1 Moise le-a vorbit căpeteniilor[[xr:1]] semințiilor fiilor lui Israel astfel: „Iată ce poruncește DOMNUL:

Căpeteniile seminţiilor. În cap. 1,4.16; 7,2 etc., se face referire la aceiaşi oameni. Sunt folosite diferite expresii, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri (Deutronom 5,23), toată adunarea copiilor lui Israel (Iosua 18,1; 22,12), căpeteniile întregului popor (Iosua 20,2), tot Israelul (1 Samuel 7,5), toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor (1 Cronici 28,1), bătrânii lui Israel şi toate căpeteniile seminţiilor, capii familiilor copiilor lui Israel (2 Cronici 5,2), căpetenii şi bătrâni (Ezra 10,8).


2 Când un[[xr:1]] om Îi face DOMNULUI o juruință[[xr:2]] sau un jurământ, legându-se astfel printr-o făgăduință[[xr:3]], să nu-și calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură.

O juruinţă. O asigurare sau făgăduinţă de a-I da ceva lui Dumnezeu: făgăduinţa unei slujiri personale, ca a lui Iacov la Betel (Geneza 29,20; 31,13), consacrarea de către Ana a fiului ei (1 Samuel 1,11), juruinţa lui Iefta cu privire la fiica lui (Judecători 11,30.39).

Se va lega. O obligaţie, aceea a abţinerii de la vin, mâncare etc. (vezi 1 Samuel 14,24; Psalmi 132,2; Fapte 23,21). Verbul ebraic este adesea folosit cu sensul de a lega, a întemniţa, a înhăma.

Să nu-şi calce cuvântul. Literal, să nu dezlege cuvântul făgăduielii sale, în sensul de a elibera, a se elibera de obligaţie, a face legal, a profana. A nu aduce la îndeplinire o juruinţă solemnă faţă de Dumnezeu este un act de josnică ingratitudine şi o neglijenţă păcătoasă (Deutronom 23,21; Eclesiast 5,4; Matei 5,33). Este mai bine ca omul să nu facă nici o juruinţă, decât să promită şi să nu împlinească (Eclesiast 5,2-5).


3 Dacă o femeie Îi face o juruință DOMNULUI și se leagă printr-o făgăduință când încă este tânără și locuiește în casa tatălui ei,

Când o femeie va face o juruinţă. O femeie nemăritată era considerată ca fiind sub stăpânirea tatălui ei şi din cauza aceasta nu era liberă să-şi facă planuri şi să ia hotărâri fără sfatul şi consimţământul acestuia. Femeile în vârstă necăsătorite nu sunt amintite.


4 iar tatăl ei află de juruința ei și de făgăduința cu care s-a legat, atunci, dacă tatăl ei păstrează tăcerea în ziua când află de juruința ei, toate juruințele ei vor rămâne în picioare și orice făgăduință cu care s-a legat ea va rămâne în picioare.

Nu-i zice nimic. Literal a fi liniştit, sau a nu obiecta nimic. Juruinţele ei vor fi primite. Nu era de competenţa tatălui să anuleze nici o parte a juruinţei, dacă nu avea de obiectat când auzea despre ea, sau când fiica lui i-a adus-o la cunoştinţă.


5 Dar, dacă tatăl ei o oprește în ziua când ia cunoștință de juruința aceasta, toate juruințele ei și toate făgăduințele cu care se va fi legat ea nu vor rămâne în picioare; și DOMNUL o va ierta, pentru că a oprit-o tatăl ei.

În ziua. Adică de îndată ce aude.

Nu-i dă voie. Pentru a face obligatorie juruinţa sau făgăduiala era nevoie de consimţământul tatălui. Dacă, aflând despre juruinţă, el nu zicea nimic, tăcerea lui era considerată ca un consimţământ. Dacă tatăl făcea obiecţiuni, tânăra fată era liberă de juruinţa sau legământul ei, nemaifiind obligată să-l aducă la îndeplinire.


6 Dacă se mărită, dar este legată de juruințele pe care le-a făcut sau de cuvântul pripit care i-a ieșit de pe buze,

Când se va mărita. Aceeaşi regulă urma să se aplice şi unei tinere femei logodite, care mai locuia în casa tatălui ei, pentru că un bărbat logodit avea drepturi în legătură cu mireasa lui logodită. De exemplu, dacă ea comitea adulter, era omorâtă cu pietre întocmai ca şi când ar fi avut loc deja căsătoria. Ea şi toată averea ei erau considerate ca aparţinând logodnicului ei (Deutronom 22,23.24, vezi şi Matei 1,19.20).

A făcut juruinţe. Literal, şi juruinţele ei sunt asupra ei. Juruinţa putea să fi fost luată înainte de logodirea ei şi pe atunci avea consimţământul tatălui ei. Acum ea este logodită şi legal se afla sub jurisdicţia logodnicului ei, iar acesta putea cere să renunţe la juruinţa ei.


7 iar bărbatul ei află de lucrul acesta și păstrează tăcerea în ziua când află de ele, juruințele ei vor rămâne în picioare și făgăduințele cu care s-a legat vor rămâne în picioare;
8 dar, dacă bărbatul ei o oprește[[xr:1]] în ziua când află de juruința ei, el desființează juruința pe care a făcut-o ea și cuvântul pripit ieșit de pe buze cu care s-a legat ea, și DOMNUL o va ierta.

Dacă bărbatul ei. Compară cu v.5, unde este aplicat acelaşi principiu unei fiice în casa tatălui ei, ca unei logodnice în legătură cu logodnicul ei.


9 Cât privește juruința unei femei văduve sau despărțite de bărbat, făgăduința cu care s-a legat ea va rămâne în picioare pentru ea.

Femei văduve. Atât o văduvă, cât şi o femeie divorţată erau libere să facă juruinţe şi să le aducă la îndeplinire. Totuşi, o văduvă sau o femeie divorţată, care se întorcea în casa tatălui ei şi era sub ocrotirea lui avea să fie din nou supusă autorităţii lui. Cuvântul tradus despărţită este, literal, a da drumul. Regulile din Deutronom 24,1 sunt presupuse şi aici.


10 Dacă o femeie locuiește în casa bărbatului ei și face juruințe sau se leagă cu jurământ,
11 iar bărbatul ei află lucrul acesta, dar păstrează tăcerea și n-o oprește, toate juruințele ei și toate făgăduințele prin care s-a legat vor rămâne în picioare;

Juruinţele ei. Dacă juruinţa a fost făcută pe când mai trăia soţul, într-un caz, sau înainte ca soţia să divorţeze, în celălalt caz, şi nu se făcuse obiecţiune, atunci juruinţa trebuia să fie adusă la îndeplinire de femeia care a făcut-o. Schimbarea stării civile nu afecta juruinţele obligatorii anterioare.


12 dar, dacă bărbatul ei le desființează chiar în ziua când află de ele, nimic din ce i-a ieșit de pe buze ca juruință sau ca făgăduință nu va rămâne în picioare; bărbatul ei le-a desființat, și DOMNUL o va ierta.

Nu vor avea nici un preţ. O văduvă sau o femeie divorţată nu era răspunzătoare pentru juruinţele anulate anterior de bărbatul ei.


13 Bărbatul ei poate întări și tot bărbatul ei poate desființa orice juruință, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-și smerească sufletul.
14 Dacă păstrează tăcerea zile în șir, el întărește astfel toate juruințele și toate făgăduințele prin care s-a legat ea; le întărește pentru că a păstrat tăcerea în ziua când a aflat de ele.

Dacă nu-i zice nimic. Tăcerea lui, când îşi dădea pe deplin seama de ce făcuse ea, stabilea şi confirma juruinţele ei.


15 Dar, dacă le desființează după ce trece o vreme de când a aflat, va purta vina nevestei lui.”

Va fi vinovat. Toată răspunderea era a lui, ea era eliberată. Pentru natura vinovăţiei asumate şi ritualul cerut spre a se elibera de ea, vezi Levitic 5,4-10.

Comentariile lui Ellen G. White

1,2 4T 471

2 AA 74


16 Aceasta este rânduiala pe care i-a dat-o DOMNUL lui Moise cu privire la un bărbat și la nevasta lui sau cu privire la un tată și fiica lui care încă este tânără și locuiește în casa tatălui ei.