1 DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel:

Domnul a vorbit. Este clar din Deutronom 1,22 că aici Dumnezeu răspunde unei cereri făcute la început de popor.


2 „Trimite[[xr:1]] niște bărbați care să iscodească pentru tine țara Canaanului, pe care le-o dau fiilor lui Israel: câte un bărbat pentru fiecare din semințiile părinților lor să trimiteți; toți să fie dintre mai-marii lor.”

Canaan. Ţara făgăduită lui Avraam (Geneza 17,8), lui Iacov (Geneza 48,3.4; Psalmi 105,10.11) şi lui Moise (Exod 6,4). Dumnezeu îi avertizează pe izraeliţi să asculte de legile Sale şi să nu pângărească ţara ca să nu fie alungaţi din ea întocmai ca locuitorii ei de mai înainte (Levitic 18,3.24-28; compară cu Ezechiel 16,29).


3 Moise i-a trimis din pustiul[[xr:1]] Paran, după porunca DOMNULUI; toți bărbații aceștia erau căpetenii ale fiilor lui Israel.

După poruncă. Aceasta a fost dată lui Moise pe vremea când încep să se coacă strugurii (versetul 20), ceea ce ar plasa această întâmplare aproximativ în luna a cincia a celui de-al doilea an după ce Israel a ieşit din Egipt.

Din pustia Paran. Adică, de la Cades-Barnea (Numeri 32,8; Deutronom 1,19-22; 9,23; Iosua 14,7).

Căpetenii. Conducătorii peste sute şi mii (Exod 18,25) şi căpeteniile seminţiilor (Numeri 1,16) au fost numite astfel. Aceştia, însă, este evident că au fost căpetenii de trib de o categorie inferioară.


4 Acestea sunt numele lor: pentru seminția lui Ruben: Șamua, fiul lui Zacur;
5 pentru seminția lui Simeon: Șafat, fiul lui Hori;
6 pentru seminția lui Iuda[[xr:1]]: Caleb[[xr:2]], fiul lui Iefune;
7 pentru seminția lui Isahar: Igal, fiul lui Iosif;
8 pentru seminția lui Efraim: Hoșea[[xr:1]], fiul lui Nun;
9 pentru seminția lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
10 pentru seminția lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;
11 pentru seminția lui Iosif, seminția lui Manase: Gadi, fiul lui Susi;
12 pentru seminția lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
13 pentru seminția lui Așer: Setur, fiul lui Micael;
14 pentru seminția lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;
15 pentru seminția lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
16 Acestea sunt numele bărbaților pe care i-a trimis Moise să iscodească țara. Lui Hoșea[[fn:a]], fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua[[fn:b]].

Hosea. Numele acesta poate să fi fost dat lui Hosea din seminţia lui Efraim (versetul 8) la scurt timp după ieşirea copiilor lui Israel din Egipt, altfel, el este folosit cu anticipaţie în Exod 17,9. Numele Hosea înseamnă mântuire şi Iosua, o formă prescurtată de la Iehosua, Iehova este mântuire. Numele biblice au de obicei un înţeles (vezi Apocalipsa 2,13.17; 3,12; 14,1; 19,12.13.16; 21,12.14; 22,4).


17 Moise i-a trimis să iscodească țara Canaanului. El le-a zis: „Suiți-vă de aici în Neghev[[xr:1]] și apoi urcați[[xr:2]] muntele!

Spre miazăzi. Literal, în Negeb, ţara la sud de Palestina (vezi Geneza 12,9). În realitate, iscoadele au plecat de la Cades spre nord, spre a ajunge la ţara de sud. Cuvântul acesta, dintr-o rădăcină care înseamnă uscat sau prăjit este aplicat, de obicei, regiunii pustii de la graniţa sudică a Palestinei. Aceasta era o regiune de tranziţie dintre pustiul sudic şi pământul mai arabil din nord şi, de aceea, bun pentru păscutul vitelor. Regiunea aceasta este şi astăzi cunoscută sub acelaşi nume. Având în vedere faptul că Negeb se află la sud de Palestina, cuvântul a ajuns să fie termenul ebraic obişnuit pentru sud, cum este tradus de obicei în (RSV).

Pe munte. Regiunea deluroasă din centrul Palestinei (vezi versetul 29).


18 Vedeți țara: cum este ea și poporul care locuiește în ea (dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr),
19 cum este țara pe care o locuiește (dacă este bună sau rea), cum sunt cetățile în care locuiește (dacă sunt deschise sau întărite),
20 cum este pământul (dacă este gras[[xr:1]] sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el)! Îmbărbătați-vă[[xr:2]] și luați cu voi din roadele țării!” Era pe vremea când începeau să se coacă strugurii.

Gras. Adică, producător (vezi Neemia 9,25.35).


21 Ei s-au suit și au iscodit țara de la pustiul[[xr:1]] Țin până la Rehob[[xr:2]], înspre Lebo-Hamat.

Pustia Ţin. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu pustia Sin aproape de muntele Sinai (Exod 16,1). Cades era aşezat în pustia Ţin (Numeri 20,1; 27,14; 33,36; 34,3.4; Deutronom 32,51; Iosua 15,1), care era fie inclusă, fie unită cu pustia Paran.

Până la Rehob. Acesta putea să fi fost fie Rehob, aproape de Marea Galileii, fie un altul, mai la nord, aproape de râul Orontes.


22 S-au suit în Neghev și au mers până la Hebron. Acolo erau Ahiman[[xr:1]], Șeșai și Talmai, copiii lui Anac[[xr:2]]. (Hebronul[[xr:3]] fusese zidit cu șapte ani înainte de cetatea Țoan[[fn:a]] din Egipt[[xr:4]].)

Pe la miazăzi – În Negeb (vezi versetul 17).

Hebron – O cetate la douăzeci de mile sud de Ierusalim (Judecători 1,10).

Copiii lui Anac – Unii consideră că numele înseamnă copiii gâtului şi astfel se concluziona că ei erau oameni cu gâtul lung. Cuvântul rădăcină este tradus lanţ, adică un lanţ pentru gât (Judecători 8,26; Proverbe 1,9; Cântarea cântărilor 4,9). Concluzia este că oamenii aceştia din jurul Hebronului erau oameni înalţi şi subţiri (vezi Deutronom 1,28; 9,2).


23 Au mers[[xr:1]] până la valea Eșcol[[fn:a]]. Au tăiat de acolo o mlădiță de viță cu un ciorchine de strugure pe care l-au dus câte doi oameni cu ajutorul unei prăjini; au luat de asemenea din rodii și din smochine.

Valea Eşcol – Eşcol înseamnă ciorchine. Acelaşi cuvânt apare în Geneza 40,10; Deutronom 32,32; Isaia 65,8; Mica 7,1.


24 Locul acela l-au numit valea Eșcol din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo fiii lui Israel.
25 S-au întors de la iscodirea țării la sfârșitul a patruzeci de zile.
26 Au plecat și au ajuns la Moise și Aaron și la toată adunarea fiilor lui Israel, în pustiul[[xr:1]] Paran, la [[xr:2]]Cadeș. Le-au adus vești lor și întregii adunări și le-au arătat roadele țării.
27 I-au istorisit lui Moise și i-au spus: „Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o țară în care curge lapte[[xr:1]] și miere și acesta este[[xr:2]] rodul ei.

Lapte şi miere – Un termen general de belşug (vezi Exod 3,8; compară cu 13,5; 33,3). Palestina a fost atunci mult mai puţin uscată şi stearpă de cum este astăzi (vezi Geneza 12,6).


28 Dar poporul[[xr:1]] care locuiește în țară este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari și i-am văzut acolo chiar și pe copiii[[xr:2]] lui Anac.

Dar – Cuvântul tradus aici dar este unul care sugerează ceva imposibil pentru om. Folosirea lui aici înseamnă lipsa lor de credinţă şi scoate la iveală păcatul lor. Dacă ar fi prezentat numai situaţia de fapt, ei ar fi făcut tot ceea ce li se cerea. Folosind însă acest cuvânt, ei au interpus părerea personală, că sarcina care le stătea în faţă era mai mare decât puterea lui Israel de a o duce la îndeplinire.


29 Amaleciții[[xr:1]] locuiesc în ținutul Neghev, hitiții, iebusiții și amoriții locuiesc în munte, iar canaaniții locuiesc lângă mare și pe malul Iordanului.”

Amaleciţii – Descendenţi din Esau (vezi Geneza 36,12), ei erau un trib nomad al regiunii pustii la sud de Palestina. Cât priveşte primul lor atac asupra lui Israel, vezi Exod 17,8-18. Hetiţii – Supuşi ai unui imperiu puternic (vezi Geneza 10,15). Iebusiţii – Un popor relativ neînsemnat din apropierea Ierusalimului, mai târziu învins de David (2 Samuel 5,6; vezi Geneza 10,16). Amoriţii – Rămăşiţe ale unui popor pe vremuri puternic. Ei s-au luptat în ţara deluroasă despre care se vorbeşte în Deutronom 1,19.44 şi în alte locuri (Geneza 10,16). Lângă mare – Adică, lângă Marea Mediterană. De-a lungul Iordanului – De-a lungul, sau literal de o parte a Iordanului (vezi capitolul 2,17).


30 Caleb[[xr:1]] a potolit poporul în prezența lui Moise și a zis: „Să ne suim de îndată și să o luăm în stăpânire, căci sigur vom birui!”

Caleb – Poate că Iosua era mai mult un războinic decât un orator public (vezi capitolul 14,6).


31 Dar[[xr:1]] bărbații care se suiseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi!”
32 Și au ponegrit[[xr:1]] înaintea fiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră, zicând: „Țara pe care am străbătut-o ca s-o iscodim este o țară care-i mănâncă pe locuitorii ei; toți cei din poporul[[xr:2]] pe care l-am văzut în mijlocul ei sunt bărbați de statură înaltă.

Au înnegrit – Solia adusă a fost foarte descurajatoare, deşi nu în mod necesar falsă cât priveşte faptele. Cuvântul tradus au înnegrit înseamnă a inventa, a răspândi în jur. Fără îndoială că aparenţele au îndreptăţit raportul cel rău. Din punct de vedere omenesc, cucerirea Canaanului poate să fi părut imposibilă. Dar Dumnezeu le făgăduise ţara şi le-a poruncit să intre în ea şi să o supună. Greşeala lor de a face acum lucrul acesta a reflectat îndoiala cu privire la puterea lui Dumnezeu. Elocventa pledoarie a lui Pavel pentru credinţă se referă la trista experienţă de la Cades-Barnea ca învăţătură plină de însemnătate pentru creştini (Evrei 3,8 la 4,16).

Mănâncă pe locuitorii ei – Înţelesul expresiei tradusă astfel nu este clar. Aceasta cu greu se poate referi la sărăcia ţării ,deoarece tocmai fusese descrisă ca fiind o ţară în care curge lapte şi miere (versetul 27). Ar fi fost o contrazicere a raportului lor că ţara Canaanului era o ţară fertilă (versetul 27). Aluzie la fizicul superior al uriaşilor s-ar părea de asemenea că dezminte raportul lor.

Oameni de statură înaltă – Amos 2,9 îi descrie pe amoriţi aşa de înalţi ca cedrii şi aşa de puternici ca stejarii.


33 Acolo i-am văzut pe uriași, pe fiii lui Anac[[xr:1]], din neamul uriașilor: ni se părea că suntem niște lăcuste[[xr:2]] pe lângă ei[[xr:3]] și tot așa păream și noi în ochii lor.”

Uriaşi – Cuvântul tradus uriaşi ar putea fi de la a cădea. Acelaşi cuvânt este folosit în Geneza 6,4. Acesta se poate referi la oameni care cad de sabie şi astfel să se refere la ţara care mănâncă pe locuitori (versetul 32), sau el mai poate însemna oameni a căror statură enormă poate face inimile altora să cadă în groază (vezi Geneza 6,4). Verbul înrudit este folosit spre a exprima moartea violentă (1 Samuel 4,10; 14,13).

Ca nişte lăcuste – În Isaia 40,22 aceeaşi expresie este folosită despre oameni în faţa lui Dumnezeu. Astfel de cuvinte figurate sunt obişnuite în limbile semitice (1 Samuel 24,14; 26,20; 1 Regi 20,27).Comentariile lui Ellen G. White

1-33 PP 387-389; 4T 148-150

1,2 SR 158; HT 148

2 PP 387

7 4T 148

17-25 PP 387

23-29 SR 158

25-27 4T 148

27 PP 387; 5T 376

28 4T 148; 5T 376

28,29 PP 388

30 ML 310; 4T 149; 5T 130, 134, 303, 376, 383

30,31 ED 149; EW 14

30-33 PP 388; SR 159

31 4T 149; 5T 377

32 PP 389

32,33 4T 148; 5T 377

33 4T 150