsa părul să crească în voie; ci vor trebui să-și taie părul.

Nu-şi vor rade capul. Compară cu Levitic 21,1-5; Deuteronom 14,1. Era practica egiptenilor păgâni de a-şi rade capul. Acesta era probabil unul din motivele pentru interzicerea ei la preoţii lui Iehova. Ei nu trebuia să-şi lase părul să crească lung aşa cum făceau barbarii, ci să şi-l taie şi să-l ţină în ordine. Numai când se găseau sub juruinţa Nazireatului le era îngăduit să-l lase să crească lung. (Numeri 6,5; comp. Levitic 10,6; 21,10).


21 Niciun preot nu va bea vin când va intra în curtea dinăuntru.

Vin. Compară cu Levitic 10,9; Josephus Antiquities iii. 12. 2.


22 Nu vor lua de nevastă nici o văduvă, nici o femeie lăsată de bărbat, ci vor lua numai fecioare din sămânța casei lui Israel; totuși vor putea să ia și pe văduva unui preot.

Văduvă. Potrivit cu legea levitică se făcea o deosebire între legile de căsătorie şi de doliu pentru marele preot şi acelea pentru preoţii obişnuiţi. Preotul obişnuit nu putea să ia în căsătorie o femeie divorţată (Levitic 21,7) dar putea, după câte se pare, să ia în căsătorie o văduvă, în timp ce marele preot nu putea să ia în căsătorie o femeie divorţată, nici chiar o văduvă, ci numai o fecioară din Israel (Levitic 21,14). Aici este interzisă căsătoria preotului obişnuit cu o văduvă.


23 Vor învăța pe poporul Meu să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt și vor arăta deosebirea dintre ce este necurat și ce este curat.

Vor învăţa pe poporul Meu. Preoţii urmau să fie învăţători ai poporului aşa ca poporul să poată cunoaşte adevărul şi să fie ferit de apostazie. Învăţătura e cu totul necesară pentru creşterea creştină. Nu poate avea loc o adevărată creştere spirituală decât dacă e o neîncetată creştere în cunoştinţă. Israel fusese mai înainte nimicit din lipsă de cunoştinţă (Osea 4,6). Lucrul acesta nu urma să se repete în noua orânduială. Creştinul ca persoană primeşte astăzi învăţătură prin cercetarea Cuvântului şi prin învăţătorii din Cuvânt. În fiecare zi el ar trebui să adauge la fondul său de cunoştinţe spirituale, şi să acţioneze pe temeiul luminii celei noi. O schimbare a inimii e totdeauna însoţită de o clară convingere a datoriei Creştinului.


24 Vor judeca în neînțelegeri și vor hotărî după legile Mele. Vor păzi de asemenea legile și poruncile Mele, la toate sărbătorile Mele, și vor sfinți Sabatele Mele.

Vor judeca. Acesta fusese serviciul lor anterior în rânduiala trecută (Deuteronom 33,10).


25 Un preot nu se va duce la un mort, ca să nu se facă necurat; nu va putea să se facă necurat decât pentru un tată, pentru o mamă, pentru un fiu, pentru o fiică, pentru un frate și pentru o soră care nu era măritată.

o fiică, pentru un frate, şi pentru o soră, care nu era măritată.

Nu se vor duce la un mort. Reglementarea aceasta se asemăna cu aceea de mai înainte (vezi Levitic 21,1-3).


26 După curățare, i se vor număra șapte zile.
27 În ziua când va intra în Locașul Meu cel Sfânt, în curtea dinăuntru, ca să facă slujba în Sfântul Locaș, își va aduce jertfa de ispășire, zice Domnul Dumnezeu.
28 Iată moștenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moștenirea lor. Să nu le dați nicio moșie în Israel: Eu voi fi moșia lor!

Moştenirea. Rânduielile aducerii jertfei din nou reflectă legea veche. În ce priveşte jertfele de mâncare, pentru păcat şi pentru vină vezi Levitic 2,3; 6,25.29; 7.6,7; cu privire la ogorul consacrat vezi Levitic 27.21; cu privire la cele dintâi roade vezi Ezechiel 23,19; 34,26; Numeri 18,13; Deuteronom 18,3.4; cu privire la darul ridicat vezi Numeri 15,19-21; 18,19. Preoţilor noului templu le era prevăzut un loc de locuit în darul sfinţit sau partea sfinţită din ţară (Ezechiel 45,1-5).


29 Dar se vor hrăni cu darurile de mâncare, cu jertfele de ispășire și de vină; și tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduință în Israel va fi al lor.
30 Cele mai bune din cele dintâi roade de orice fel și partea ridicată din toate darurile de mâncare, pe care le veți aduce ca daruri ridicate, vor fi ale preoților; veți da preoților și pârga făinii voastre, pentru ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră.
31 Preoții însă nu vor mânca din nicio pasăre sau vită moartă ori sfâșiată de fiară.”

Moartă. Compară cu Levitic 17,15; 22,8; Deuteronom 14,21.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

10 Ev 512

23, 24 1T 195