1 Și când poporul s-a plâns, aceasta nu a plăcut DOMNULUI, și DOMNUL a auzit și mânia lui s-a aprins; și focul DOMNULUI a ars printre ei și a mistuit pe cei din cele mai îndepărtate părți ale taberei.

o parte din marginea taberei.

Poporul a cârtit. Literal, ei erau asemenea unor oameni care se lamentează pentru un rău, în sensul de nenorocire, nefericire. Probabil că pustia le-a părut a fi o călătorie a morţii. Înfricoşaţi de propria imaginaţie, ei au început să prezică tot felul de rele care aveau să cadă asupra lor.

Parte din margine. Mulţimea amestecată (vezi versetul 4) era pe marginile taberei, pentru că aranjarea seminţiilor (capitolul 2) nu le lăsa alt loc.


2 Și poporul a strigat spre Moise, și când Moise s-a rugat DOMNULUI, focul a fost stins.

Moise s-a rugat. Moise a fost un mare om al rugăciunii, mereu gata să mijlocească pentru alţii (vezi capitolul 12,13; 14,13-19; 16,22).


3 Și a pus acelui loc numele Tabeera, deoarece focul DOMNULUI a ars printre ei.

Tabeera. Locul acesta mai este amintit doar o singură dată (Deutronom 9,22). Locul de aşezare n-a fost niciodată identificat. Numele derivă de la un verb care înseamnă a arde, a consuma, a extermina.


4 Și mulțimea amestecată, ce era printre ei, a căzut în lăcomie; și copiii lui Israel de asemenea au plâns din nou și au spus: Cine ne va da carne să mâncăm?

Adunăturii de oameni. Din ebraicul ha’sapheuph, o formă repetată de la verbul ’asaph, a aduna. Pentru o traducere potrivită s-a sugerat cuvântul oameni de nimic. Pentru identitatea acestor oameni vezi Exod 12,38 (vezi şi Deutronom 29,11; Iosua 8,35).

I-a venit poftă. Literal, a avea o mare lăcomie (vezi Psalmi 106,14; 78,29)

Şi copiii lui Israel au început să plângă. Acest comportament a devenit aproape o obişnuit la izraeliţi în momentele neplăcere (Numeri 14,1; Deutronom 1,45; 34,8; Judecători 2,4; 20,23.26; 21,2).

Carne să mâncăm. Când au ieşit din Egipt, izraeliţii aveau multe vite (Exod 12,32.38; 17,3; 34,3; Numeri 32,1). Dar probabil că nu toţi izraeliţi aveau turme şi cirezi mari şi evident că numărul pe care îl aveau nu era suficient pentru a le oferi tuturor o alimentaţie regulată cu carne, chiar dacă aceasta fusese cel mai bun lucru pentru ei.


5 Ne amintim de peștii, pe care i-am mâncat în Egipt pe gratis; de castraveți și de pepeni și de praji și de ceapă și de usturoi,

Ne aducem aminte. Exod 16,3.

Peştii. Obişnuiţi şi foarte ieftini în Egipt (Exod 7,21; Isaia 19,8).

Castraveţii. Reînviorători în clima caldă (Isaia 1,8). Astfel de lucruri desigur că nu existau în

pustie.

Pepeni. Pepeni verzi, un articol de hrană favorit în ţările uscate şi calde. Peştii şi vegetalele amintite în acest verset erau hrană claselor sărace din Egipt, întocmai cum este şi astăzi.


6 Dar acum sufletul nostru este uscat, nu este nimic înaintea ochilor noștri, în afară de această mană.

Ni s-a uscat sufletul. Din cauza lipsei de fructe şi vegetale care aveau o mare cantitate de apă şi mai ales erau reînviorătoare într-o climă caldă şi uscată.

Mana. În ebraică se spune: Nu vedem nimic altceva decât mana aceasta. Isus foloseşte mana ca un simbol al hranei spirituale care ni se dă gratuit din cer (Ioan 6,30-35.41-58). Creştinului care biruieşte îi este făgăduită mana ascunsă (Apocalipsa 2,17).


7 Și mana era asemenea seminței de coriandru și culoarea ei asemenea culorii de bedelium.

Grăunte de coriandru. Rotund ca formă, uşor colorat (Exod 16,14), văzut în lumina soarelui din pustie asemenea răşinii de bedelion (Geneza 2,12).


8 Și poporul a mers încoace și încolo și au strâns-o și au măcinat-o în mori, sau au bătut-o într-o piuă și au copt-o în tăvi și au făcut turte din ea și gustul ei era ca gustul untdelemnului proaspăt.

Avea gustul. Adică, avea gust proaspăt şi plăcut ca o mâncare coaptă de curând sau prăjită în untdelemn bun. Ea mai avea şi gustul unor turte făcute cu miere (Exod 16,31).


9 Și când roua a căzut peste tabără în timpul nopții, mana a căzut peste ea.

Când cădea roua. Mana cădea pe pământ proaspătă şi rece, o dată cu căderea de rouă (vezi Psalmi 78,23-25).


10 Atunci Moise a auzit poporul plângând prin toate familiile lor, fiecare bărbat în ușa cortului său, și mânia DOMNULUI s-a aprins foarte tare; Moise de asemenea a fost nemulțumit.

Fiecare. Cei din Orient obişnuiesc să-şi arate deschis durerea şi jalea. În acest caz după toate aparenţele este vorba de un plan mai dinainte pregătit pentru o acţiune comună, fiecare familie plângând tare şi la uşa cortului lor.


11 Și Moise a spus DOMNULUI: Pentru ce ai chinuit pe servitorul tău? Și pentru ce nu am găsit favoare înaintea ochilor tăi, de așezi povara acestui întreg popor asupra mea?

Mâhneşti pe robul tău. Moise se referă la numirea lui drept conducător al poporului, care acum a exagerat necazul lui şi a uitat aşa de repede binecuvântările (vezi Exod 33,1-3).


12 Am conceput eu pe tot poporul acesta? I-am născut eu, ca să îmi spui: Poartă-i la sânul tău, precum un tată grijuliu poartă sugarul, până la țara pe care ai jurat-o părinților lor?

Cum poartă doica. Moise vorbeşte despre Iehova ca despre Cel care i-a născut pe copiii lui Israel (Deutronom 32,18), despre problema copiilor Lui (Osea 11,1-3). Compară versetul acesta cu alte expresii de purtare de grijă şi solicitudine divină (Deutronom 1,31; Isaia 40,11; 46,3; Osea 11,3. 4).


13 De unde să am eu carne să dau la tot acest popor? Căci ei plâng către mine, spunând: Dă-ne carne să mâncăm.

De unde. Compară aceasta cu experienţa ucenicilor raportată în Matei 15,33, Marcu 8,4.


14 Nu sunt în stare să port tot acest popor singur, căci este prea greu pentru mine.

Eu… nu pot. În realitate, Moise a fost tot atât de nerezonabil ca poporul, pentru că Dumnezeu niciodată nu l-a lăsat singur pe Moise şi nici nu a aşteptat de la el să ofere hrană pentru tabără.


15 Și dacă te porți astfel cu mine, ucide-mă, te rog, ucide-mă, dacă am găsit favoare înaintea ochilor tăi; și nu mă lăsa să văd nenorocirea mea.

Omoară-mă. Sensul este omoară-mă şi am terminat (vezi Exod 32,32; 1 Regi 19,4).


16 Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Adună-mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, pe care îi cunoști că sunt bătrânii poporului și ofițeri peste ei; și adu-i la tabernacolul întâlnirii, ca să stea în picioare acolo cu tine.

Şaptezeci de bărbaţi. Bătrânii aceştia (vezi Exod 24,1.9) erau căpetenii ai diferitelor familii (Exod 12,21 şi compară cu 1 Samuel 4,3; 8,4; 2 Samuel 17,15).

Cu putere asupra lor. Acesta este cuvântul folosit pentru supraveghetorul israelit care lucra sub vătafii egipteni (Exod 5,15). Sensul originar al cuvântului este organizator, secretar.


17 Și eu voi coborî și voi vorbi cu tine acolo; și voi lua din duhul care este peste tine și îl voi pune peste ei; și ei vor purta povara poporului cu tine, ca să nu o mai porți de unul singur.

Din Duhul. Compară cu transferul din Duhul lui Ilie asupra lui Elisei (2 Regi 2,15). Aici la darurile şi lucrările Duhului Sfânt se face referire în sensul că duhul omului este împuternicit să aducă la îndeplinire planurile lui Dumnezeu.


18 Și spune poporului: Sfințiți-vă pentru mâine și carne veți mânca, pentru că ați plâns în urechile DOMNULUI, spunând: Cine ne va da carne să mâncăm? Fiindcă era bine de noi în Egipt, de aceea DOMNUL vă va da carne și o veți mânca.

Sfinţiţi-vă. Un cuvânt folosit cu referire la curăţenia ceremonială prin spălări şi abţineri (vezi capitolul 19,10.14) şi ca pregătire pentru jertfire (Geneza 35,2). Acelaşi cuvânt este tradus pregătire pentru ucidere în Ieremia 12,3. Unii comentatori ar da aici sensul acesta. În realitate, cuvântul în sine este neutru şi poate să însemne a se pregăti fie pentru bine, fie pentru rău.


19 Nu veți mânca o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile;
20 Ci chiar o lună întreagă, până vă va ieși afară pe nări și vă va fi dezgustătoare; deoarece ați disprețuit pe DOMNUL care este între voi și ați plâns înaintea lui, spunând: De ce am ieșit afară din Egipt?

N-aţi ascultat. Cuvântul originar are sensul de a lepăda (Ieremia 6,19; 7,29; 8,9; Osea 4,6).


21 Și Moise a spus: Poporul, printre care eu sunt, sunt șase sute de mii de pedeștri; și tu ai spus: Eu le voi da carne, ca ei să mănânce o lună întreagă.
22 Să fie turmele și cirezile ucise pentru ei, ca să îi îndestuleze? Sau vor fi toți peștii mării adunați pentru ei, pentru a-i îndestula?
23 Și DOMNUL i-a spus lui Moise: S-a scurtat mâna DOMNULUI? Vei vedea acum dacă ți se va întâmpla sau nu cuvântul meu.

S-a scurtat. Vezi Isaia 50,2 şi 59,1.


24 Și Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele DOMNULUI și a adunat pe cei șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus să stea de jur împrejurul tabernacolului.
25 Și DOMNUL a coborât într-un nor și i-a vorbit și a luat din duhul care era peste el și l-a dat celor șaptezeci de bătrâni și s-a întâmplat, când duhul s-a așezat peste ei, că au profețit și nu au încetat.

În nor. Acelaşi cuvânt înseamnă o grămadă de nori. El este folosit în împrejurări atât de diferite după cum se vede din Geneza 9,13; Exod 13,21.22; 24,18; Ezechiel 8,11; 30,3; Ioel 2,2; Ţefania 1,15.


26 Dar acolo au rămas doi dintre bărbați în tabără, numele unuia era Eldad și numele celuilalt Medad, și duhul s-a așezat peste ei; și ei au fost dintre cei ce erau scriși, dar nu au ieșit la tabernacol și au profețit în tabără.

Cei scrişi. Adică, trecuţi pe lista celor şaptezeci dar încă nu se uniseră cu ei.


27 Și a alergat un tânăr și i-a spus lui Moise zicând: Eldad și Medad profețesc în tabără.
28 Și Iosua, fiul lui Nun, servitorul lui Moise, unul dintre tinerii săi, a răspuns și a zis: Moise, domnul meu, oprește-i.
29 Și el i-a spus: Ești invidios pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul DOMNULUI să fie profeți și ca DOMNUL să pună duhul său peste ei!

Duhul. Ca agent al lui Dumnezeu (Geneza 1,2; Judecători 3,10; Isaia 11,2; Ioel 2,28).


30 Și Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel.
31 Și a ieșit un vânt de la DOMNUL și a adus prepelițe de la mare și le-a lăsat să cadă lângă tabără, cât ar fi o zi de călătorie pe partea aceasta și cât ar fi o zi de călătorie pe partea cealaltă, de jur împrejurul taberei, și cât ar fi doi coți în înălțime peste fața pământului.

Un vânt. Compară folosirea vântului de către Dumnezeu în Geneza 8,1; Exod 10,13.19; 14,21.

A adus prepeliţe – Verbul tradus adus înseamnă a despărţi, a separa. După cât se pare, ideea este că Iehova a folosit vântul pentru despărţi cârdul de locul lui de şedere de pe malul mării spre a le aduce în tabără.

Doi coţi. Aproximativ 106 centimetri. Aceasta era o înălţime la care păsările se puteau prinde uşor.


32 Și poporul a stat în picioare toată ziua aceea și toată noaptea și toată ziua următoare și au adunat prepelițele, cel ce a adunat mai puțin a adunat zece omeri; și le-au întins de jur împrejurul taberei.

Zece omeri. Egal cu aproximativ 62 buşeli.

Le-au întins. Probabil pentru a le usca şi a le conserva.


33 Și în timp ce carnea era încă între dinții lor, înainte să fie mestecată, mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva poporului și DOMNUL a lovit poporul cu o plagă foarte mare.

Urgie. În tot cuprinsul cărţii Numeri rezultatul neascultării şi al răzvrătirii este reprezentat de diferite urgii (vezi capitolul 16,47; 25,9).


34 Și a pus acelui loc numele Chibrot-Hataava, deoarece acolo au îngropat poporul care a lăcomit.

Chibrot-Hataava. Locul acesta poate fi identificat precis. Sensul este mormintele lăcomiei lor.

Comentariile lui Ellen G. White

1-35 PP 379-383

1-6 PP 379

4 PP 315

5 1T 129.131.137

8 PP 295; 6T 355

11,13 14 PP 380

16,17 Ed 37

16-20 PP 380

16-23 CD 376

21-28 PP 381

24,25 PP 374

29 PP 382

31-33 CD 377; MH 311; PP 382; 3T 171

35 PP 382.


35 Și poporul a călătorit de la Chibrot-Hataava la Hațerot; și au rămas la Hațerot.