Cuvântul Domnului. O altă comunicare distinctă, totuşi aparţinând aceleiaşi serii de profeţii care a început cu capitolele 8-11. Versetele 12-24 ne fac în stare să determinăm ocazia şi să fixăm data profeţiei în ce priveşte timpul în care Zedechia căuta ajutor egiptean contra lui Nebucadneţar.
Vorbă cu tâlc. Sau ghicitoare . Ebraicul chidah, o vorbire enigmatică, apare şi în Psalmi 49,4; 78,2. Pasajele acestea asociază cuvintele vorbă cu tâlc şi pildă aşa cum o face şi aici pasajul din Ezechiel.
Un vultur mare. Literal, vulturul cel mare. Potrivit cu versetul 12, simbolul îl reprezintă pe împăratul Babilonului (comp. Ieremia 48,40; 49,22).
Liban. Aici, poetic, reprezentând pe Iuda. Poate faptul că unul din palatele lui Solomon era numit casa din pădurea Libanului (1Regi 7,2; 10,17.21) a sugerat simbolismul de aici.
Vârful unui cedru. Ebraică, şammareth, un cuvânt care apare în Biblie numai aici, în v. 22 şi în capitolul 31,3.10.14. Etimologia lui este nesigură dar se presupune că înseamnă vârful unui arbore. Referirea aici este la Ieconia, pe care Nebucadneţar l-a luat captiv la Babilon (2Regi 24,12).
Negoţ. Ebraică, kena‘an, în general transliterat Canaan, dar aici folosit în sensul lui secundar de marfă (vezi comentariul la cap. 16,29). Ţară de negoţ reprezintă Babilonul (cap. 17,12).
Sămânţa ţării. Acesta a fost Zedechia pe care Nebucadneţar l-a făcut rege în locul lui Zedechia. Ioiachin fusese înlăturat probabil din cauza înclinaţiilor lui pro-egiptene. Se nădăjduia că Zedechia, un vasal al Babilonului, va rămâne credincios suzeranului său.
Butuc de viţă întins. Statului iudaic sub Zedechia i s-a permis să devină un regat rodnic şi prosper, deşi dependent. Zedechia jurase să recunoască suzeranitatea lui Nebucadneţar (2Cronici 36,13). Nebucadneţar, fără îndoială nădăjduia ca Israelul, un regat prosper, să servească drept un fel de stat tampon între el şi naţiunea cu înclinaţii imperialiste a Egiptului.
Un alt vultur mare. Hofra al Egiptului, numit şi Apries (v. 15; comp. Ieremia 44,30).
Spre el. Deşi Zedechia jurase supunere Babilonului (2Cronici 36,13; comp. Ezechiel 17,14), el a căutat în chip trădător ajutorul Egiptului. Ieremia s-a străduit să determine pe Zedechia să renunţe la această alianţă cu Egiptul (Ieremia 37,7).
Îi va merge bine? Este implicat un răspuns negativ. Ofertele făcute Egiptului urmau să aibă drept rezultat deplina distrugere a lui Iuda.
Vântul de răsărit. Un simbol corespunzător al Babilonienilor, care locuiau spre răsăritul Palestinei. Vântul de la răsărit este vestit pentru efectele lui de ofilire şi nimicire asupra plantelor (Iov 27,21; Ezechiel 19,12; Osea 13,15; Iona 4,8).
Ce înseamnă aceasta? Profetul dă o interpretare clară a parabolei (v. 12-17). Casa aceasta răzvrătită fără îndoială cuprindea pe aceia dintre exilaţii de la Tel-Abib, care nădăjduiau în succesul alianţei egiptene şi prăbuşirea rezultantă a puterii Babilonului.
A venit. Pentru interpretare vezi comentariul la v. 3-10.
Cai. De la Dinastia a Optsprezecea înainte, carele erau echipamentul militar standard al oştilor egiptene (vezi comentariul la Exod 12,2.3; Isaia 31,1; 36,9).
Va aştepta? Perfidia lui Zedechia manifestată în călcarea legământului cu jurământ de credinţă, pe lângă cealaltă mare nelegiuire a lui, nu putea fi trecută cu vederea. Cu privire la sfinţenia unui jurământ vezi Iosua 9; 2Samuel 21,1.2.
Va muri. Vezi Ezechiel 12, 13.
Va muri. Vezi comentariul la Ezechiel 12,13.
Va veni. Sau Va face pentru el . Adică, va îndeplini în folosul lui, sau îi va fi de folos. O corectare a textului care a fost sugerată face expresia să zică: îl va salva.
Când se vor ridica întărituri. Mai degrabă când ridică întărituri, adică, Haldeii. Aşa cum este textul implică faptul că ridicarea de întărituri de asediu (vezi comentariul la cap. 4,2) şi construirea de întărituri au fost făcute de Faraon.
Şi-a dat mâna. Adică facerea unui legământ.
Jurământul Meu. Domnul numeşte jurământul şi legămintele cu Nebucadneţar ca ale Lui, fără îndoială, pentru că era făcut în Numele Lui (2Cronici 36,13). Mai departe, ca arbitru al istoriei, Domnul plănuise ca Iudeii în timpul acesta să se supună la jugul Babilonului (Ieremia 27,12).
Îmi voi întinde mreaja. Versetul acesta este aproape identic, în prima parte, cu capitolul 12,13. Vezi comentariul de acolo.
Eu însumi voi lua. O făgăduinţă de reaşezare viitoare. Iehova Însuşi va lua o ramură de cedru şi o va sădi pe un munte înalt al lui Israel. Prezicerea este vădit cu privire la Mesia. Munte. Vezi Ezechiel 20,40; comp. Isaia 2,2-4; Mica 4,1-3.
Păsări de tot felul. Reprezentând feluriţii locuitori ai pământului (comp. Matei 13,32), oameni din orice neam, seminţie, limbă şi popor. Printr-o rămăşiţă Dumnezeu plănuia să realizeze planul Lui original în chemarea lui Israel. Instrucţiunea religioasă urma să pornească din Sion, şi împărăţia spirituală să se extindă în lumea întreagă. Eşecul rămăşiţei lui Israel a făcut necesară chemarea către biserica creştină (vezi 1Petru 2,9; comp. Deuteronom 10,15). Membrii ei, adunaţi din fiecare naţiune, seminţie, limbă şi popor, urmau să constituie naţiunea prin care Dumnezeu să evanghelizeze lumea (Matei 21,33-46).
Toţi copacii. Adică, popoarele înconjurătoare. Acestea urmau să fie martore la reaşezarea lui Israel şi să recunoască faptul că toată puterea este a lui Dumnezeu, care pe tăcute, cu răbdare, realizează scopurile viei Sale. Tuturor li se permite să ocupe un loc pe pământ spre a vedea dacă vor împlini scopul divin (vezi Ed 178; PK 535,536).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
15–18PK 451
22, 23 PK 599