1 Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocolești, ci să le aduci la fratele tău.

Boul... fratelui tău. Răspunderea pentru prosperitatea unui prieten sau vecin a fost cu stricteţe prescrisă şi extinsă chiar la un vrăjmaş (Exod 23,4). Traducerea KJV, rătăcindu-se, este nepotrivită faţă de cuvântul ebraic care înseamnă fiind alungată. Acelaşi cuvânt mai este redat prin tăindu-i (Deutronom 20,19), risipit (Deutronom 30,4), abate (Deutronom 30,17), fugit (Iov 6,13). Dacă vitele, în acest caz, doar s-ar fi rătăcit, a le aduce înapoi n-ar fi fost altceva mai mult decât o chestiune de timp şi efort. Dat textul mai sugerează şi că în unele cazuri erau alungate de hoţi. În astfel de cazuri, exista un element de risc personal, când era posibil să aibă loc pierderea vieţii.

Ocoleşti. Compară cu Isaia 58,7. Să le aduci. Nu era de ajuns să aducă la cunoştinţa proprietarului, ci trebuia să fie depus efort spre a redobândi proprietatea lui. Compară cu pilda samariteanului milos (Luca 10,30-35).


2 Dacă fratele tău nu locuiește lângă tine și nu-l cunoști, să iei dobitocul la tine acasă și să rămână la tine până ce-l cere fratele tău; și atunci să i-l dai.

Să iei dobitocul. Aceasta putea să cuprindă îngrijirea animalelor rănite şi, desigur, adăpostirea şi hrănirea lor, până ce va fi descoperit proprietarul de drept.


3 Tot așa să faci și cu măgarul lui, tot așa să faci și cu haina lui, și tot așa să faci cu orice lucru pierdut de el și găsit de tine: să nu le ocolești.

Orice lucru pierdut. Aceeaşi lege ca în versetele 1 şi 2 era aplicată la orice ar putea un om să găsească. Principiul de bază al iubirii pentru aproapele cuprindea interes pentru tot ce îl afecta pe el. Compară cu învăţătura lui Isus din Matei 5,42-48.


4 Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocolești, ci să-i ajuți să-l ridice.

Să nu-l ocoleşti. Adică, a o lua din loc înainte ca el să fie observat în apropierea animalelor în suferinţă (vezi Luca 10,31.32).

Să-i ajuţi. Compară cu Exod 23,4.5.


5 Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, și bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeiești; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

Să nu poarte. Probabil că aceasta se referă la obiceiul păgân – destul de comun astăzi în unele ţări – a unui schimb de sex simulat pentru scopuri imorale, bărbaţii purtând îmbrăcămintea femeilor, imitând manierele lor şi oferind trupurile lor pentru scopuri imorale. Cuvântul tradus aici ceea ce aparţine este folosit pentru multe alte obiecte, nu doar pentru îmbrăcăminte, precum scule de aur (Geneza 24,53), arme (Geneza 27,3), lucruri (Geneza 31,37), arme (1 Samuel 14,1.6), traistă (1 Samuel 17,40), lucruri scumpe (Naum 2,9). Dumnezeu a făcut pe om parte bărbătească şi parte femeiască, iar această deosebire trebuie să fie cinstită şi respectată. Dorinţa de a ascunde această deosebire izvorăşte din idealuri josnice şi contribuie la imoralitate.


6 Dacă întâlnești pe drum un cuib de pasăre, într-un copac sau pe pământ, cu pui sau ouă, și mama lor șezând peste pui sau peste ouă, să nu iei și pe mama și pe puii ei,

Mama şi pe puii ei. Sau mama şi puiul ei. Se presupune că referirea de aici se referă la o pasăre curată care poate fi mâncată. Dumnezeu ţine seama de susceptibilităţile şi vieţile creaturilor Lui mai mici (Matei 10,29; Luca 12,6) şi este mulţumit şi onorat când facem la fel (vezi Levitic 22,27). A lua viaţa creaturilor lui Dumnezeu din distracţie, sau ale necăji sau tulbura fără rost este nevrednic de un creştin şi neplăcut în ochii lui Dumnezeu.


7 ci să dai drumul mamei și să nu iei decât puii, ca să fii fericit și să ai zile multe.

Să dai drumul mamei. Aceasta va proteja specia, asigurând păstrarea vieţii păsării. Legile de vânătoare moderne reflectă, în general, principiul stabilit aici.


8 Când zidești o casă nouă, să-ți faci un pălimar împrejurul acoperișului, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea.

Un pălimar. Acoperişul orizontal al unei case trebuia să aibă un parapet scund pentru a proteja de cădere o persoană neatentă. Adesea acoperişul era folosit ca loc pentru uscarea diferitelor cereale şi fructe, pentru copii sau pentru relaxare în răcoarea serii (vezi Iosua 2,6; 2 Samuel 11,2; 18,24; Neemia 8,16; Matei 10,27; Fapte 10,9).


9 Să nu semeni în via ta două feluri de semințe, ca nu cumva să întinezi și rodul seminței pe care ai semănat-o și rodul viei.

Feluri de seminţe. O poruncă asemănătoare fusese dată şi cu privire la holdele lor (Levitic 19,19). Probabil că această lege a fost dată pentru a se asigura păstrarea calităţii seminţelor. Din încrucişare putea uşor să rezulte varietăţi inferioare şi Dumnezeu a considerat să ocrotească pe poporul Său faţă de acestea. Încrucişarea selectivă ştiinţifică era necunoscută.

Întinezi. Literal, sfinţit, sacru, sanctificat, consacrat (Exod 29,21.37; 1 Samuel 21,5; 2 Cronici 26,18; 31,6; Ezra 3,5). Termenul acesta a fost aplicat la preoţi şi leviţi, la jertfe, altar, persoana lui Dumnezeu, biserică, etc. Din cele 589 de ori în care este amintit cuvântul acesta şi forma lui substantivală în Vechiul Testament, acesta este singurul loc unde este tradus întinat. După cât se pare, traducătorii au înţeles greşit sensul. Înţelesul de aici este că produsul viei ar deveni sfânt, adică confiscat pentru sanctuar (RSV). Acesta nu trebuia să fie folosit de proprietar, nici nu putea fi vândut sau înstrăinat. El nu trebuia să beneficieze de el în nici un fel.


10 Să nu ari cu un bou și un măgar înjugați împreună.

Un bou şi un măgar. Boul era un animal curat, iar măgarul necurat. Totuşi această interdicţie probabil că era umană, având în vedere faptul că dimensiunea şi puterea animalelor erau inegale. În răsărit astăzi cămilele şi măgarii sunt uneori înjugaţi împreună.


11 Să nu porți o haină țesută din felurite fire, din lână și in unite împreună.

Lână şi in. Vezi Levitic 19,19; Ezechiel 44,17.19; Apocalipsa 19,8.


12 Să faci ciucuri la cele patru colțuri ale hainei cu care te vei înveli.

Ciucuri. Mai exact încheietori. Cuvântul ebraic tradus astfel mai este folosit numai o singură dată în Vechiul Testament (1 Regi 7,17, ghirlandă). El este de la verbul a ajunge mare, a răsuci, şi nu este acelaşi cuvânt tradus cu ciucuri din Numeri 15,37-41.

Cele patru colţuri. Sau cele patru colţuri (RSV; compară Numeri 15,38 margine acelaşi cuvânt în ebraică). Haină, de la verbul a acoperi era probabil o haină pe deasupra, de formă dreptunghiulară, asemenea unei mantale, care mai este încă purtată de ţăranii din Palestina. Săracii

o foloseau ca acoperitoare în timpul nopţii. În vechime, iudeii purtau încheietori la vedere, peste îmbrăcăminte. Întrucât acestea îi identificau uşor în vreme de persecuţie, ei au trecut încheieturile de la haină pe dedesubt. Mai târziu ei au luat obiceiul să poarte încheieturile, sau corzile împletite, numai la mantaua mică, purtată la rugăciuni. Îmbrăcămintea poporului lui Dumnezeu trebuia să fie deosebită. Ei nu aveau voie să urmeze moda popoarelor în mijlocul cărora locuiau.


13 Dacă un om care și-a luat o nevastă și s-a împreunat cu ea, o urăște

O urăşte. Adică, află că nu-i place de ea. După cum s-ar părea, el s-a căsătorit cu femeia respectivă fără nici o iubire reală pentru ea, ci în primul rând din cauza atracţiei fizice. Atracţia fizică este unul dintre cele mai precare baze de întemeiere a unei familii. Unitatea spiritului este unica legătură sigură şi statornică dintre soţ şi soţie.


14 apoi, o învinuiește de lucruri nelegiuite și-i scoate nume rău, zicând: „Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea și n-am găsit-o fecioară” –

O învinuieşte. Literal, a o învinui de desfrânare. Nu este decât un om josnic şi egoist acela care va învinui pe nedrept pe soţia lui şi va ruina cinstea ei numai pentru a-şi asigura dreptul legal de a o alunga. Un astfel de om trebuia să fie pedepsit în public (versetul 18). Vezi textele din Numeri 14,36.37; Deutronom 19,18.19 despre atitudinea lui Dumnezeu faţă de un raport mincinos.

Fecioară. Cuvântul tradus fecioară este adevăratul termen pentru o virgină în sensul absolut. Versetul se citeşte literal: şi n-au găsit-o privitor la fecioria ei. Pentru acelaşi substantiv vezi versetul 15,17.20 (vezi şi Levitic 21,13, etc.).


15 atunci tatăl și mama fetei să ia semnele fecioriei ei și să le aducă înaintea bătrânilor cetății, la poartă.

Semnele. Din vremurile cele vechi dovada fecioriei unei tinere femei era păstrată ca dovadă a nepătatei ei tinereţi. Imediat după consumarea împreunării, această dovadă fizică (vezi versetul 17) era arătată celor mai apropiate rude, care puteau fi chemate apoi ca martori importanţi ai fecioriei ei.

La poartă. Vezi Geneza 19,1.


16 Tatăl fetei să spună bătrânilor: „Am dat pe fiica mea de nevastă omului acestuia, și el a început s-o urască;

Tatăl fetei. După cum s-ar părea, mama nu lua parte activă la apărarea publică, dar prezenţa ei acolo era o dovadă deosebită a interesului faţă de caz.


17 acum o învinuiește de lucruri nelegiuite, zicând: „N-am găsit fecioară pe fiica ta.” Dar iată semnele fecioriei fetei mele.” Și să desfacă haina ei înaintea bătrânilor cetății.

Haina. Cuvântul tradus haină este cel obişnuit pentru capot sau învelitoare, o haină mare pătrată, de obicei din in, purtată ca îmbrăcăminte exterioară atât de bărbaţi cât şi de femei (folosit în Deutronom 22,5; compară cu Geneza 35,2; Exod 22,24; 2 Samuel 12,20; Rut 3,3), şi folosită ca învelitoare la culcare (Exod 22,27).


18 Bătrânii cetății să ia atunci pe omul acela și să-l pedepsească;

Bătrânii. Adică, cercetarea oficială fiind făcută împreună cu prezentarea dovezilor, hotărârea era luată de bătrâni.

Să-l pedepsească. Condamnatul primea 40 de lovituri de la bărbaţii numiţi să administreze pedeapsa (cap. 25,3). Iosif Flaviu (Antiquities IV 8,23) spune că omul primea 39 de lovituri.


19 și, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel, să-l osândească la o gloabă de o sută sicli de argint, pe care să-i dea tatălui fetei. Ea să rămână nevasta lui, și el nu va putea s-o gonească, toată viața lui.

Să-l osândească la o gloabă. Să-l amendeze (RSV). Amenda aplicată era de două ori din ceea ce mirele se obliga să dea miresei. Cuvântul tradus gloabă mai însemna şi a pedepsi, adică pedeapsă prin plătirea pedepsei (Exod 21,22).

Nu va putea s-o gonească. Un astfel de aranjament cu greu a putea face viaţa de căsătorie fericită în sensul modern. Soţul a dorit să scape de nevasta lui, dar a fost obligat s-o reţină împotriva voinţei lui. Dar procedura a îndreptăţit-o pe soţie şi a restabilit caracterul ei în ochii lumii.


20 Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s-a găsit fecioară,
21 să scoată pe fată la ușa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate și să moară, pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să cureți astfel răul din mijlocul tău.

La uşă. Ea a dezonorat casa tatălui ei, de aceea trebuia să fie pedepsită la uşa lui.

Ucisă cu pietre. Compară cu cap. 21,21.

Mişelie în Israel. Cuvântul tradus mişelie este greu de exprimat, el este redat ca nelegiuire (Judecători 19,24) şi nelegiuit (Isaia 32,6). El conţine ideea de ruşine, destrăbălare fără nici un pic de bun simţ.


22 Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: și bărbatul care s-a culcat cu femeia, și femeia. Să cureți astfel răul din mijlocul lui Israel.

Amândoi. Felul morţii nu este arătat. Tradiţia iudaică este că toţi cei de felul acesta erau spânzuraţi, dar puteau fi şi omorâţi cu pietre, ca în versetul 24 (Ezechiel 16,38.40; 23,45.47).

Vezi şi întâmplarea din Noul Testament (Ioan 8,5.7) a unei femei presupusă a fi logodită.


23 Dacă o fată fecioară este logodită, și o întâlnește un om în cetate și se culcă cu ea,

Logodită. Cazul acesta este tratat ca şi când ar fi adulter adevărat, având în vedere că fata era făgăduită soţului ei şi considerată ca femeie măritată. Compară cu cazul lui Iosif şi Maria, a căror ceremonie de căsătorie nu avusese încă loc, ci numai logodna lor. Totuşi, despre ea se vorbea ca despre soţia lui Iosif (Matei 1,20.24). Logodnei apusene îi lipseşte solemnitatea şi caracterul obligatoriu al logodnei orientale (2 Samuel 3,14).


24 să-i aduceți pe amândoi la poarta cetății, să-i ucideți cu pietre și să moară amândoi: fata, pentru că n-a țipat în cetate, și omul, pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să cureți astfel răul din mijlocul tău.
25 Dar dacă omul acela întâlnește în câmp pe fata logodită, o apucă cu sila și se culcă cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea.

În câmp. Se presupunea că fata a fost obligată să se supună, ei i se acorda beneficiul îndoielii. Prin apropiere nu existau oameni cărora să le ceară ajutor (versetul 27), şi i se atribuia nevinovăţia dacă cercetările nu dovedeau contrariul (2 Samuel 13,11).


26 Fetei să nu-i faci nimic; ea nu este vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, căci e ca și cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui și-l omoară.
27 Fata logodită, pe care a întâlnit-o omul acela pe câmp, a putut să strige fără să fie cineva să-i sară în ajutor.

Întâlnit-o. Poate păzind turma sau strângând ierburi, ori scoţând apă. Se presupunea că ea se află într-o lucrare legitimă şi a fost violată.


28 Dacă un om întâlnește o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila și se culcă cu ea, și se întâmplă să fie prinși,

Nelogodită. În acest caz, fata nu era considerată ca soţie, pentru ca nu avusese loc nici o ceremonie de logodna, cu schimbul de făgăduieli solemne şi plata unei sume de bani.

Să fie prinşi. Se putea să fie surprinşi de martori, sau puteau mărturisi ei, cu scopul de a forţa situaţia – datorită opoziţiei părinţilor privind căsătoria.


29 omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint; și pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă, și nu va putea s-o gonească, toată viața lui.
30 Nimeni să nu ia pe nevasta tatălui său și nici să nu ridice învelitoarea tatălui său.

Nevasta tatălui său. Compară cu Levitic 18,8; 20,11; Ezechiel 22,10.

Învelitoarea tatălui său. Textul se citeşte literal, să nu îndepărteze poala hainei tatălui său. Aceasta se referă la obiceiul oriental când un bărbat nou căsătorit întinde poala hainei lungi peste soţia sa, ceea ce înseamnă că ea este proprietatea lui şi că numai el are drept asupra ei (Rut 3,9-14; 4,10; Ezechiel 16,8).Comentariile lui Ellen G. White

4 WM 48

5 1T 421, 457, 459