Cetele. Capitolul 24 descrie organizarea preoţilor în 24 de cete (v. 1-19) şi recapitulează (v. 20-31) grupele levitice descrise în cap. 23. Nadab. Fiii lui Aaron sunt enumeraţi în aceeaşi ordine în 1 Cronici 6,3 şi Exod 6,23.
Nadab şi Abihu au murit. Ei au pierit din cauză că au adus "foc străin" înaintea Domnului (Levitic 10,1.2; Numeri 3,4).
David a împărţit. David a distribuit slujbele cu ajutorul a doi reprezentanţi ai descendenţilor lui Eleazar şi Itamar.
Ahimelec. Deşi aici este indicat împreună cu Ţadoc, el nu e numit "preotul", ci numai "fiul lui Abiatar" (v. 6). Abiatar fusese multă vreme preotul şi sfetnicul lui David şi fusese asociat cu Ţadoc în timpul domniei lui David (cap. 15,11). Abiatar fusese implicat de curând în rebeliunea lui Adonia (1 Regi 1,7.18.19; vezi la 2 Samuel 8,17).
Mai multe căpetenii. Principiul de împărţire a ţinut cont de căpeteniile diferitelor familii şi nu de membrii individuali ai familiilor.
Între unii şi alţii. Literal, "aceştia şi aceştia." Scopul era de a hotărî ordinea (v. 19) în care preoţii aveau să servească în Casa Domnului (vezi Luca 1,5.8.9).
Căpeteniile. [Şefii, KJV]. Cele două feluri de căpetenii amintite aici indicau funcţionari religioşi cu rangul cel mai înalt, preoţi principali. S-ar putea ca termenii să fie sinonimi sau ca ultimul să indice pe marii preoţi. Ambele case au dat conducători religioşi de prim rang. Acum sarcinile au fost hotărâte prin sorţ, pentru ca să nu se manifeste vreo preferinţă faţă de nici una dintre părţi.
I-a scris. Lista apare în v. 7-18. Se pare că nu există nici un mijloc de a determina cărei linii îi aparţineau cele două neamuri, fie lui Eleazar, fie lui Itamar.
Şirul. Adică succesiunea numerică stabilită pentru serviciile lor ca slujitori în Casa Domnului.
De Aaron. Adică conform ordinii specifice, stabilite de Aaron. Fiecare din cele 24 de cete venea la rând, prin rotaţie, pentru îndeplinirea slujbelor în Casa Domnului.
Celorlalţi leviţi. Versetele 30-31 prezintă o a doua listă a cetelor levitice (vezi cap. 23,7-23). Obiectivul acesteia ar putea să fie acela de a-i indica pe capii de familii într-o altă perioadă. Lista începe cu chedariţii, dar îi omite pe gherşoniţi (vezi cap. 23,7-11).
Rehabia. Cu privire la descendenţa lui, vezi la cap. 23,17.
Şelomot. Sau "Şelomit" (cap. 23,18).
Hebron. Cuvintele "Hebron" şi "întâiul" (vezi trd. KJV şi Niţ) nu se regăsesc în ebraica acestui text, ci este evident au fost introduse de traducători care au avut în vedere cap. 23,19.
Mica. Acelaşi din cap. 23,20. Şi în ebraică numele apar scrise la fel în ambele cazuri.
Işia. Acelaşi din cap. 23,20. Şi în ebraică numele apar scrise la fel în ambele cazuri.
Fiului. [Beno, KJV, Trd Niţ]. Literal, "fiul său". Unii consideră că această expresie [Beno] ar trebui să fie unită cu ceea ce urmează în v. 27 şi ar trebui să sune astfel: "Fiii lui Iaazia, fiul său." Adică fiii lui Merari, care aparţin lui Iaazia, fiul său, au fost Şoham, Zacur şi Ibri. Alţii consideră că "Beno" este o variantă a lui "Bani" (cap. 6,46).
Eleazar. Vezi cap. 23,22.
Ca şi. Ebr. le'ummah, "corespunzând cu." Sensul este că ei au tras la sorţi, ca şi fraţii lor, preoţii. Casele levitice enumerate au tras la sorţi în condiţii egale cu familiile mai vechi, care nu aveau un avantaj faţă de ei. Atât ramurile tinere, cât şi cele mai vârstnice au fost tratate la fel.