1 Aceștia sunt urmașii lui Aaron și ai lui Moise din vremea când a vorbit DOMNUL cu Moise pe muntele Sinai.

Iată sămânţa. Aceasta este formulă obişnuită care se întâlneşte des în Geneza (Geneza 5,1; 6,9; 10,1; 11,10.27; 25,12.19; 36,1.9; 37,2). Este un titlu folosit spre a prezenta o secţiune nouă a istorisirii. Generaţii, literal înseamnă origini şi derivă din verbul adesea tradus a naşte, a da naştere. Aceasta înseamnă raportul sau istoria unei persoane.

Aaron şi Moise. Bărbaţii aceştia sunt prezentaţi ca bărbaţi aleşi în calitate de conducători ai seminţiei lui Levi, care a fost aleasă pentru slujirea sacră. Cineva s-ar fi aşteptat să vină mai întâi numele lui Moise. Dar nu sunt amintiţi nici unii dintre urmaşii lui Moise şi, deoarece textul se ocupă numai de urmaşii lui Aaron, numele lui are prioritate. Unii au sugerat că deoarece nu este amintit nici unul dintre urmaşii lui Moise, numai cei ai lui Aaron, Moise, ca unul care le-a dat instrucţiuni speciale cu privire la îndatoririle lor sacre, a fost privit ca părintele lor spiritual. Slujba lui Moise, deşi mai înaltă decât aceea a lui Aaron, era personală şi tribală, în timp ce Aaron a fost strămoşul unei lungi şi distincte linii de preoţi.

Pe vremea. O zi importantă în istoria leviţilor, ea marchează timpul când organizarea şi mandatul lor pentru slujbele sfinte din biserică şi-au avut începutul.

Pe muntele Sinai. Se poate ca aceasta să fie o privire înapoi spre cartea Exod 24,1, unde Nadab şi Abihu sunt amintiţi, deşi încă nu ca fii ai lui Aaron (vezi Exod 24,16; 31,18; Levitic 7,38; 25,1; 26,46; 27,34; Numeri 28,6).


2 Acestea sunt numele fiilor lui Aaron: întâiul născut Nadab[[xr:1]], apoi Abihu, Eleazar și Itamar.

Fiilor lui Aaron. Patru la număr numai până pe timpul ridicării Cortului Întâlnirii, când Nadab şi Abihu au murit.


3 Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoții care au primit ungerea[[xr:1]] și care au fost închinați ca preoți.

Primit ungerea. Numeroase texte ale Scripturii se ocupă numai cu ungerea marelui preot (vezi Exod 29,7; Levitic 8,12). Altele amintesc şi pe fiii lui (Exod 28,41; 30,30; 40,15). Cât priveşte deosebirea dintre ungerea marelui preot şi aceea a unui preot obişnuit, vezi comentariul pentru Exod 29,8. Literal, a mânji. El este înrudit cu cuvântul arab a şterge, a mângâia cu mâna. Folosit împreună cu untdelemn, el înseamnă a consacra pentru o slujbă sfântă şi este singurul cuvânt folosit astfel în Vechiul Testament. Aceasta este rădăcina din care derivă termenul Mesia. Cuvântul grecesc prin care este tradus este uns şi este folosit de cinci ori în Noul Testament, dintre care de patru ori se referă la ungerea lui Hristos de Tatăl. De aceea, el scote în evidenţă că Hristos (un cuvânt din aceeaşi rădăcină grecească, vezi comentariul pentru Matei 1,1) a fost uns prin autoritate divină şi că El a fost cel care a primit revărsarea Duhului Sfânt în cea mai mare măsură posibilă (vezi Fapte 10,38).

Închinaţi în slujbă. Literal, el a umplut mâinile lor. Aceasta este o expresie antică (Judecători 17,5.12), al cărei sens exact este obscur. Unii spun că ea înseamnă a umple mâna cu bani (vezi Judecători 18,4). Alţii susţin că umplerea se referă la slujba şi autoritatea cu care era investit primitorul. Sensul adevărat se pare că s-a pierdut din vedere, deoarece mai târziu cuvântul a fost aplicat la altar (Numeri 7,88; Ezechiel 43,26). Descendenţii lui Aaron au ajuns în mod automat, dar cei dintâi fii ai lui au fost numiţi, ei fiind născuţi înainte ca tatăl lor să fie chemat la această slujbă sacră.


4 Nadab[[xr:1]] și Abihu au murit înaintea DOMNULUI când au adus foc străin înaintea DOMNULUI în pustiul Sinai. Ei n-au avut fii. Eleazar și Itamar au slujit ca preoți în fața lui Aaron, tatăl lor.

Înaintea Domnului. Expresia aceasta, aflându-se de două ori în acest verset, pare să sublinieze nu atât de mult moartea lor nenaturală, cât suferinţa lui Dumnezeu pentru acea întâmplare.

Foc străin. Literal, foc ilegal sau foc neautorizat, deoarece cuvântul străin din Numeri 1,51 înseamnă cineva fără scrisoare de acreditare. Cât priveşte motivele pentru care a fost ilegal, vezi comentariul pentru Leviticul 9,24; 10,1.

Ei n-aveau fii. Faptul acesta nu este arătat în Leviticul 10, dar este amintit în 1 Cronici 24,2. Dacă aceşti doi bărbaţi ar fi avut copii, ei şi nu Eleazar şi Itamar ar fi urmat lui Aaron în înalta slujbă a preoţiei. Toate familiile preoţeşti se trag din Eleazar şi Itamar.

În faţa lui Aaron. Literal, la faţa lui Aaron, însemnând în timpul vieţii lui Aaron (vezi Geneza 11,28). Urmaşii acestor doi bărbaţi au fost împărţiţi în căpetenii pe timpul lui David astfel: şaisprezece pentru urmaşii lui Eleazar şi opt pentru aceia ai lui Itamar (1 Cronici 24,3.4).


5 DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel:
6 „Apropie[[xr:1]] seminția fiilor lui Levi și pune-o înaintea preotului Aaron, ca să-i slujească!

Apropie. Aceasta este o expresie obişnuită, nefolosită în sens tehnic (capitolul 16,5) pentru timpul unei acţiuni exterioare de prezentare, ci pur şi simplu de repartizare a oamenilor la îndatoririle stabilite pentru ei. Ea este o expresie folosită pentru a arăta o apropiere subordonată, spre a primi ordine.

În slujba Lui. Sub Aaron, leviţii trebuiau să-l ajute în răspunderile lui şi să respecte Cortul Întâlnirii. Aaron reprezintă aici întreaga castă preoţească, la care în versetul 9 se referă ca la Aaron şi fiilor lui. Cât priveşte însărcinările date leviţilor mai târziu, vezi 1 Cronici 23,28-30; 25,1-7; 26,12.20.29-31.


7 Ei să îndeplinească îndatoririle pe care el și întreaga adunare le au față de Cortul Întâlnirii, făcând slujba[[xr:1]] Lăcașului:

Să aibă grijă. Adică, ei vor aduce la îndeplinire toate îndatoririle slujbei faţă de Aaron şi alţi preoţi.

Întregii adunări. Aceste cuvinte se referă la ritualul jertfelor, condus în folosul poporului lui Israel.


8 să aibă grijă[[xr:1]] de toate uneltele Cortului Întâlnirii și să îndeplinească îndatoririle fiilor lui Israel; astfel să îndeplinească slujba Lăcașului.

Uneltele. Adică, mobilierul şi vesela Cortului Întâlnirii.


9 Pe leviți să-i dai deci lui Aaron și fiilor lui; ei să le fie dați cu totul dintre fiii lui Israel.

Aaron. Aaron şi fiii lui au ajuns instructorii leviţilor. Ei erau cei faţă de care leviţii erau răspunzători cât priveşte descărcarea serviciilor lor.

În totul. De la nethunim nethunim, literal, dat dat, o expresie tipic ebraică. Cuvântul este înrudit cu un alt cuvânt din limba ebraică, nethinim consacrat, care a fost mai târziu aplicat la străinii care au ajuns la Templu pe vremea lui Ezra (vezi Ezra 7,24; etc.). Unii cred că ei au fost descendenţii gabaoniţilor (Iosua 9,27).

Se găsesc multe învăţături folositoare în legătură cu amănuntele organizării preoţilor şi leviţilor. Leviţii erau în totul ai lui Aaron ca mare preot, adică ei erau în totul sub controlul lui. Creştinul pe deplin supus în mâinile lui Hristos, controlat şi fortificat de Duhul Sfânt, este din preoţia împărătească (1 Petru 2,9).

Leviţii trebuiau să-şi consacre tot timpul şi toată puterea spre a conlucra cu Aaron în slujba de la Sanctuar. Astăzi credinciosul trebuie să conlucreze cu Hristos pentru sănătatea şi creşterea bisericii. Pentru răscumpărarea întâiului născut trebuia să fie plătit un preţ (vezi versetele 12, 13). Hristos a plătit preţul sângelui Lui spre a-i răscumpăra pe păcătoşi. Cei care intră în biserică şi trăiesc prin credinţă sunt scrişi în cărţile din ceruri.

Din partea copiilor lui Israel. Întreaga seminţie a lui Levi aparţinea lui Dumnezeu şi era dată pentru slujba Lui cea sfântă. Tot aşa se spune că au fost daţi şi despre diferite feluri de lucrători din biserica creştină (Efeseni 4,11).


10 Pe Aaron și pe fiii lui să-i pui să[[xr:1]] se îngrijească de slujba preoției, iar[[xr:2]] străinul care se apropie să fie omorât.”

Străinul. Cuvântul de aici nu are acelaşi sens ca în capitolul 1,51, unde înseamnă unul care nu este levit. Aici îi cuprinde pe leviţi, de fapt, se referă în mod deosebit la ei. Leviţilor nu le era îngăduit să intre în sfera specială a lui Aaron şi a fiilor lui. Călcarea acestei porunci divine a fost unul dintre păcatele lui Ieroboam, care le-a permis ne-leviţilor să îndeplinească slujbe preoţeşti (vezi 1 Regi 12,25-33).

Se va apropia. Cuvintele acestea nu înseamnă a se apropia în mod fizic, în sens obişnuit, ci a se apropia se îndeplinească vreuna dintre sfintele îndatoriri ale preoţiei.


11 DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel:
12 „Eu, iată[[xr:1]], i-am luat pe leviți dintre fiii lui Israel, în locul tuturor întâilor născuți, al celor care se nasc primii[[fn:a]] dintre fiii lui Israel; și leviții vor fi ai Mei,

În locul tuturor întâilor născuţi. În vechime, tatăl îndeplinea în familie funcţiile preoţeşti (Exod 13,8; Judecători 17,10) şi trecea această slujbă asupra fiului său întâi născut. Obiceiul acesta este acum înlocuit prin numirea leviţilor care s-au unit cu Moise cu ocazia închinării la viţelul de aur (Exod 32,26).


13 căci[[xr:1]] al Meu este orice întâi născut. În ziua[[xr:2]] când i-am lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, Mi-am pus deoparte pentru Mine pe fiecare întâi născut din Israel, de la om până la animal: ai Mei să fie. Eu sunt DOMNUL!”

În ziua. Aceasta se referă la Exod 13,1-3.

Închinat mie. Toţi întâii născuţi sunt ai lui Iehova, pentru că El nu i-a ucis împreună cu cei ai Egiptenilor. Fiecare suflet aparţine în primul rând lui Dumnezeu, dar aici Dumnezeu îi pretinde pe cei pe care i-a scos din Egipt ca fiind primele Lui roade. Închinarea pentru Domnul a întâiului născut este poruncită în Exod 22,29; 34,20; 13,11-15; Numeri 18,15.

Vor fi ai Mei. Literal, ei vor fi pentru proprietatea Mea. Ceruţi de Dumnezeu ca fiind puşi deoparte pentru El, declaraţi astfel prin Numele Lui (Exod 6,8; 12,12).


14 DOMNUL i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai astfel:
15 „Numără-i pe fiii lui Levi după familiile lor, după clanurile lor; pe toți cei de parte bărbătească[[xr:1]] de la vârsta de o lună în sus să-i numeri.”

Parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus. Vezi capitolul 18,16. Întâii născuţi nu trebuiau să fie răscumpăraţi până nu ajungeau la vârsta de o lună. De aceea, leviţii care îşi ocupau locurile au fost număraţi numai de la această vârstă în sus.


16 Moise i-a numărat după cuvântul DOMNULUI, după cum i s-a poruncit.
17 Aceștia[[xr:1]] sunt fiii lui Levi, după numele lor: Gherșon, Chehat și Merari.

Fiii lui Levi. Prin cei trei bărbaţi amintiţi în acest verset sunt arătate cele trei mari diviziuni ale leviţilor din Ierusalim, după robie (Geneza 46,11; Exod 6,16; şi compară cu Numeri 26,57).


18 Acestea sunt numele fiilor lui Gherșon, după clanurile lor: Libni și[[xr:1]] Șimei.

Libni şi Şimei. Repetat în Exod 6,17; 1 Cronici 6,17. Vezi 1 Cronici 23,7; 26,21, unde Libni este arătat ca fiind Ladan.


19 Iar fiii lui Chehat, după clanurile lor, sunt: Amram[[xr:1]], Ițehar, Hebron și Uziel.

Chehat. Amintit şi în Exod 6,18.19. Amram. Un membru al familiei lui Chehat şi tatăl lui Moise şi Aaron (Exod 6,18.20).


20 Iar fiii lui[[xr:1]] Merari, după clanurile lor, sunt: Mahli și Muși. Acestea sunt clanurile lui Levi, după familiile lor.

Mahli. Compară numele primului soţ al lui Rut (Rut 1,2) şi forma feminină a aceluiaşi nume în Numeri 26,33.


21 Din Gherșon, clanul lui Libni și clanul lui Șimei: acestea sunt clanurile gherșoniților.

Gherşon. Familia Gherşon a tăbărât la apus de Cortul Întâlnirii, între acesta şi steagul lui Efraim (compară capitolele 1,53; 2,18; 3,23).

Şimei. Familia aceasta este amintită Zaharia 12,13 ca fiind din casa lui Levi.


22 Cei numărați dintre ei, toți cei de parte bărbătească, de la vârsta de o lună în sus, cei numărați dintre ei, au fost șapte mii cinci sute.
23 Clanurile gherșoniților își așezau tabăra în spatele Lăcașului, la apus.

Înapoia Cortului, la apus. Termenul la apus este, literal, spre mare, referindu-se la Marea Mediterană. Evreul se întorcea în gând cu faţa spre răsărit, când se gândea la punctele cardinale (vezi comentariul pentru Exod 3,1). Desigur că Marea Mediterană avea să fie considerată ca fiind spre apus numai din punctul de vedere al unei persoane care se afla în ţara Palestinei. Unii au susţinut că folosirea în Pentateuh a terminologiei de mai târziu, spre mare ca însemnând spre apus, este dovada evidentă de mai târziu că paternitatea cărţii nu este mozaică. Faptul că terminologia apare mai târziu doar ocazional în Pentateuh şi în altă parte a Vechiului Testament nu este pus la îndoială, dar concluzia că aceasta arată în mod necesar o paternitate mai târzie a cărţii decât aceea acceptată în general este cu totul neîndreptăţită.

Publicarea unui raport din secolul al XVII-lea despre întemeierea lui New Amsterdam, de exemplu, ar fi mai degrabă lipsită de însemnătate pentru mulţi cititori moderni, decât dacă New Amsterdam era explicat ca numele original pentru oraşul New York. Substituirea lui New York cu New Amsterdam totuşi nu afecta în nici un caz nici acurateţea, exactitatea şi nici paternitatea raportului. Aşa a fost şi cu terminologia din cărţile lui Moise, dacă raportul inspirat avea să rămână de neînţeles pentru cititorii de mai târziu. Poporul evreu privea totuşi Sfintele Scripturi cu prea mult respect pentru a permite vreo schimbare care ar fi alterat gândirea.


24 Mai-marele casei gherșoniților era Eliasaf, fiul lui Lael.

Lael. Un nume neobişnuit în formarea lui, fiind format din prepoziţia spre şi cuvântul Dumnezeu, aparţinând lui Dumnezeu. Nu mai există decât un singur exemplu de acest fel în Vechiul Testament, Lemuel.


25 Îndatorirea fiilor lui[[xr:1]] Gherșon la Cortul Întâlnirii privea[[xr:2]] Lăcașul: Cortul[[xr:3]], învelitoarea sa[[xr:4]], perdeaua[[xr:5]] de la intrarea în Cortul Întâlnirii,

Cortul. Scheletul Cortului propriu zis revenea în sarcina merariţilor (versetul 36), prin urmare Cortul Întâlnirii de aici evident că înseamnă stratul interior al celor zece perdele (vezi Exod 26,1-14).

Acoperişul. Al doilea strat de unsprezece perdele făcute din păr de capră.

Învelitoarea. Stratul ultim din piei de berbec vopsite în roşu şi piei de viţei de mare (vezi Exod 26,14 şi cele scrise despre Exod 25,5).


26 pânzele curții[[xr:1]], perdeaua[[xr:2]] de la intrarea în curtea care se află în jurul Lăcașului și al altarului, funiile sale[[xr:3]] și toată slujba sa.

Funiile. Adică, acelea ale cortului şi o parte din cele ale curţii. Şi merariţii aveau o parte din acestea din urmă în grija lor (versetele 36, 37).


27 Din Chehat[[xr:1]], clanul lui Amram, clanul lui Ițehar, clanul lui Hebron și clanul lui Uziel: acestea sunt clanurile chehatiților.
28 Numărul tuturor celor de parte bărbătească, de la o lună în sus, a fost de opt mii șase sute; ei aveau în grijă Sfântul Lăcaș.
29 Clanurile[[xr:1]] fiilor lui Chehat își așezau tabăra pe latura de miazăzi a Lăcașului.

Chehat tăbăra. Locul lui Chehat era între cort şi steagul lui Ruben (vezi capitolul 2,10).


30 Mai-marele casei clanurilor lui Chehat era Elițafan, fiul lui Uziel.

Eliţafan. Ceea ce înseamnă Dumnezeu a vegheat asupra (compară cu 1 Cronici 158; 2 Cronici 29,13).


31 Îndatorirea[[xr:1]] lor privea chivotul[[xr:2]], masa[[xr:3]], sfeșnicul[[xr:4]], altarele[[xr:5]] și toate uneltele Sfântului Lăcaș cu care își făceau slujba, precum și perdeaua[[xr:6]] dinăuntru – tot ce ținea de ele.

Chivotul, masa, şfeşnicul. Vezi comentariul pentru Exod 25,10-39. Altarele. Cele două altare, unul pentru arderile de tot (Exod 27,1) şi altul pentru tămâie (Exod 30,1-10) erau de asemenea încredinţate grijii merariţilor.

Perdeaua. Perdelele cortului şi curtea erau încredinţate gherşoniţilor (versetul 25). Perdeaua se referă la cortina care despărţea Sfânta de Sfânta Sfintelor (Exod 26,31.33.35; 27,21; 30,6; 36,35; 38,27; 40,3.22.26; Levitic 4,17; 16,1.12.15; 21,23). Expresia din Numeri 4,5 perdeaua dinăuntru, literal, înseamnă perdeaua acoperirii (de asemenea amintită în Exod 40,2.21).


32 Căpetenie peste mai-marii leviților era Eleazar, fiul preotului Aaron; el îi supraveghea pe cei care aveau în grijă Sfântul Lăcaș.

Eleazar. Eleazar erau un chehatit (vezi Exod 6,18.20.23). El era şef peste Eliţafan şi peste toţi chehatiţii şi, fiind cel mai mare fiu supravieţuitor al lui Aaron, era prinţul şef sau supraveghetorul leviţilor.


33 Din Merari, clanul lui Mahli și clanul lui Muși: acestea sunt clanurile merariților.
34 Numărul tuturor celor de parte bărbătească, de la vârsta de o lună în sus, a fost de șase mii două sute.
35 Mai-marele casei clanurilor lui Merari era Țuriel, fiul lui Abihail. Ei își așezau tabăra[[xr:1]] pe latura de miazănoapte a Lăcașului.

Abihail. Tatăl Esterei avea acelaşi nume (Estera 2,15).


36 Îndatorirea[[xr:1]] încredințată fiilor lui Merari privea scândurile Lăcașului, stinghiile sale, stâlpii săi, tălpile sale, toate uneltele sale – tot ce ținea de ele –,

Scândurile. Vezi comentariul pentru Exod 26,15.19. Cât priveşte drugii, stâlpii şi picioarele, vezi comentariul pentru Exod 2,19-26.


37 precum și stâlpii curții împrejmuitoare, tălpile lor, țărușii lor și funiile lor.
38 Cei ce își așezau tabăra[[xr:1]] înaintea Lăcașului, la răsărit, înaintea Cortului Întâlnirii, spre răsăritul soarelui, erau Moise și Aaron împreună cu fiii lui. Ei aveau ca îndatorire grija față de Sanctuar[[xr:2]], din partea[[xr:3]] fiilor lui Israel; iar străinul[[xr:4]] care se apropia trebuia să fie omorât.

Moise. Moise deţinea poziţia de onoare în tabără, locul central care îi dădea acces imediat în

toate părţile taberei.

Aaron. Preotul ereditar, reprezentând împreună cu Moise autoritatea civilă şi sacerdotală.

Să îndeplinească. Preoţii erau tăbărâţi la răsărit de Cortul Întâlnirii, locul de cinste.


39 Toți cei numărați dintre leviți[[xr:1]], pe care i-au numărat Moise și Aaron potrivit poruncii DOMNULUI, după clanurile lor, toți cei de parte bărbătească, de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci și două de mii.
40 DOMNUL i-a zis lui Moise: „Numără-i[[xr:1]] pe toți cei întâi născuți de parte bărbătească dintre fiii lui Israel, de la vârsta de o lună în sus; și fă numărătoarea după numele lor!

Fă numărătoarea tuturor întâilor născuţi. În scopul de a-i înlocui cu leviţii (versetele 41, 45; compară cu versetele 12, 13). Deoarece erau cu 273 de leviţi mai puţini, trebuiau să fie răscumpăraţi 273 de întâi născuţi din numărul lor, cu cinci sicli fiecare (versetele 39.43.46-50). Acesta era preţul de răscumpărare pentru fiecare întâi născut (vezi capitolul 18,15.16).

Comentariile lui Ellen G. White

6 PP 350

13 DA 51; PP 274


41 Să-i[[xr:1]] iei pe leviți pentru Mine, DOMNUL, în locul tuturor întâilor născuți ai fiilor lui Israel, iar vitele leviților în locul tuturor întâilor născuți ai vitelor fiilor lui Israel!”
42 Moise i-a numărat, după cum îi poruncise DOMNUL, pe toți întâii născuți dintre fiii lui Israel.
43 Numărul tuturor celor întâi născuți de parte bărbătească, de la vârsta de o lună în sus, a fost de douăzeci și două de mii două sute șaptezeci și trei.
44 DOMNUL i-a vorbit lui Moise și i-a zis:
45 „Ia-i[[xr:1]] pe leviți în locul tuturor întâilor născuți ai fiilor lui Israel și vitele leviților în locul vitelor lor; leviții vor fi ai Mei. Eu sunt DOMNUL!
46 Pentru răscumpărarea[[xr:1]] celor două sute șaptezeci și trei dintre cei întâi născuți ai fiilor lui Israel care[[xr:2]] depășesc numărul leviților,
47 să iei câte[[xr:1]] cinci sicli de fiecare, după siclul Sfântului Lăcaș (un siclu avea douăzeci de ghere[[xr:2]]).
48 Argintul pentru răscumpărarea celor ce trec peste numărul lor să li-l dai lui Aaron și fiilor lui.”
49 Moise a luat argintul folosit pentru răscumpărarea celor ce depășeau numărul celor răscumpărați prin intermediul leviților;
50 a luat, de la întâii născuți ai fiilor lui Israel, argint totalizând o mie trei[[xr:1]] sute șaizeci și cinci de sicli de argint, după siclul Sfântului Lăcaș.
51 Și Moise le-a dat[[xr:1]] argintul de răscumpărare lui Aaron și fiilor lui, după cuvântul DOMNULUI, după cum îi poruncise DOMNUL lui Moise.