1 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad aveau vite multe, nespus de multe. Ei s-au uitat la ținutul Iazer[[xr:1]] și la ținutul Galaad și iată că locul era potrivit pentru vite.

Fiii lui Ruben. Rubeniţii şi gadiţii erau tăbărâţi în partea de sud a Cortului Întâlnirii, poate nu ca vecini, ci cu seminţia lui Simeon între ei (cap. 2,10-14). Ruben era întâiul născut al lui Iacov şi de aceea este amintit primul, conform priorităţii vârstei. În versetele următoare, Gad este amintit primul, deoarece seminţia aceasta a luat iniţiativa aşezării pe partea de est a Iordanului. Faptul că ei au locuit laolaltă timp de 38 de ani i-a făcut să-i influenţeze să stea împreună în locuinţa lor permanentă.

Mare mulţime de vite. Adică în comparaţie cu restul izraeliţilor. Cum au ajuns ei aşa bogaţi în vite nu se spune (vezi Judecători 5,16.17).

Ţara lui Iaezer. Acest nume apare în altă parte ca nume de cetate. Se crede că a fost la nord sau nord-vest de Rabat-Amnon.

Ţara Galaadului. Numele unui district amintit întâi în Geneza 37,25, care se afla la nord şi sud de râul Iaboc. Era cunoscut pentru pământul lui fertil. Numele este Galaad uneori este folosit pentru a desemna tot teritoriul ocupat de Israel la est de Iordan.

Un loc bun pentru vite. În acest teritoriu era inclus şi Basan, renumit pentru vitele lui frumoase (Psalmi 22,12).


2 Atunci, fiii lui Gad și fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar și la mai-marii adunării și le-au zis:

Gad. Gad a luat iniţiativa de a propune ideea lor. Nici o menţiune nu se face despre Manase, care avea şi el multe vite şi a primit parte din regiunea de la răsărit de Iordan împreună cu Gad şi Ruben (vezi Deutronom 3,12.13; 4,43; 29,8; Iosua 12,6; 13,29.31; 14,3; 18,7).


3 „Cetățile Atarot, Dibon, Iazer, Nimra[[xr:1]], Heșbon, Elale, Sebam[[xr:2]], Nebo și Beon[[xr:3]] –

Atarot. Atribuit lui Gad (v.34).

Dibon. În regatul lui Sihon (cap. 21,30) dat tot lui Gad (v.34).

Iaezer. Vezi v.1. Un alt loc aparţinând lui Gad (v.34).

Nimra. Numit Bet-Nimra, ceea ce înseamnă poate locul leopardului.

Hesbon. O cetate de seamă a lui Sihon, regele amoriţilor (cap. 21,26-28) şi atribuit rubeniţilor (v.37). Eleale. Amintit ca fiind vecin cu Hesbonul (Numeri 32,37; Isaia 1,54; 16,9; Ieremia 48,34). Probabil modernul el’Al, tocmai la nord-est de Hesbon. Sebam. Redat şi ca Sibma în v.38 şi în Isaia 16,8.9; Ieremia 48,37. Era renumit pentru

podgoriile lui.

Nebo. Atribuit rubeniţilor (v.38).

Beon. În v.38, îl aflăm pe Baal-Meon care a fost schimbat în Beon de către izraeliţi pentru a înlătura numele lui Baal. Mai târziu, când a căzut în mâinile moabiţilor, ei au schimbat numele întreg, numindu-l Bet-Meon (Ieremia 48,23). El este numit Bet-Baal-Meon în Iosua 13,17. Probabil că a fost atribuit rubeniţilor. Ruinele lui sunt cunoscut astăzi ca Ma‘in, aproximativ la 5 mile sud de muntele Nebo.

4 și anume ținutul pe care[[xr:1]] l-a lovit DOMNUL înaintea adunării lui Israel – sunt potrivite pentru vite, iar robii tăi au vite.”

A lovit-o. Cu intenţia de a o da ca moştenire poporului Său (cap. 21,24.25).


5 Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea țara aceasta ca moșie robilor tăi; nu ne obliga să trecem Iordanul!”
6 Moise le-a răspuns fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben: „Oare frații voștri să meargă la război, iar voi să rămâneți aici?

Voi să rămâneţi aici? Având în vedere că ţara de la răsărit de Iordan fusese cucerită relativ uşor, fără îndoială că Gad şi Ruben au considerat că partea de la apus de Iordan avea să fie repede ocupată.


7 De ce vreți să-i descurajați pe fiii lui Israel și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă DOMNUL?

Să muiaţi inima. Literal, opune, înstrăinare. Moise s-a temut că acţiunea celor două seminţii va duce la refuzul celorlalte seminţii de a trece Iordanul. Efectul urma să fie mare ca acela al raportului lipsit de credinţă al iscoadelor, care a avut ca rezultat pieirea în pustie a unei întregi generaţii.


8 Așa au făcut și părinții voștri când i-am[[xr:1]] trimis din Cadeș-Barnea să[[xr:2]] iscodească țara.

Părinţii voştri. Nu numai strămoşii celor două seminţii, ci ai întregii naţiuni.

Cades-Barnea. Vezi cap. 13,3.26.


9 S-au suit[[xr:1]] până la valea Eșcol și, după ce au iscodit țara, i-au descurajat pe fiii lui Israel și i-au făcut să nu intre în țara pe care le-o dădea DOMNUL.

Valea Eşcol. Vezi cap. 13,21-23. Iscoadele au muiat inima lui Israel de a intra în ţara făgăduită, zugrăvind pe inamic ca mult prea puternic pentru a se bate cu el (cap. 13,31).


10 Și DOMNUL[[xr:1]] S-a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat astfel:

Domnul S-a aprins de mânie. Vezi cap. 14,21.28.


11 «Bărbații care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus[[xr:1]], nu vor vedea ținutul pe care l-am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căci nu m-au urmat întru totul[[xr:2]],

Oamenii. Vezi cap. 14,22.23.29.35.


12 în afară de Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, și de Iosua, fiul lui Nun, care[[xr:1]] L-au urmat întru totul pe DOMNUL.»

Chenizitul. Vezi cap. 36,15.42; 1 Cronici 1,36.53). Chenaz a fost probabil un strămoş comun al lui Otniel şi Caleb, de la care a luat numele tatălui lui Otniel. Iefune este numit chenizit (Iosua 14,14).

În totul. Adică întru totul (veci cap. 14,24.30.38).


13 DOMNUL S-a aprins de mânie împotriva fiilor lui Israel și i-a făcut să rătăcească[[xr:1]] în pustiu patruzeci de ani, până la stingerea întregului[[xr:2]] neam de oameni care au făcut ce este rău înaintea DOMNULUI.
14 Și iată că v-ați ridicat voi în locul părinților voștri, un neam de oameni păcătoși, ca să-L faceți pe DOMNUL să Se aprindă[[xr:1]] și mai tare de mânie împotriva lui Israel!

O sporire a oamenilor păcătoşi. Mai bine odrasle de oameni păcătoşi. Cuvântul ebraic tradus aici sporire (versiunea engleză) nu se găseşte niciunde în altă parte a Vechiului Testament. Moise a fost foarte mult tulburat de această cerere.


15 Căci, dacă vă întoarceți[[xr:1]] de la El, va îngădui ca Israel să rătăcească mai departe în pustiu și veți nimici tot poporul acesta.”

Dacă vă întoarceţi. Cum făcuseră părinţii lor, care au pierit apoi în pustie.

Pierderea poporului întreg. Poporul putea să refuze să treacă Iordanul ca să consolideze pretenţia lor asupra Canaanului. După eliberarea lor din serviciul militar de către Iosua, împreună cu binecuvântarea lui, chiar seminţiile acestea au grăbit un incident care i-a făcut pe fraţii lor să se teamă, deşi fără temei, de venirea mâniei lui Dumnezeu (vezi Iosua 22,1-29).


16 Ei s-au apropiat de Moise și au zis: „Vom face aici ocoale de turme pentru vitele noastre și cetăți pentru copilașii noștri,

Ocoale pentru vite. Construite din şiruri de pietre uscate şi cărămizi, fără nici un acoperiş.

Cetăţi. Probabil locuinţe amorite reparate, deja existente. Partea slabă a acestui plan era că femeile, copiii, vitele şi turmele lor nu puteau fi lăsaţi pe un teritoriu de curând cucerit şi ostil, fără o puternică forţă înarmată pentru a-şi păzi.


17 dar noi ne vom[[xr:1]] înarma și o vom lua înaintea fiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit. Copilașii noștri vor locui în aceste cetăți întărite, feriți de locuitorii țării.

Înarma în grabă. Amoriţii şi moabiţii care ocupaseră înainte teritoriul (cap. 21,26).


18 Nu ne[[xr:1]] vom întoarce în casele noastre până când fiecare din fiii lui Israel nu va fi pus stăpânire pe moștenirea lui

Mai înainte ca. O promisiune de a sta la datorie faţă de naţiune până se va încheia cucerirea Canaanului. În conformitate cu Deutronom 33,21, Gad şi-a asigurat partea, adică teritoriul lui Sihon şi Og, şi a executat porunca Domnului – ei şi-au îndeplinit promisiunea de a-i ajuta pe fraţii lor să ocupe Canaanul.


19 și nu vom moșteni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne-am primit moștenirea[[xr:1]] dincoace de Iordan, la răsărit.”

Nu vom stăpâni. Ei neagă că ar avea dorinţa de a pretinde moştenirea la apus de Iordan.

Dincoace de Iordan. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus şi partea de dincolo, precum şi partea dincoace de. El vine de la verbul a trece peste, a merge prin. Substantivul derivat înseamnă regiunea de dincolo şi în forma de masculin plural este aplicat la evrei.


20 Moise[[xr:1]] le-a zis: „Dacă faceți așa, dacă vă înarmați pentru război înaintea DOMNULUI,

Înaintea Domnului. Iehova este privit ca un Dumnezeu al bătăliilor, mergând înaintea poporului în marş pentru a-i bate pe vrăjmaşii lor (vezi Numeri 21,14; Iosua 4,5.11-13; 6,8.9; Judecători 5,23).


21 dacă toți cei înarmați trec Iordanul înaintea DOMNULUI, până când îi va izgoni pe vrăjmașii Lui dinaintea Lui,
22 și dacă vă veți întoarce[[xr:1]] înapoi numai după ce țara[[xr:2]] va fi supusă înaintea DOMNULUI, atunci veți fi fără vină înaintea DOMNULUI și înaintea lui Israel, și ținutul acesta va fi moșia[[xr:3]] voastră înaintea DOMNULUI.

Fără vină. Cuvântul tradus astfel este din verbul a fi curat, a fi scutit de pedeapsă. Aici este de preferat al doilea sens.

Moşia voastră înaintea Domnului. Adică cu deplina aprobare a Domnului.


23 Dar, dacă nu faceți așa, vedeți că păcătuiți împotriva DOMNULUI și să știți că păcatul[[xr:1]] vostru vă va ajunge!

Păcatul vostru vă va ajunge. Literal, şi să ştiţi , păcatul vostru vă va găsi. Dumnezeu exprimă aceeaşi idee, adresându-Se lui Cain: Păcatul pândeşte la uşă (Geneza 4,7).


24 Zidiți[[xr:1]] cetăți pentru copilașii voștri și ocoale pentru turmele voastre și împliniți cuvântul care v-a ieșit din gură!”
25 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben i-au zis lui Moise astfel: „Robii tăi vor face tot ce poruncește domnul nostru.

Ce porunceşte Domnul nostru. O abordare tipic orientală prin care declaraţiile lui Moise erau exact ce sugeraseră ei înşişi (v.17).


26 Copilașii[[xr:1]] noștri, nevestele noastre, turmele noastre și toate animalele noastre vor rămâne în cetățile Galaadului,

Cetăţile Galaadului. Astfel de locuri întărite cum au fost cele ocupate înainte de vrăjmaşi.


27 iar robii[[xr:1]] tăi, toți înarmați pentru război, vor merge la război înaintea DOMNULUI, după cum zice domnul nostru.”

Toţi înarmaţi. Pentru sarcinile de garnizoană la răsărit de Iordan şi un corp expediţionar ca să însoţească trupele principale ale izraeliţilor peste Iordan.


28 Moise le-a dat[[xr:1]] porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și capilor de familie din semințiile fiilor lui Israel.

A dat porunci lui Eleazar. Moise ştia că el nu va trece Iordanul şi, de aceea, a pus asupra lui Eleazar şi a lui Iosua răspunderea de a veghea ca Ruben şi Gad să-şi împlinească promisiunile (vezi Iosua 1,13.14; 22,1-6).


29 Moise le-a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben trec Iordanul împreună cu voi, înarmați cu toții de război înaintea DOMNULUI, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați ca moșie ținutul Galaadului.

Ţinutul Galaadului. În momentul, acesta aproape întregul Galaad era în posesia lor. Ei fortificaseră un număr de cetăţi, nu numai ca locuri sigure de refugiu pentru familiile lor, ci şi ca puncte întărite de unde să desăvârşească supunerea ţării.


30 Dar, dacă nu vor trece înarmați împreună cu voi, să primească moșie în mijlocul vostru în țara Canaanului.”

Merge cu voi. Promisiunea lor, aşa cum este raportată în v.17, trebuia să fie adusă la îndeplinire în mod onorabil. Altfel, ei aveau să fie obligaţi să locuiască în partea de apus a Iordanului.


31 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns astfel: „Ce le-a spus robilor tăi DOMNUL, aceea vom face.

Vom face. Ei au repetat şi au confirmat lui Moise promisiunea făcută (v.25), invocând numele lui Iehova ca dovadă a bunei lor credinţe.


32 Vom trece înarmați înaintea DOMNULUI în țara Canaanului, dar moșia moștenirii noastre va rămâne cu noi dincoace de Iordan.”

Dincoace de Iordan. Confirmând promisiunile lor anterioare în prezenţa lui Eleazar şi Iosua ei vorbesc despre partea de est a Iordanului ca despre partea aceasta, pentru că erau în ţinutul Galaadului.


33 Moise[[xr:1]] le-a dat fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben și unei jumătăți din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, regatul[[xr:2]] lui Sihon, regele amoriților, și regatul lui Og, regele Bașanului, țara cu cetățile ei și cu ținutul din jurul cetăților țării.

Jumătate din seminţia lui Manase. Oamenii aceştia erau cunoscuţi ca războinici (Iosua 17,1) şi având în vedere că era loc, li s-a acordat şi lor o proprietate în Galaad. Este evident din v.39, că jumătate din seminţia lui Manase a colaborat la cucerirea Galaadului şi poate că singură a supus anumite părţi.

Sihon. Ţinuturile lui Sihon şi ale lui Og aveau să fie luate cucerite şi subjugate mai întâi de izraeliţi (Numeri 21,24.29; 2 Regi 15,29).


34 Fiii lui Gad au zidit: Dibon[[xr:1]], Atarot, Aroer[[xr:2]],

Gad a zidit. Lista cetăţilor numite în v.34-38 corespund întocmai cu cele din v.3. O listă suplimentară şi mai detaliată se află în Iosua 13,24-28.

Dibonul. Locul unde a fost găsită în 1868 piatra moabită. Cetatea aceasta a trecut adesea de la o stăpânire la alta. Aici este atribuită lui Gad. În Iosua 13,17, ea este atribuită lui Ruben (vezi şi Numeri 21,30; Isaia 15,2; Ieremia 48,18.22).

Construirea acestor cetăţi trebuie să fi fost mai mult de natură reparatorie în urma ravagiilor provocate de război. Locuitorii au fost nimiciţi, dar nu şi cetăţile (Deutronom 2,34.35). Compară cu experienţa lui Ieroboam, despre care este raportat că a construit Sihemul, când în realitate el l-a reconstruit (1 Regi 12,25). Tot aşa şi Azaria a zidit Elatul, după ce l-a readus sub stăpânirea lui Iuda (2 Regi 14,22).

Atarot. Modernul Atarus, aproximativ la 7 mile nord de Dinon, modernul Dibon.

Aroerul. O cetate amonită cucerită de Sihon (Deutronom 2,36; 3,12; 4,48). Numele modern al acestei cetăţi este ’Ara’ir, care este aşezată lângă râul Arnon, la 3 mile sud de modernul Dibon. Acelaşi nume se află în Iosua 13,25; Judecători 11,33; 1 Samuel 30,28.


35 Atrot-Șofan, Iazer[[xr:1]], Iogbeha,

Atrot-Şofan. Încă neidentificat. Poate că este o singură cetate Atrot-Şofan.

Iaezer. Care înseamnă folositor. Echivalent cu Iazer din v.3.

Iogbeha. Acum Iubeihât, la vreo 6 mile nord-vest de Rabat-Amon.


36 Bet-Nimra[[xr:1]] și Bet-Haran, cetăți întărite, și au făcut ocoale pentru turme.

Bet-Nimra. Poate că este modernul Tell Nimrin la vreo 8 mile nord de Marea Moartă.

Bet Haran. Unii spun că este modernul Tell Ictan?, la vreo 6 mile sud de Tell Nimrin.

Cetăţi întărite. Pentru protecţia lor, femeile şi copiii erau pentru lăsaţi în urmă, fiind apăraţi de garnizoane.

Staule pentru turme. Ele aveau să fie construite în mijlocul fortificaţiilor exterioare. Aceasta era o ţară minunată pentru păşunat, după cum moabiţii şi-au dat bine seama (2 Regi 3,4).


37 Fiii lui Ruben au zidit[[xr:1]] cetățile Heșbon, Elale, Chiriataim,

Ruben a zidit. Din nou ideea este aceea de a repara, a face locuibile şi sigure cetăţi care fusese avariate de război.

Hesbon. O altă cetate îşi schimbase de multe ori soarta. În cap. 21,25, el este în posesia amoriţilor. În Iosua 13,17, ca aici, Ruben avea control asupra lui. În Iosua 21,39, proprietarul era Gad. Conform cu Isaia 15,4; 16,9; Ieremia 48,2, Moab pune iarăşi stăpânire pe el. Până la urmă ajunge sub puterea fiilor lui Amon (Ieremia 49,1-3).

Chiriataim. Raportată ca cetatea unor oameni uriaşi numiţi Emimi (Geneza 14,5). Probabil el-Qerejât, între Dibon şi Marea Moartă.


38 Nebo[[xr:1]] și Baal-Meon[[xr:2]], ale căror nume au fost schimbate[[xr:3]], și Sibma. Ei au pus alte nume cetăților pe care le-au zidit.

Nebo. Probabil înrudit cu cuvintele ebraice a profetiza şi profet. Aşezat probabil aproape de muntele Nebo, unde a murit Moise (vezi Deutronom 32,49). El ar putea fi modernul Neba, la colţul de nord-est al Mării Moarte sau Chirbet el-Mecaiyet.

Nume au fost schimbate. Literal, schimbare de nume. Numele de Nebo şi Baal-Meon au fost schimbate, deoarece erau pentru zei a căror închinare îşi aveau centrul acolo. Numele vechi au rămas totuşi (Iosua 13,17; Ezechiel 25,9).

Sibma. Vezi comentariul pentru v.3.


39 Fiii lui Machir[[xr:1]], fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului și l-au cucerit și i-au izgonit pe amoriții care erau acolo.

Galaadului. Poate că referirea de aici este numai la partea nordică şi nu în sensul mai general ca în v.1, 26, 29.


40 Moise i-a dat[[xr:1]] Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s-a așezat acolo.
41 Iair[[xr:1]], fiul lui Manase, s-a dus, a cucerit târgurile lor[[fn:a]] și le-a numit Târgurile lui Iair[[xr:2]].

Iair. Iair a fost fiul lui Segub, fiul lui Heţron, care se căsătorise cu fata lui Machir (1 Cronici 2,21.22), un fiu al lui Manase.

Târgurile lui Iair. Literal, oraşele lui Iair, ca în Iosua 13,30. Acestea sau posibil alte grupe de sate neîmprejumite sunt amintite în Judecători 10,4; 1 Regi 4,13; 1 Cronici 2,22.23.


42 Novah s-a dus, a cucerit Chenatul, împreună cu satele care țineau de el, și l-a numit Novah, după numele său.

Nobah. Compară cu Judecători 8,11. Desigur o căpetenie de seamă. Chenatul. Identificat cu Quanaw?t, aproximativ la vreo 60 mile est de Marea Galileii (vezi 1 Cronici 2,23).

L-a numit Nobah. Probabil că au fost luate 60 de oraşe. Iair ca şef al expediţiei a păstrat pentru sine 23 şi a împărţit restul celor care au luat parte la campanie. Nobah a fost unul dintre aceştia.

Comentariile lui Ellen G. White 12 PP 524