1 Poporul[[xr:1]] a început să cârtească în auzul DOMNULUI.[[fn:a]] DOMNUL a auzit și S-a aprins de mânie[[xr:2]]. A izbucnit[[xr:3]] focul DOMNULUI și a mistuit o parte din marginea taberei.

o parte din marginea taberei.

Poporul a cârtit. Literal, ei erau asemenea unor oameni care se lamentează pentru un rău, în sensul de nenorocire, nefericire. Probabil că pustia le-a părut a fi o călătorie a morţii. Înfricoşaţi de propria imaginaţie, ei au început să prezică tot felul de rele care aveau să cadă asupra lor.

Parte din margine. Mulţimea amestecată (vezi versetul 4) era pe marginile taberei, pentru că aranjarea seminţiilor (capitolul 2) nu le lăsa alt loc.


2 Poporul a strigat către Moise, Moise s-a rugat[[xr:1]] DOMNULUI, iar focul s-a stins.

Moise s-a rugat. Moise a fost un mare om al rugăciunii, mereu gata să mijlocească pentru alţii (vezi capitolul 12,13; 14,13-19; 16,22).


3 Locului aceluia i-au pus numele Tabera[[fn:a]], pentru că se aprinsese focul DOMNULUI printre ei.

Tabeera. Locul acesta mai este amintit doar o singură dată (Deutronom 9,22). Locul de aşezare n-a fost niciodată identificat. Numele derivă de la un verb care înseamnă a arde, a consuma, a extermina.


4 Adunătura[[xr:1]] de oameni care se afla în mijlocul lui Israel a fost cuprinsă de poftă, ba chiar și fiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine[[xr:2]] ne va da carne să mâncăm?

Adunăturii de oameni. Din ebraicul ha’sapheuph, o formă repetată de la verbul ’asaph, a aduna. Pentru o traducere potrivită s-a sugerat cuvântul oameni de nimic. Pentru identitatea acestor oameni vezi Exod 12,38 (vezi şi Deutronom 29,11; Iosua 8,35).

I-a venit poftă. Literal, a avea o mare lăcomie (vezi Psalmi 106,14; 78,29)

Şi copiii lui Israel au început să plângă. Acest comportament a devenit aproape o obişnuit la izraeliţi în momentele neplăcere (Numeri 14,1; Deutronom 1,45; 34,8; Judecători 2,4; 20,23.26; 21,2).

Carne să mâncăm. Când au ieşit din Egipt, izraeliţii aveau multe vite (Exod 12,32.38; 17,3; 34,3; Numeri 32,1). Dar probabil că nu toţi izraeliţi aveau turme şi cirezi mari şi evident că numărul pe care îl aveau nu era suficient pentru a le oferi tuturor o alimentaţie regulată cu carne, chiar dacă aceasta fusese cel mai bun lucru pentru ei.


5 Ne aducem[[xr:1]] aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi.

Ne aducem aminte. Exod 16,3.

Peştii. Obişnuiţi şi foarte ieftini în Egipt (Exod 7,21; Isaia 19,8).

Castraveţii. Reînviorători în clima caldă (Isaia 1,8). Astfel de lucruri desigur că nu existau în

pustie.

Pepeni. Pepeni verzi, un articol de hrană favorit în ţările uscate şi calde. Peştii şi vegetalele amintite în acest verset erau hrană claselor sărace din Egipt, întocmai cum este şi astăzi.


6 Acum ni s-a uscat gâtlejul[[xr:1]]: nu este nimic altceva decât mana aceasta înaintea ochilor noștri!” (

Ni s-a uscat sufletul. Din cauza lipsei de fructe şi vegetale care aveau o mare cantitate de apă şi mai ales erau reînviorătoare într-o climă caldă şi uscată.

Mana. În ebraică se spune: Nu vedem nimic altceva decât mana aceasta. Isus foloseşte mana ca un simbol al hranei spirituale care ni se dă gratuit din cer (Ioan 6,30-35.41-58). Creştinului care biruieşte îi este făgăduită mana ascunsă (Apocalipsa 2,17).


7 Mana[[xr:1]] semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bdeliul[[fn:a]].

Grăunte de coriandru. Rotund ca formă, uşor colorat (Exod 16,14), văzut în lumina soarelui din pustie asemenea răşinii de bedelion (Geneza 2,12).


8 Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o bătea în piuă, o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul[[xr:1]] unei turte făcute cu untdelemn.

Avea gustul. Adică, avea gust proaspăt şi plăcut ca o mâncare coaptă de curând sau prăjită în untdelemn bun. Ea mai avea şi gustul unor turte făcute cu miere (Exod 16,31).


9 Când cădea roua[[xr:1]] noaptea în tabără, cădea și mana.)

Când cădea roua. Mana cădea pe pământ proaspătă şi rece, o dată cu căderea de rouă (vezi Psalmi 78,23-25).


10 Moise a auzit poporul plângând, familie după familie, fiecare la intrarea cortului său. Mânia[[xr:1]] DOMNULUI s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat

Fiecare. Cei din Orient obişnuiesc să-şi arate deschis durerea şi jalea. În acest caz după toate aparenţele este vorba de un plan mai dinainte pregătit pentru o acţiune comună, fiecare familie plângând tare şi la uşa cortului lor.


11 și I-a zis[[xr:1]] DOMNULUI: „De ce-l mâhnești pe robul Tău și de ce n-am căpătat trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?

Mâhneşti pe robul tău. Moise se referă la numirea lui drept conducător al poporului, care acum a exagerat necazul lui şi a uitat aşa de repede binecuvântările (vezi Exod 33,1-3).


12 Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l[[xr:1]] la sânul tău, cum își poartă doica[[xr:2]] pruncul», până în ținutul pe care l-ai jurat[[xr:3]] părinților lui?

Cum poartă doica. Moise vorbeşte despre Iehova ca despre Cel care i-a născut pe copiii lui Israel (Deutronom 32,18), despre problema copiilor Lui (Osea 11,1-3). Compară versetul acesta cu alte expresii de purtare de grijă şi solicitudine divină (Deutronom 1,31; Isaia 40,11; 46,3; Osea 11,3. 4).


13 De unde[[xr:1]] să am eu carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci mi se plâng astfel: «Dă-ne carne să mâncăm!»

De unde. Compară aceasta cu experienţa ucenicilor raportată în Matei 15,33, Marcu 8,4.


14 Eu[[xr:1]] singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.

Eu… nu pot. În realitate, Moise a fost tot atât de nerezonabil ca poporul, pentru că Dumnezeu niciodată nu l-a lăsat singur pe Moise şi nici nu a aşteptat de la el să ofere hrană pentru tabără.


15 Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă[[xr:1]], Te rog, dacă am găsit trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd[[xr:2]] nenorocirea!”

Omoară-mă. Sensul este omoară-mă şi am terminat (vezi Exod 32,32; 1 Regi 19,4).


16 DOMNUL i-a zis lui Moise: „Adună-Mi șaptezeci[[xr:1]] de bărbați dintre bătrânii lui Israel, pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și dregători[[xr:2]] ai lui; să-i aduci la Cortul Întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine.

Şaptezeci de bărbaţi. Bătrânii aceştia (vezi Exod 24,1.9) erau căpetenii ai diferitelor familii (Exod 12,21 şi compară cu 1 Samuel 4,3; 8,4; 2 Samuel 17,15).

Cu putere asupra lor. Acesta este cuvântul folosit pentru supraveghetorul israelit care lucra sub vătafii egipteni (Exod 5,15). Sensul originar al cuvântului este organizator, secretar.


17 Eu[[xr:1]] Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul[[xr:2]] care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur.

Din Duhul. Compară cu transferul din Duhul lui Ilie asupra lui Elisei (2 Regi 2,15). Aici la darurile şi lucrările Duhului Sfânt se face referire în sensul că duhul omului este împuternicit să aducă la îndeplinire planurile lui Dumnezeu.


18 Să spui poporului: «Sfințiți-vă[[xr:1]] pentru mâine, și veți avea carne să mâncați, fiindcă ați plâns în[[xr:2]] auzul DOMNULUI astfel: ‘Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi[[xr:3]] o duceam bine în Egipt!’ DOMNUL vă va da carne și veți mânca.

Sfinţiţi-vă. Un cuvânt folosit cu referire la curăţenia ceremonială prin spălări şi abţineri (vezi capitolul 19,10.14) şi ca pregătire pentru jertfire (Geneza 35,2). Acelaşi cuvânt este tradus pregătire pentru ucidere în Ieremia 12,3. Unii comentatori ar da aici sensul acesta. În realitate, cuvântul în sine este neutru şi poate să însemne a se pregăti fie pentru bine, fie pentru rău.


19 Veți avea carne să mâncați nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
20 ci o lună[[xr:1]] întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de DOMNUL, care este în mijlocul vostru, și pentru că ați plâns înaintea Lui astfel: ‘De ce[[xr:2]] am ieșit noi din Egipt?’»”

N-aţi ascultat. Cuvântul originar are sensul de a lepăda (Ieremia 6,19; 7,29; 8,9; Osea 4,6).


21 Moise I-a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul[[xr:1]] căruia sunt eu, și Tu zici: «Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă»!?
22 S-ar putea tăia[[xr:1]] oare atâtea oi și atâția boi ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării ca să le ajungă?”
23 DOMNUL i-a răspuns lui Moise: „Nu cumva[[xr:1]] s-a scurtat mâna DOMNULUI? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va[[xr:2]] întâmpla sau nu.”

S-a scurtat. Vezi Isaia 50,2 şi 59,1.


24 Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele DOMNULUI. A adunat[[xr:1]] șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus în jurul Cortului.
25 DOMNUL S-a coborât[[xr:1]] în nor și i-a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce Duhul s-a odihnit[[xr:2]] peste ei, au profețit[[xr:3]], dar după aceea n-au mai profețit.

În nor. Acelaşi cuvânt înseamnă o grămadă de nori. El este folosit în împrejurări atât de diferite după cum se vede din Geneza 9,13; Exod 13,21.22; 24,18; Ezechiel 8,11; 30,3; Ioel 2,2; Ţefania 1,15.


26 Doi bărbați, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și Duhul s-a odihnit și peste ei, căci erau dintre cei înscriși, măcar că nu[[xr:1]] se duseseră la Cort. Și au început să profețească și ei în tabără.

Cei scrişi. Adică, trecuţi pe lista celor şaptezeci dar încă nu se uniseră cu ei.


27 Un tânăr a alergat ca să-i dea de știre lui Moise și i-a zis: „Eldad și Medad profețesc în tabără!”
28 Și Iosua, fiul lui Nun, care din tinerețea lui fusese slujitorul lui Moise, i-a zis: „Stăpâne Moise[[xr:1]], oprește-i!”
29 Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? De-ar fi[[xr:1]] tot poporul DOMNULUI alcătuit din profeți! De Și-ar pune DOMNUL Duhul Lui peste ei!”

Duhul. Ca agent al lui Dumnezeu (Geneza 1,2; Judecători 3,10; Isaia 11,2; Ioel 2,28).


30 Apoi Moise și bătrânii lui Israel s-au întors în tabără.
31 Un vânt s-a stârnit de la DOMNUL și a adus prepelițe de peste mare, răspândindu-le peste tabără cale de o zi într-o parte și cale de o zi de cealaltă parte de jur împrejurul taberei, ca la doi coți pe fața pământului.

Un vânt. Compară folosirea vântului de către Dumnezeu în Geneza 8,1; Exod 10,13.19; 14,21.

A adus prepeliţe – Verbul tradus adus înseamnă a despărţi, a separa. După cât se pare, ideea este că Iehova a folosit vântul pentru despărţi cârdul de locul lui de şedere de pe malul mării spre a le aduce în tabără.

Doi coţi. Aproximativ 106 centimetri. Aceasta era o înălţime la care păsările se puteau prinde uşor.


32 Toată ziua aceea, toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a adunat prepelițe; cel ce adunase cel mai puțin avea zece omeri. Apoi le-au întins în jurul taberei.

Zece omeri. Egal cu aproximativ 62 buşeli.

Le-au întins. Probabil pentru a le usca şi a le conserva.


33 Pe când abia le ajunsese carnea[[xr:1]] între dinți și nu apucaseră încă să o mestece, DOMNUL S-a aprins de mânie împotriva fiilor lui Israel și i-a lovit cu o urgie foarte mare.

Urgie. În tot cuprinsul cărţii Numeri rezultatul neascultării şi al răzvrătirii este reprezentat de diferite urgii (vezi capitolul 16,47; 25,9).


34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava[[fn:a]], pentru că acolo a fost îngropat poporul cuprins de poftă.

Chibrot-Hataava. Locul acesta poate fi identificat precis. Sensul este mormintele lăcomiei lor.

Comentariile lui Ellen G. White

1-35 PP 379-383

1-6 PP 379

4 PP 315

5 1T 129.131.137

8 PP 295; 6T 355

11,13 14 PP 380

16,17 Ed 37

16-20 PP 380

16-23 CD 376

21-28 PP 381

24,25 PP 374

29 PP 382

31-33 CD 377; MH 311; PP 382; 3T 171

35 PP 382.


35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat[[xr:1]] spre Hațerot și s-a oprit la Hațerot.