1 DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel:
2 „Vorbește-le[[xr:1]] fiilor lui Israel și spune-le: «Când veți intra în țara pe care v-o dau să o locuiți

Când veţi intra în ţară. Cuvintele acestea lămuresc faptul că legislaţia prescrisă aici nu era pentru pustie şi că Israel era sigur că va intra în ţara făgăduită. De aceea, presupunem că referirea nu este pentru întreaga adunare (cap. 14,31), ci pentru cei tineri care n-au fost condamnaţi să moară în pustie.


3 și[[xr:1]] Îi veți aduce DOMNULUI o jertfă mistuită de foc, fie o ardere-de-tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea[[xr:2]] unei juruințe sau ca dar de bunăvoie sau la sărbătorile voastre[[xr:3]], ca să faceți din cirezile sau turmele voastre un miros plăcut[[xr:4]] pentru DOMNUL,

Jertfă mistuită pe foc. Adică o jertfă arsă pe altar fie integral, fie parţial.

Ardere de tot. Această jertfă era arsă în întregime. În fiecare dimineaţă şi seară un miel jertfit era în felul acesta pentru întreaga adunare (Exod 29,38-40; vezi comentariul pentru Levitic 1,3).

O jertfă. Această este jertfa de mulţumire (pace), după cum apare din v.8 (vezi Exod 18,12; Levitic 3; 7,5.8). Împlinirea unei juruinţe. La explicaţia expresiei o jertfă, aceasta este o jertfă de mulţumire (pace) adusă conform juruinţei de bună voie a cuiva (Levitic 7,16; 22,21). La sărbătorile voastre. Ocazii potrivite pentru jertfe suplimentare (vezi Levitic 23; Numeri 29,39). Un miros plăcut. Pentru viaţa creştinului ca o mireasmă, vezi comentariul pentru 2 Corinteni 2,15.


4 cel[[xr:1]] ce își va aduce darul să-I aducă DOMNULUI ca[[xr:2]] ofrandă o zecime de efă[[xr:3]] de făină aleasă frământată cu un sfert de hin de untdelemn,

Dar de mâncare. Cuvântul ebraic care înseamnă dar sau tribut a însemnat la început orice fel de jertfă (vezi Geneza 4,4). La Sinai acesta a fost limitat la jertfele de mâncare. A zecea parte dintr-o efă. Adică un omer, a zecea parte dintr-o efă (Exod 16,36) sau 2 ? litri. Sfert de hin. Ceva mai puţin decât quart (aproximativ un litru, n.trad.).


5 iar[[xr:1]] de fiecare miel adus ca ardere-de-tot sau ca jertfă, să pregătească un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură.

Jertfa de băutură. Dintr-o rădăcină care înseamnă a vărsa (Ieremia 7,18; Osea 9,4). Se mai foloseşte despre obiect turnat din metal (Isaia 40,19), substantivul derivat este tradus chip cioplit şi chip turnat (Isaia 41,29; 48,5; Ieremia 10,14; 51,17).

Fiecare miel. Dacă erau mai mulţi miei, jertfa de băutură şi jertfa de mâncare erau sporite în consecinţă. Aceasta era aşa în special în ziua de Sabat (cap 28,4-9). Nu se face aici nici o referire la sare, totuşi ea trebuie să fi fost adăugată, deoarece omiterea ei de la orice jertfă era oprită (Levitic 2,13).


6 Pentru un berbec[[xr:1]] să aduci ca ofrandă două zecimi de efă de făină aleasă frământată cu o treime de hin de untdelemn,

Pentru un berbece. Acesta era considerat ca o jertfă mult mai acceptabilă decât aceea a unui miel. El era însoţit de jertfe de mâncare şi băutură mai mari, proporţional cu mărimea animalului.


7 iar pentru jertfa de băutură, o treime de hin de vin, ca un miros plăcut pentru DOMNUL.

Vin. Este posibil că uneori libaţiunea era vărsată peste jertfă. Mai târziu ea era vărsată de jur împrejurul altarului (Iosif Flavius, Antiquities III 9,4). O treime de hin ar fi aproape 1,2 litri.


8 Dacă aduci un vițel, fie ca ardere-de-tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruințe sau ca jertfă-de-pace[[xr:1]] pentru DOMNUL,

Ardere de tot. Aceasta era o jertfă de bunăvoie şi era privită ca fiind acceptabilă din partea lui Dumnezeu. Ea nu era adusă ca împlinire a unei juruinţe, ci pur şi simplu ca un semn de iubire faţă de Dumnezeu.


9 să[[xr:1]] aduci ca ofrandă, împreună cu vițelul, trei zecimi de efă de făină aleasă frământată cu o jumătate de hin de untdelemn

Dar de mâncare. Un minchah sau jertfă din cereale. Astfel de jertfe creşteau în proporţie până la măsura arderilor de tot cu care erau aduse, o măsură pentru un miel (v.4), mai mult pentru un berbece (v.6) şi pentru un viţel, trei zecimi de efă de floare de făină cu o jumătate de hin de untdelemn.


10 și ca jertfă de băutură o jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de un miros plăcut pentru DOMNUL.
11 Așa să se facă pentru fiecare vițel, pentru fiecare berbec și pentru fiecare miel sau ied.
12 Așa să faceți pentru fiecare vită, după numărul lor.

După numărul. Măsura jertfelor de mâncare şi băutură era stric prescrisă şi rânduită.


13 Așa[[xr:1]] să facă lucrurile acestea orice băștinaș când va aduce o ardere de un miros plăcut pentru DOMNUL.

Băştinaş. Adică israelit.


14 Dacă un străin care locuiește la voi sau care se va găsi din neam în neam în mijlocul vostru va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut pentru DOMNUL, s-o aducă în același fel ca voi.

Un străin. Un flotant (cap. 9,14). Septuaginta redă prozelit.


15 Adunarea să aibă o singură lege, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru; aceasta să fie o rânduială veșnică din neam în neam: înaintea DOMNULUI, străinul să fie ca și voi.

O singură lege. Adică pentru jertfe. Cu străinul să fie. Mai târziu, iudeii au interpretat aceasta ca neincluzând dreptul la sinedriu sau în conciliul de la Ierusalim.


16 O singură lege și o singură hotărâre să fie atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește cu voi.»”

O singură lege şi o singură poruncă. Această atitudine liberală a fost cumpănită pentru a încuraja pe străini să devină prozeliţi ai religiei iudaice şi să-i asigure că vor fi trataţi cum se cuvine şi că iudeii îi vor primi cu braţele deschise.


17 DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel:
18 „Vorbește-le[[xr:1]] fiilor lui Israel și spune-le: «Când veți intra în țara spre care vă conduc
19 și când veți mânca din pâinea țării[[xr:1]], să aduceți mai întâi un dar ridicat pentru DOMNUL.

Pâine din ţară. Adică ceea ce a produs ţara (vezi Psalmi 104,14.15).


20 Ca dar ridicat, să aduceți o turtă din primul[[xr:1]] vostru aluat; s-o aduceți ca pe darul ariei[[xr:2]].

O turtă. Aceasta nu era pusă pe altar, ci era dată preoţilor şi era adusă ca jertfă prin ridicare (cap. 18,8). Ele erau numite jertfe ridicate, pentru că erau ridicate în sus la prezentarea înaintea Domnului în calitate de Creator şi Dătător al tuturor lucrurilor bune.


21 Din primele voastre aluaturi să luați mai întâi un dar pentru DOMNUL; așa să faceți din neam în neam.
22 Dacă[[xr:1]] greșiți fără voie și nu împliniți toate poruncile acestea pe care i le-a spus lui Moise DOMNUL,
23 tot ce v-a poruncit DOMNUL prin Moise, din ziua când DOMNUL a poruncit și, mai apoi, din neam în neam,

A poruncit Domnul prin Moise. Cuvântul Moise a fost adăugat de traducători. El nu există în textul ebraic. Textul este clar şi fără el.


24 dacă[[xr:1]] s-a făcut ceva din greșeală și fără știrea adunării, toată adunarea să aducă un vițel ca ardere-de-tot de un miros plăcut pentru DOMNUL, împreună cu ofranda[[xr:2]] și jertfa lui de băutură, după rânduială; să mai aducă și un țap[[xr:3]] ca jertfă-pentru-păcat.

Fără voie. Adică neplanificat sau fără intenţie din partea păcătosului. Cuvântul ebraic înseamnă păcat făcut fără voie (Levitic 4,2).

Fără să ştie. Literal, de privirile (vezi Levitic 4,13), adică un păcat personal în general necunoscut.


25 Preotul[[xr:1]] să facă ispășire pentru toată adunarea fiilor lui Israel, și li se va ierta, căci este din neștiință și și-au adus darul: o jertfă mistuită de foc în cinstea DOMNULUI și o jertfă-pentru-păcat înaintea DOMNULUI pentru neștiința lor.

Ispăşire. Din acelaşi cuvânt ebraic tradus şi tronul harului, însemnând în primul rând a acoperi. Este semnificativ că întreaga adunare pare să fie cuprinsă în acest păcat al unei singure persoane şi în jertfa adusă pentru el. Aceasta este subliniat în versetul 26.


26 Li se va ierta întregii adunări a fiilor lui Israel și străinului care locuiește în mijlocul lor, căci tot poporul a fost în neștiință.
27 Dacă[[xr:1]] unul singur a păcătuit din neștiință, să aducă o capră de un an ca jertfă-pentru-păcat.

Unul singur. Literal, suflet de viaţă, adică o fiinţă care are viaţă.

O capră. În Leviticul 4,28 este specificată o iadă, nefiind amintită vârsta.


28 Preotul[[xr:1]] să facă ispășire pentru cel care a păcătuit din neștiință înaintea DOMNULUI; să facă ispășire pentru el, și i se va ierta.
29 Atât pentru băștinașul israelit, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor să fie aceeași lege[[xr:1]] când se face ceva din neștiință.
30 Dar[[xr:1]], dacă cineva, fie băștinaș, fie străin, păcătuiește înadins, Îl nesocotește pe DOMNUL – acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,

Cu voie. Literal, cu mâna ridicată, cu intenţie expresă (Deutronom 17,12; Psalmi 19,13). Nimicit. Sistemul jertfelor nu prevedea ispăşire pentru împotrivirea deliberată faţă de voia şi poruncile lui Dumnezeu.


31 căci a disprețuit[[xr:1]] cuvântul DOMNULUI și a călcat porunca Lui; sufletul acela va fi nimicit negreșit, iar vina lui[[xr:2]] va fi asupra lui!»”

A nesocotit cuvântul. Compară cu experienţa lui David din 2 Samuel 12,9; vezi şi Proverbe 13,13; 19,16.


32 Când erau fiii lui Israel în pustiu, au găsit[[xr:1]] un bărbat strângând lemne în ziua sabatului.

Strângând lemne. Păzirea Sabatului zilei a şaptea a săptămânii creaţiunii a fost obligatorie în pustie ca şi în Ţara sfântă (Exod 16,27-30), iar pedeapsa pentru profanare era moartea (Exod 31,14.15; 35,2). În pustie, cu clima ei caldă, focul nu era necesar pentru căldură şi nu trebuia să fie aprins în Sabat (vezi Exod 16,23; 35,3). Fapta acestui om a fost clar săvârşită cu intenţie, de aceea este o ilustrare a felului de păcat despre care se vorbeşte în Numeri 15,30.


33 Cei ce-l găsiseră strângând lemne l-au adus la Moise, la Aaron și la toată adunarea.

Adunarea. Adică la sfatul bătrânilor care reprezentau adunarea (Exod 18,25.26).


34 L-au pus sub pază[[xr:1]], căci încă nu se hotărâse ce trebuie făcut cu el.

Ce trebuiau să-i facă. Indiscutabil, pedeapsa era moartea (Exod 31,14; 35,2). Dar atunci nu era clar cum trebuia să fie aplicată. Moise a dorit o explicaţie în această privinţă.


35 DOMNUL i-a zis lui Moise: „Bărbatul[[xr:1]] să fie omorât negreșit; toată adunarea[[xr:2]] să-l ucidă cu pietre în afara taberei.”

Să-l ucidă cu pietre. Aceasta este pedeapsa pentru crime mari (Levitic 20,2; 24,14). Omul acesta a fost cel dintâi care a călcat Sabatul de la darea Legii, cel puţin cât priveşte raportul biblic.


36 Toată adunarea l-a scos în afara taberei și l-a ucis cu pietre. Au făcut după cum îi poruncise DOMNUL lui Moise.

A murit. Atitudinea lui dispreţuitoare a fost cea care a adus pedeapsa severă. El a călcat Sabatul în mod deliberat.


37 DOMNUL i-a zis lui Moise astfel:
38 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le să-și facă[[xr:1]], din neam în neam, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir violet peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor.

Un ciucure la colţuri. Literal, la aripile veşmintelor lor, referindu-se probabil la poalele hainei (vezi Matei 14,36; Marcu 6,56). Cuvântul tradus aici astfel este folosit pentru placa de aur de pe fruntea lui Aaron (Exod 28,36). În Ieremia 48,9, el este tradus cu aripi, iar în Ezechiel 8,3, zulufi de păr.


39 Când veți avea ciucurele acesta și vă veți uita la el, să vă aduceți aminte de toate poruncile DOMNULUI, ca să le împliniți și să nu vă luați[[xr:1]] după inimile și ochii voștri, care vă atrag la desfrânare[[xr:2]].

Să vă uitaţi la el. Ciucurii urmau să reamintească mereu poporului că ei aparţin lui Dumnezeu, iar îmbrăcămintea, alături de celelalte practici, trebuia să urmeze principiile pe care El le-a împărtăşit.


40 Să vă aduceți astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniți și să fiți sfinți[[xr:1]] pentru Dumnezeul vostru.

Fiţi sfinţi. Sfinţenia nu este atinsă prin păzire exterioară, precum purtarea de franjuri sau panglici, ci numai prin ascultare de voia lui Dumnezeu.


41 Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.”

Domnul Dumnezeul vostru. Adică Iehova, Dumnezeul vostru. Această expresie este redată de două ori în acest verset scurt. Poate că a fost subliniată astfel avându-se în vedere înclinaţia poporului de a se închina şi sluji altor zei.

Comentariile lui Ellen G. White

15 PP 507

30 PK 304

32-35 PP 409

38 3T 171

1T 524