1 DOMNUL le-a vorbit lui Moise și lui Aaron astfel:

Şi lui Aaron . Aceste instrucţiuni au fost adresate atât lui Moise, cât şi lui Aaron. Moise este amintit singur în versetul 34. Deoarece Aaron şi fiii săi aveau să împacheteze lucrurile spre a fi purtate de chehatiţi, este numai firesc că şi el trebuia să fie informat (capitolul 4,5.15). Capitolul 2 conţine raportul aranjamentelor de aşezare în tabăra din pustie a seminţiilor. Poziţia celor patru subîmpărţiri ale lui Levi este dată în capitolul 3,23.29.35.38. Diagrama alăturată arată aranjarea seminţiilor lui Israel în raport cu Sanctuarul:

Dan, Aşer, Neftali, Levi (merariţii) la nord, Efraim, Iuda, Manase, Levi (ghersoniţii) la vest, Isahar, Beniamin, Zabulon, Levi (fiii lui Aaron) la est, Levi (chehatiţii), Ruben, Simeon, Gad la sud.

Vezi imaginea următoare.


2 „Fiecare să fie[[xr:1]] lângă steagul lui: fiii lui Israel să-și așeze tabăra cu însemnele caselor lor; să-și așeze tabăra de jur împrejurul Cortului Întâlnirii.

Lângă steagul Lui. Vezi comentariul pentru capitolul 1,52. Semnele. Steagul aparţinea unei grupări mai mari (versetele 3, 10, 18, 25), deşi fiecare gupă de familie avea semnul ei. Împrejurul. Porunca de a păzi sfinţenia împrejurimilor Sanctuarului a fost prescrisă cu stricteţe şi tărie.


3 Cei ce își așază tabăra la răsărit, înspre răsăritul soarelui, să fie cei cu steagul taberei lui Iuda, după cetele lor. Mai-marele fiilor lui Iuda este Nahșon[[xr:1]], fiul lui Aminadab,

La răsărit (de soare răsare - versiunea engleză). O astfel de expresie dublă este obişnuită în limba ebraică. De exemplu, în Exod 26,18 se spune literal pentru partea de sud, înspre miazăzi.

Iuda. Ca seminţie însemnată, lui Iuda i s-a repartizat poziţia de onoare. Unii sugerează că numele de Iuda vine de la un verb a lăuda, de la cuvintele lui Lea la naşterea lui (Geneza 29,35). Cu privire la el, Iacov a proorocit: Iuda, tu vei primi laudele fraţilor tăi (Geneza 49,8).


4 iar oștirea celor numărați ai lor este de șaptezeci și patru de mii șase sute.
5 Cei ce își așază tabăra lângă el sunt cei din seminția lui Isahar. Mai-marele fiilor lui Isahar este Netanel, fiul lui Țuar,
6 iar oștirea celor numărați ai lor este de cincizeci și patru de mii patru sute.
7 Apoi, seminția lui Zabulon. Mai-marele fiilor lui Zabulon este Eliab, fiul lui Helon,
8 iar oștirea celor numărați ai lor este de cincizeci și șapte de mii patru sute.
9 Toți cei numărați din tabăra lui Iuda sunt o sută optzeci și șase de mii patru sute, după cetele lor. Ei să[[xr:1]] pornească cei dintâi.
10 La miazăzi, steagul taberei lui Ruben, după cetele lor. Mai-marele fiilor lui Ruben este Elițur, fiul lui Ședeur,

Ruben. Seminţia aceasta a tăbărât pe partea de sud, literal, spre sud. Cele patru puncte cardinale au fost numite din punctul de vedere al unei persoane cu faţa spre răsărit. Ruben era cel mai mare dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov (Geneza 35,23), dar a pierdut onoarea şi prerogativele întâiului născut din cauza instabilităţi caracterului.


11 iar oștirea celor numărați ai lor este de patruzeci și șase de mii cinci sute.
12 Cei ce își așază tabăra lângă el sunt cei din seminția lui Simeon. Mai-marele fiilor lui Simeon este Șelumiel, fiul lui Țurișadai,
13 iar oștirea celor numărați ai lor este de cincizeci și nouă de mii trei sute.
14 Apoi, seminția lui Gad. Mai-marele fiilor lui Gad este Eliasaf, fiul lui Deuel[[fn:a]],
15 iar oștirea celor numărați ai lor este de patruzeci și cinci de mii șase sute cincizeci.
16 Toți cei numărați din tabăra lui Ruben sunt o sută cincizeci și unu de mii patru sute cincizeci de oameni, după cetele lor. Ei[[xr:1]] să pornească în al doilea rând.
17 Apoi[[xr:1]] va porni Cortul Întâlnirii, cu tabăra leviților în mijlocul celorlalte tabere. Așa cum se opresc, așa să și pornească: fiecare la rândul lui, după steagurile lor.

În mijlocul celorlalte tabere. Dacă ordinea amintită în acest capitol arată de marş, Leviţi cu Sanctuarul au urmat după taberele lui Iuda şi Ruben. Raportul adevăratului lor marş, totuşi, (capitolul 10,14-21) plasează Cortul Întâlnirii şi perdelele curţii între primele două tabere ale lui Iuda şi Ruben. Acestea erau trimise înainte, în aşa fel încât ele să poată fi montate, gata să primească Sanctuarul, adică lucrurile sfinte, chivotul, altarele, etc., care urmau după Ruben, aflat în centrul taberei în marş. Nu este posibil a se determina dacă leviţii şi Sanctuarul l-au precedat pe Ruben şi grupa lui, sau au urmat după el. În timpul marşului, ca în tabără, diferitele subîmpărţiri sub steagurile lor respective se păstrau în formaţie strictă.

La rândul lui. Literal, fiecare ins după mâna lui. Expresia după mâna Iordanului (capitolul 13,29 ebraică) este tradusă în KJV pe coasta Iordanului (vezi şi Deutronom 23,12 şi Ieremia 6,3), unde cuvântul mână este tradus în ambele cazuri loc.


18 La apus, steagul taberei lui Efraim, după cetele lor. Mai-marele fiilor lui Efraim este Elișama, fiul lui Amihud,

Tabăra lui Efraim. Al doilea fiu al lui Iosif (Geneza 41,52; 46,20), Efraim, a fost considerat printre fiii lui Iacov, binecuvântat de el, care i-a dat şi întâietate asupra lui Manase (Geneza 48,1.5.13.14.17.20). Numele este asociat cu verbul a aduce fructe, a fi robitor, împreună cu substantivul care descrie o ţară rodnică, în cereale sau păşune.


19 iar oștirea celor numărați ai lor este de patruzeci de mii cinci sute.
20 Lângă el, seminția lui Manase. Mai-marele fiilor lui Manase este Gamliel, fiul lui Pedahțur,
21 iar oștirea celor numărați ai lor este de treizeci și două de mii două sute.
22 Apoi, seminția lui Beniamin. Mai-marele fiilor lui Beniamin este Abidan, fiul lui Ghidoni,
23 iar oștirea celor numărați ai lor este de treizeci și cinci de mii patru sute.
24 Toți cei numărați din tabăra lui Efraim sunt o sută opt mii o sută de oameni, după cetele lor. Ei[[xr:1]] să pornească în al treilea rând.
25 La miazănoapte, steagul taberei lui Dan, cu cetele lor. Mai-marele fiilor lui Dan este Ahiezer, fiul lui Amișadai,

Tabăra lui Dan. Dan era fiul lui Iacov şi Bilha (Geneza 30,6; 35,25). Înţelesul numelui este judecător. Rădăcina lui înseamnă a judeca, a acţiona ca un judecător. Rădăcina arabă echivalentă înseamnă a fi ascultător, a fi supus precum şi a guverna, a recompensa. Poziţia înălţată a lui Dan în împrejurările acestui verset este în mare contrast cu adâncimea la care el a căzut după aceea. Pentru că s-a aşezat printre păgâni, el a fost eliminat din socoteala sfântă şi nu-şi are parte printre cele douăsprezece seminţii ale Noului Ierusalim (vezi Judecători 18; Apocalipsa 7,5-8).


26 iar oștirea celor numărați ai lor este de șaizeci și două de mii șapte sute.
27 Cei ce își vor așeza tabăra lângă el sunt cei din seminția lui Așer. Mai-marele fiilor lui Așer este Paghiel, fiul lui Ocran,
28 iar oștirea celor numărați ai lor este de patruzeci și una de mii cinci sute.
29 Apoi, seminția lui Neftali. Mai-marele fiilor lui Neftali este Ahira, fiul lui Enan,
30 iar oștirea celor numărați ai lor este de cincizeci și trei de mii patru sute.
31 Toți cei numărați din tabăra lui Dan sunt o sută cincizeci și șapte de mii șase sute. Ei să pornească[[xr:1]] cei din urmă, după steagurile lor.”
32 Aceștia sunt cei numărați dintre fiii lui Israel, după casele părinților lor. Toți[[xr:1]] cei numărați din tabere, după cetele lor, au fost șase sute trei mii cinci sute cincizeci.
33 Leviții[[xr:1]] nu au fost numărați între fiii lui Israel, după cum îi poruncise DOMNUL lui Moise.
34 Fiii lui Israel au făcut întocmai cum i-a poruncit DOMNUL lui Moise: așa[[xr:1]] poposeau ei, după steagurile lor, și așa porneau la drum, fiecare după clanul lui, după familia lui.

Aşa tăbărau ei. Mulţimea care a ieşit din Egipt ajunsese acum ca o oştire disciplinată în marş, grupată după seminţie, case şi familii.

Capitolele 1 şi 2 ne dau formaţia şi disciplina oştirii israelite. Centrul atenţiei era Cortul Întâlnirii, locul de locuit al lui Dumnezeu. Iehova era în mijlocul lor (Deutronom 4,7; 23,14; Psalmi 78,52.53; compară cu Romani 8,31), garanţia nădejdii, securităţii şi progresului. El era Ocrotitorul lor (Osea 11,10), puternic să elibereze (Isaia 49,25.26). El era pentru ei lumină pentru noapte şi o umbrire plăcută pentru timpul zilei (Isaia 4,5). Toate aceste gânduri se concentrau în Cortul Întâlnirii, locul unde locuia Dumnezeu.

Teama sfântă şi respectul pe care îl inspira Cortul Întâlnirii se datora faptului că Iehova locuia acolo. Separarea locaşului divin de umblarea obişnuită a vieţii a ajutat să inspire respect pentru autoritate şi un simţământ de disciplină printre oameni. Astăzi biserica este ca o oştire în marş şi Iehova este cu ea (vezi 2 Corinteni 6,16; 1 Petru 2,9).

Comentariile lui Ellen G. White 2,17 PP 375