1 DOMNUL le-a vorbit lui Moise și lui Aaron astfel:
2 „Faceți numărătoarea fiilor lui Chehat, dintre fiii lui Levi, după clanurile și familiile lor,

Fiii lui Chehat. Chehat era al doilea fiu al lui Levi. Descendenţii lui sunt enumeraţi în al doilea rând în capitolul 3,19.27, după gherşoniţi. După cum leviţi au fost deosebiţi din Israel pentru slujire sfântă, tot aşa sunt deosebiţi acum chehatiţii de restul leviţilor pentru însărcinări mai sfinte.


3 de la vârsta de treizeci[[xr:1]] de ani în sus până la cincizeci de ani, și anume a tuturor celor care intră în slujbă ca să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii!

Vârsta de treizeci de ani. Bărbaţii aveau să fie în floarea vieţii lor fizice, şi tocmai potriviţi pentru lucrarea de a duce Cortul Întâlnirii şi echipamentul lui. În capitolul 8,23-26, vârsta este dată între 25 şi 50 de ani. Scriitorii de mai târziu raportează încă o ajustare, atribuită lui David, care începea serviciul la vârsta de 20 de ani (1 Cronici 23,24.27; 2 Cronici 31,17; Ezra 3,8). Un scriitor apocrif menţionează de asemenea acest lucru (1 Ezdra 5,28). Porunca aceasta, care dă începutul la 30 de ani, se poate că a fost o măsură temporară. Treizeci de ani marcau vârsta la care un iudeu era considerat matur şi gata să-şi asume orice răspundere a drepturilor şi privilegiilor lui (Luca 3,23). Peste vârsta de 50 de ani levitul nu mai era legat de slujbă, ci doar să ajute la Cortul Întâlnirii după puterea lui (Numeri 8,25.26).

Destoinici. (engleză: toţi cei care intră la oaste). De la un cuvânt ebraic folosit pentru oaste în rânduri ordonate şi folosit astfel iar şi iar în Scripturi. El mai poate fi tradus şi război referinduse la serviciul combatant în care trebuie să se angajeze recruţii şi ofiţerii lor. În versetul acesta el se referă la îndatoririle sacre ale unui ostaş al lui Dumnezeu. Creştinul de azi înţelege aceasta ca fiind serviciul ostaşului crucii.


4 Slujba[[xr:1]] fiilor lui Chehat la Cortul Întâlnirii ține de[[xr:2]] Locul Preasfânt[[fn:a]].

Locul Prea Sfânt. Adică, chivotul, masa punerii înainte, sfeşnicul, altarele, perdelele şi diferite obiecte ale Sanctuarului. Expresia ebraică este cea dată pentru locul Prea Sfânt din Exod 26,33.


5 La pornirea taberei, Aaron și fiii lui să vină să coboare[[xr:1]] catapeteasma și să acopere cu ea Chivotul[[xr:2]] Mărturiei;

Perdeaua. Vezi Exod 35,12; 39,34; Luca 23,45. Referirea de aici este la perdeaua care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor (Exod 26,31-33). Prima perdea, pentru uşa Cortului Întâlnirii, a fost încredinţată în grija gherşoniţilor (Numeri 4,25).


6 să pună peste ea o învelitoare din piele aleasă și să întindă pe deasupra o pânză violet dintr-o bucată; apoi să-i pună drugii[[xr:1]].

Albastră. Chivotul era singurul obiect din mobilierul sfânt, care era acoperit cu o învelitoare albastră (sau violetă) când era purtat din loc în loc, pentru a fi însemnat în mod distinct.

Drugii. Drugii cu care era purtat chivotul, se pare că niciodată nu erau scoşi din verigi (Exod 25,14.15). Se presupune că Aaron şi fii lui intrau în Sfânta Sfintelor pentru a-l acoperi.


7 Să întindă o pânză violet peste masa[[xr:1]] înfățișării[[fn:a]] și peste ea să pună străchinile, cupele, bolurile și urcioarele pentru jertfele de băutură; iar pâinea să nu lipsească de pe ea;

Masa pentru punerea pâinilor înainte. Literal masa feţei, care înseamnă masa Prezenţei,

referindu-se la pâinea care era pusă înaintea Domnului.

Străchinile şi căţuile. Vezi Exod 25,29.

Pâinea… necurmată. Expresia aceasta nu se mai găseşte în Biblie. Explicaţia se află în Exod

25,30, în armonie cu cuvintele literale de aici: Pâinea continuităţii. Compară cu termenii Noului Testament, care înseamnă pâinile pentru punerea înainte (Matei 12,4; Marcu 2,26; Luca 6,4) şi pâinile pentru punerea înainte (Evrei 9,2).


8 peste ele să întindă un covor stacojiu și să-l acopere cu o învelitoare din piele aleasă; apoi să-i pună drugii.

Covor cărămiziu. Acesta este o învelitoare în plus peste ce fusese folosit pentru alte articole.


9 Să ia o pânză violet și să acopere sfeșnicul pentru luminat[[xr:1]], candelele[[xr:2]], cleștii, cenușarele și toate vasele pentru untdelemn, care sunt pentru slujba lui;

Sfeşnicul. Acest nume complet se mai întâlneşte în Exod 35,14. Cât priveşte sfeşnicul sau candelabrul, vezi comentariul pentru Exod 25,31. Mucările. Vezi Exod 25,38. Cenuşarele. Acelaşi cuvânt este tradus cădelniţe (cap. 16,6) şi tigăi pentru cărbuni (versetul 14; Exod 27,3; 2 Regi 25,15). Se poate referi la tigăi, sau farfurioare de metal.


10 să-l pună împreună cu toate uneltele lui într-o învelitoare din piele aleasă; apoi să-l pună pe targă.

Targă. Poate că se referă la drugii care erau puşi în verigi pentru cărat (Exod 30,4.5). Acelaşi cuvânt este tradus prăjină în Numeri 13,23 şi jug în Numeri 1,13.


11 Iar peste altarul[[xr:1]] de aur să întindă o pânză violet și să-l acopere cu o învelitoare din piele aleasă; apoi să-i pună drugii.

Altarul de aur. Altarul tămâierii acoperit cu aur (Exod 30,3).


12 Să ia apoi toate uneltele întrebuințate pentru slujba din Sfântul Lăcaș, să le pună într-o pânză violet și să le acopere cu o învelitoare din piele aleasă; apoi să le pună pe targă.

Uneltele pentru slujbă. Uneltele, cuţitele, vasele, cratiţele, etc., ce erau folosite la Cortul Întâlnirii. Unii comentatori aplică expresia aceasta la îmbrăcămintea pentru slujbă amintită în Exod 31,10.


13 Să curețe de cenușă altarul, să întindă peste el o pânză purpurie,

Altar. Adică altarul de bronz pentru jertfa arderii de tot (Exod 27,1-3). Un covor de purpură. Învelitoare de purpură sau roşu închis poate să fi fost folosită ca un semn distinctiv, pentru că acesta era altarul arderilor de tot care stătea în curte, şi nu în Sfânta.

Versetul acesta vorbeşte despre luarea cenuşii. Mulţi comentatori nu spun nimic despre acesta, pentru că înţelesul cuvântului nu este sigur. Rădăcina verbului este folosită numai de unsprezece ori în Vechiul Testament şi de obicei este redat prin a îngrăşa sau va fi îngrăşat sau săturat (Proverbe 11,25; 13,4; 28,25; Isaia 34,7). Substantivul se află de şapte ori şi este tradus fără excepţie cu grăsime. Aceeaşi rădăcină, folosită de opt ori şi considerată ca substantiv deosebit, este tradusă prin cenuşă. Adjectivul este redat în Vechiul Testament de trei ori prin gras. Toate acestea sugerează că referirea poate fi făcută la grăsimea sau untura arsă care se aduna de la jertfele arderilor de tot.


14 să pună deasupra toate uneltele cu care se slujește (fărașele, furculițele, lopețile, ligheanele și toate uneltele altarului) și să întindă peste toate acestea o învelitoare din piele aleasă; apoi să-i pună drugii.

Lighenele. Acestea erau pentru sângele care trebuia să fie stropit pe altar. Amos 6,6 are acelaşi cuvânt pentru paharele cu vin. În cazul acela, el poate sugera fie culoare roşie a vinului, fie ebrietatea băutorilor.


15 După ce Aaron și fiii lui vor isprăvi de acoperit Sfântul Lăcaș și toate uneltele Sfântului Lăcaș, la pornirea taberei, fiii lui Chehat[[xr:1]] să vină să le ducă, fără să se atingă[[xr:2]] de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea[[xr:3]] sunt lucrurile din Cortul Întâlnirii pe care trebuie să le poarte fiii lui Chehat.

După ce. Nici unui levit nu îi era îngăduit să se atingă de lucrurile sfinte până nu erau acoperite şi împachetate de Aaron şi preoţii lui. Leviţii urmau apoi pur şi simplu să ridice pachetele şi să le transporte (versetele 12-14).

Să le ducă. Leviţii erau purtătorii obişnuiţi (2 Samuel 15,24). În două ocazii neobişnuite au fost făcute alte aranjamente (1 Samuel 6,8; 2 Samuel 6,3). Să nu se atingă de lucrurile sfinte. Cuvântul tradus lucruri sfinte probabil că este un termen colectiv care se referă la toate obiectele sacre.


16 Eleazar, fiul preotului Aaron, să aibă în grijă untdelemnul[[xr:1]] pentru luminat, tămâia[[xr:2]] înmiresmată, ofranda[[xr:3]] necurmată și untdelemnul[[xr:4]] ungerii; să aibă sub supraveghere tot Lăcașul și tot ce este în el, Sfântul Lăcaș și uneltele lui.”

Eleazar. După cât se pare, Eleazar a fost răspunzător pentru transportul lucrurilor sfinte şi în

general pentru purtarea lor de grijă.

Untdelemn. Vezi comentariul pentru Exod 27,20.

Tămâia mirositoare. Vezi comentariul pentru Exod 30,34.

Darul de pâine de toate zilele. Această jertfă de pâine sau mâncare poate fi identică cu darul de mâncare adus de două ori pe zi împreună cu jertfa pentru arderea de tot (Exod 29,38-41; Neemia 10,33) sau mai probabil darul de mâncare pentru ungerea preoţilor (Levitic 6,20-23).


17 DOMNUL le-a vorbit lui Moise și lui Aaron astfel:

Şi lui Aaron. Aaron a fost instruit de Iehova deoarece datoria preoţilor era de a-i supraveghea pe chehatiţi.


18 „Ca să nu fie nimicită seminția clanurilor chehatite din mijlocul leviților,

Să nu… fie nimicit – Să nu pricinuiţi uciderea chehatiţilor prin neglijarea îndatoriri voastre de supraveghere. Dacă preoţii erau neglijenţi, chehatiţi ar fi urmat probabil pilda lor şi atunci ar fi căzut sub condamnare. Aaron şi chehatiţii erau din aceeaşi seminţie. Totuşi lucrurile sfinte nu puteau fi atinse şi chehatiţii nici nu puteau privi spre unele din ele. De aceea, în răspunderea morală preoţii care aveau ungerea erau obligaţi să fie un exemplu, pentru că ei erau răspunzători de fraţii lor mai umili. Tot aşa, slujbaşii în biserica creştină trebuie să fie întotdeauna exemple de viaţă biruitoare şi de deplină consacrare faţă de adevăr, asemenea lui Hristos.


19 iată ce să le faceți, ca să trăiască și să nu moară când se apropie de Locul Preasfânt[[xr:1]]: Aaron și fiii lui să vină și să-l pună pe fiecare din ei la slujba și la sarcina lui.

Ca să trăiască. Răsplata pentru cel credincios, aşa cum este făgăduită astăzi, este nemurirea, al cărei izvor este în Isus Hristos (Matei 19,17.29; Ioan 1,4; 6,17, Apocalipsa 21,27).

Să pună pe fiecare. În lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie supunere faţă de voia Sa. Noi nu trebuie să refuzăm a primi anumite sarcini, numai din cauză că înclinaţia noastră este alta.


20 Dar chehatiții să nu[[xr:1]] intre și să vadă vreo clipă cele sfinte, ca să nu moară.”
21 DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel:

Moise. Aaron a conlucrat la aducerea la îndeplinire a cerinţelor (versetele 1, 19, 34).


22 „Fă și numărătoarea fiilor lui Gherșon, după familiile și clanurile lor,

Fii lui Gherşon. Erau numai doi (capitolul 3,21). Lucrarea de a transporta toate perdelele şi covoarele era în sarcina gherşoniţilor (versetele 24-28), care foloseau în scopul acesta două care cu boi (capitolul 7,7).


23 de la vârsta de treizeci[[xr:1]] de ani în sus până la cincizeci de ani: să-i numeri pe toți cei ce intră în slujbă ca să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii.
24 Iată lucrarea pe care clanurile lui Gherșon o au de făcut și lucrurile pe care trebuie să le poarte:
25 vor purta[[xr:1]] perdelele Lăcașului, învelitoarea Cortului Întâlnirii, învelitoarea din piele aleasă, care este pe deasupra, perdeaua de la intrarea în Cortul Întâlnirii,

Covoarele. Cele zece covoare care alcătuiau învelitoarea interioară a Cortului Întâlnirii (Exod

26. 1, 2).

Cortul Întâlnirii. Scândurile cortului cădeau în sarcina merariţilor (versetul 31), dar cele unsprezece covoare de păr de capră care le acoperă, acestea sunt cele la care se referă aici (vezi Exod 26,7.8).

Piele de viţel de mare. Învelitoarea exterioară (Exod 26,14; vezi Exod 25,5).

Perdeaua de la uşă. Vezi comentariul pentru Exod 26,36.


26 perdelele curții și perdeaua de la intrare, cea de la poarta curții, care este împrejurul Lăcașului și al altarului, funiile și toate uneltele cu care slujesc. Ei să facă tot ce trebuie făcut cu privire la acestea.

Pânzele curţii. Vezi comentariul pentru Exod 27,9.

Uşa porţii. Vezi comentariul pentru Exod 27,16.

Uneltele. Vezi comentariul pentru Exod 27,19.


27 În slujbele lor, fiii lui Gherșon să fie sub poruncile lui Aaron și ale fiilor lui, pentru tot ce au de purtat și în tot ce au de slujit; să le rânduiți ca îndatorire tot ce au de purtat.

Poruncile lui Aaron. Literal, prin gura lui Aaron, adică la porunca lui. Preoţii trebuiau să dea poruncile necesare gherşoniţilor (capitolul 3,6.7).


28 Aceasta este slujba clanurilor fiilor lui Gherșon la Cortul Întâlnirii; ei să-și îndeplinească îndatoririle sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.

Itamar. Itamar era supraveghetorul şef atât al gherşoniţilor, cât şi al merariţilor (versetul 33). Răspunderea era personal a lui.


29 Fă și numărătoarea fiilor lui Merari, după clanurile și familiile lor,

Fiilor lui Merari. Erau numai două familii din acestea (capitolul 3,33).


30 de la vârsta de treizeci[[xr:1]] de ani în sus până la cincizeci de ani: să-i numeri pe toți cei ce intră în slujbă ca să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii.

Vreo slujbă. Acelaşi cuvânt este tradus oştire în versetul 3.


31 Toate slujbele lor de la Cortul Întâlnirii constau în îndatorirea[[xr:1]] de a purta scândurile Lăcașului, stinghiile lui, stâlpii lui, tălpile lui,

În grija. Sarcina merariţilor era să transporte adevăratul schelet al Cortului Întâlnirii însuşi. Şi ei foloseau care (capitolul 7,8). Sarcinile lor aveau să fie mult mai grele decât cele ale gherşoniţilor, pentru că lucrurile pe care le cărau ei erau constituite din cele mai solide părţi ale construcţiei, împreună cu accesoriile lor.

Scânduri. Vezi comentariul pentru Exod 26,15.

Drugi. Vezi comentariul pentru Exod 26,26.

Stâlpi. Vezi comentariul pentru Exod 26,32.

Picioarele. Adică, pentru scândurile Cortului Întâlnirii, precum şi pentru stâlpi. Vezi comentariul pentru Exod 26,19.


32 precum și stâlpii curții dimprejur, tălpile lor, țărușii lor, funiile lor și toate uneltele cu care slujesc. Să însemnați[[xr:1]] pe nume lucrurile pe care au datoria să le poarte.

Stâlpii curţii. Cât priveşte stâlpii şi picioarele vezi Exod 27,1-12.

Ţăruşii. Vezi Exod 27,19; 38,20.

Funiile. Vezi comentariul pentru Exod 35,18.

Pe nume. Adică, repartizarea individuală a fiecărui lucru în parte, pentru fiecare persoană în parte.


33 Aceasta este slujba clanurilor fiilor lui Merari, între toate slujbele de la Cortul Întâlnirii, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.”
34 Moise[[xr:1]] și Aaron și mai-marii adunării i-au numărat pe fiii lui Chehat, după clanurile și familiile lor,

Mai marii adunării. Literal, prinţii adunării (Numeri 16,2; 31,13; Exod 16,22; Iosua 9,15). Numărătoarea. Nu toţi bărbaţii descendenţi din Chehat, ci numai cei între 30 şi 50 de ani (capitolul 4,35).


35 de la vârsta de treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, și anume pe toți cei ce intră în slujbă ca să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii.
36 Toți cei numărați, după clanurile lor, au fost două mii șapte sute cincizeci.
37 Aceștia sunt cei numărați din clanurile chehatiților, toți cei ce slujeau la Cortul Întâlnirii, pe care i-au numărat Moise și Aaron după porunca DOMNULUI dată prin Moise.
38 Cei numărați dintre fiii lui Gherșon, după clanurile și familiile lor,
39 de la vârsta de treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, toți cei ce intră în slujbă ca să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii,
40 deci toți cei numărați, după clanurile și familiile lor, au fost două mii șase sute treizeci.

Ieşiţi la numărătoare. Numărul dat în acest verset este ceva peste o treime din cei de parte bărbătească, sau toţi cei care erau în stare să facă slujbă (capitolul 3,22).


41 Aceștia[[xr:1]] sunt cei numărați dintre clanurile fiilor lui Gherșon, toți cei ce slujeau la Cortul Întâlnirii, pe care i-au numărat Moise și Aaron după porunca DOMNULUI.
42 Cei numărați dintre fiii lui Merari, după clanurile și familiile lor,
43 de la vârsta de treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, toți cei ce intră în slujbă ca să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii,
44 deci toți cei numărați, după clanurile lor, au fost trei mii două sute.
45 Aceștia sunt cei numărați dintre clanurile fiilor lui Merari pe care i-au numărat Moise și Aaron după[[xr:1]] porunca DOMNULUI dată prin Moise.
46 Toți cei numărați pe care i-au numărat Moise și Aaron și mai-marii lui Israel dintre leviți, după clanurile și familiile lor,
47 de la vârsta de treizeci[[xr:1]] de ani în sus până la cincizeci de ani, toți cei ce intră în slujbă ca să facă vreo lucrare sau să poarte ceva la Cortul Întâlnirii,

În stare să facă vreo slujbă. Unii susţin că este vorba cântarea corului levit însoţit de instrumente muzicale, în timpul serviciilor de jertfă. Este bine a se observa că vârsta este de la 30 de ani în sus. Aceasta este vârsta la care a început Isus lucrarea Sa (Luca 3,23).

Poruncile precise prin care se împărţeau sarcinile fiecărei seminţii, trib şi indivizi, cu vârsta specificate pe grupe, conţin o învăţătură pentru biserica de astăzi. În 1 Corinteni 12, apostolul Pavel vorbeşte despre daruri spirituale (versetul 1), felurite daruri (versetul 4) şi felurite lucrări (versetul 6), dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează totul în toţi, acelaşi Duh. Tot aşa şi trupul este unul, deşi are multe mădulare (versetul 12), şi toate trebuie să lucreze în mod armonios, ca să nu fie nici o dezbinare. Unitatea organizată a bisericii din pustie îşi are duplicatul ei în biserică cu membrii ei botezaţi în legătură vitală cu Duhul Sfânt care armonizează totul într-un singur trup, chiar trupul lui Isus Hristos.

Comentariile lui Ellen G. White 15 PP 705


48 deci toți cei numărați, au fost opt mii cinci sute optzeci.
49 După cuvântul DOMNULUI dat prin Moise i-au numărat – pe fiecare[[xr:1]] cu ce avea de făcut și de purtat; au fost numărați după cum i-a poruncit DOMNUL lui Moise.