1 David, fiind bătrân și sătul de zile, a pus pe fiul său Solomon împărat peste Israel.

Pe fiul său Solomon împărat. Înainte de a muri, David a dat instrucţiuni ca Solomon să fie încoronat ca rege (1 Regi 1,33-39). Raportul de aici nu prezintă amănuntele interesante care l-au împins pe David să-l aşeze pe Solomon pe scaunul de domnie (vezi 1 Regi 1).


2 El a strâns pe toate căpeteniile lui Israel, pe preoți și pe leviți.

A strâns. Aceasta a avut loc probabil cu puţin timp înainte de moartea lui David, legat de aranjamentele făcute pentru transferarea domniei de la David la Solomon, în al patruzecilea an al domniei lui David (vezi cap. 26,31).

Leviţi. Capitolele 23-36 vorbesc despre organizarea preoţilor şi a leviţilor. Capitolul de faţă prezintă un raport scurt al numărului şi îndatoririlor leviţilor.


3 Au făcut numărătoarea leviților, de la vârsta de treizeci de ani în sus; socotiți pe cap și pe bărbați, s-au găsit în număr de treizeci și opt de mii.

Numărătoarea. Recensământul leviţilor nu fusese făcut cu prilejul recensământul bărbaţilor apţi de serviciul militar, iniţiat de David (cap. 21,6). Dar avându-se în vedere efectuarea aranjamentelor de conducere a tuturor domeniilor de lucru ale regatului, un recensământ al leviţilor ar fi fost necesar.

Treizeci de ani. Leviţii cuprinşi între 30 de ani şi 50 de ani urmau să fie întrebuinţaţi "să facă vreo slujbă şi să ducă cortul întâlnirii" ["pentru facerea de orice lucru şi pentru purtarea sarcinilor la cortul întâlnirii", trd. Niţ.] (Numeri 4,47). Potrivit cu Numeri 8,23-35, Domnul a poruncit cât se poate de clar că cei care urmau să intre "în slujba cortului întâlnirii ca să îndeplinească o slujbă acolo" să aibă între 25 şi 50 de ani. Probabil că această grupă îi cuprindea pe aceia care erau angajaţi în serviciile de rând legate de sanctuar. Grupa anterioară consta probabil doar din cei care erau angajaţi în serviciile preoţeşti mai sfinte.


4 Și David a zis: „Douăzeci și patru de mii dintre ei să vegheze asupra slujbelor din Casa Domnului, șase mii să fie dregători și judecători,

Dregători şi judecători. Întrebuinţarea leviţilor în astfel de posturi este amintită şi în 1 Cronici 26,29 şi în 2 Cronici 19,8-10.


5 patru mii să fie portari, și patru mii să fie însărcinați să laude pe Domnul cu instrumentele pe care le-am făcut ca să-L preamărim.”

Portari. Adică uşieri. Nu slujeau toţi odată, ci veneau pe rând.

Pe cari le-am făcut. David nu numai a cântat din gură şi din instrumente, ci se pare că a fost şi inventatorul unor instrumente muzicale. Mai târziu, în istoria lui Israel sunt amintiţi cei care se cred iscusiţi "ca David în instrumente de muzică şi le inventează" (Amos 6,5). După exil, aceste instrumente inventate de David se pare că erau încă folosite (Neemia 12,36).


6 David i-a împărțit în cete după fiii lui Levi: Gherșon, Chehat și Merari.

Cete. Versetele 6-23 prezintă lista subîmpărţirilor leviţilor.

Gherşon. Compară cu cap. 6,1.


7 Din gherșoniți: Laedan și Șimei. –

Laedan. Numele acesta apare din nou în cap. 36,21, dar în alt loc e redat Libni (Exod 6,17; 1 Cronici 6,17).


8 Fiii lui Laedan: căpetenia Iehiel, Zetam și Ioel, trei.

Fiii lui Laedan. Erau două grupe de fii ai lui Laedan: o grupă de trei fii, menţionată în versetul acesta, şi o altă grupă de trei fii, în v. 9, care sunt numiţi "fiii lui Şimei". Se crede că Şimei din v. 9 este un alt Şimei decât cel din v. 7, deoarece fiii enumeraţi în v. 10 par să fie ai acestuia din urmă.


9 Fiii lui Șimei: Șelomit, Haziel și Haran, trei. Aceștia erau capii caselor părintești ale familiei lui Laedan. –
10 Fiii lui Șimei: Iahat, Zina, Ieuș și Beria. Aceștia sunt cei patru fii ai lui Șimei.

Fiii lui Şimei. Probabil Şimei din v. 7, care era fratele lui Laedan (vezi la v. 8).

Zina. Sau Zizah (v. 11, KJV).


11 Iahat era căpetenia, și Zina al doilea; Ieuș și Beria n-au avut mulți fii și au alcătuit o singură casă părintească la numărătoare.

Ieuş şi Beria. Întrucât au avut descendenţi puţini, aceştia au fost consideraţi ca formând un singur neam. Astfel, erau în total 9 neamuri ale lui Gherşon, 6 ale lui Laedan şi 3 ale lui Şimei.


12 Fiii lui Chehat: Amram, Ițehar, Hebron și Uziel, patru. –

Fiii lui Chehat. Aceştia sunt enumeraţi în v. 12-20.


13 Fiii lui Amram: Aaron și Moise. Aaron a fost pus deoparte să fie sfințit ca preasfânt, el și fiii lui pe vecie, ca să aducă tămâie înaintea Domnului, să-I facă slujba și să binecuvânteze pe vecie în Numele Lui.

Aaron a fost pus deoparte. Fiii lui Aaron, preoţii din Israel, nu sunt cuprinşi în lista aceasta, ci sunt enumeraţi separat, în cap. 24,1-19.

Ca prea sfânt. [Să sfinţească cele prea sfinte, KJV]. Fiii lui Aaron erau angajaţi în lucrarea cea mai sfântă a sanctuarului, şi anume arderea tămâiei şi alte slujbe înaintea lui Iehova.


14 Dar fiii lui Moise, omul lui Dumnezeu, au fost numărați în seminția lui Levi.

Omul lui Dumnezeu. Acest titlu onorabil se află şi în Deuteronom 33,1; Iosua 14,6; 2 Cronici 30,16; Ezra 3,2. Acelaşi titlu este folosit şi în legătură cu David (2 Cronici 8,14; Neemia 12,24.36).

Seminţia lui Levi. Fiii lui Moise au fost enumeraţi ca leviţi obişnuiţi şi nu alături de preoţii lui Aaron.


15 Fiii lui Moise: Gherșom și Eliezer.
16 Fiul lui Gherșom: Șebuel, căpetenia.
17 Și fiii lui Eliezer au fost: Rehabia, căpetenia; Eliezer n-a avut alt fiu, dar fiii lui Rehabia au fost foarte mulți la număr. –
18 Fiul lui Ițehar: Șelomit, căpetenia. –
19 Fiii lui Hebron: Ieria, căpetenia; Amaria, al doilea; Iahaziel, al treilea; și Iecameam, al patrulea. –
20 Fiii lui Uziel: Mica, căpetenia; și Ișia, al doilea.
21 Fiii lui Merari: Mahli și Muși. – Fiii lui Mahli: Eleazar și Chis.

Mahli şi Muşi. Cu privire la aceşti fii ai lui Merari, vezi cap. 6,19, precum şi Exod 6,19 şi Numeri 3,33.


22 Eleazar a murit fără să aibă fii; dar a avut fete pe care le-au luat de neveste fiii lui Chis, frații lor. –

Eleazar a murit. Fiicele lui au intrat prin căsătorie în familia Chis, şi în felul acesta casa lui s-a amestecat cu cea a lui Chis.


23 Fiii lui Muși: Mahli, Eder și Ieremot, trei.
24 Aceștia sunt fiii lui Levi, după casele lor părintești, capii caselor părintești, după numărătoarea făcută numărând numele pe cap. Ei erau întrebuințați în slujba Casei Domnului, de la vârsta de douăzeci de ani în sus.

Aceştia sunt fiii. Aici se încheie lista anterioară a numelor levitice.

Douăzeci de ani. Potrivit cu Numeri 4,3.23.30.35.43.47, anumiţi leviţi începeau să slujească la vârsta de 30 de ani şi potrivit cu Numeri 8,24.25, probabil o altă categorie de leviţi îşi începeau slujba la vârsta de 25 de ani. Aici şi din nou în 1 Cronici 23,27 şi 2 Cronici 31,17 este menţionată vârsta de 20 de ani. Bărbaţii erau înrolaţi în serviciul militar la vârsta de 20 de ani (Numeri 1,3). Dar nu se face cunoscut în ce fel îşi începeau leviţii slujba la vârsta aceea. Unii consideră că era vorba de un fel de ucenicie. Alţii gândesc că David a coborât de la 30 la 20 de ani vârsta la care un levit urma să-şi înceapă serviciul.


25 Căci David a zis: „Domnul Dumnezeul lui Israel a dat odihnă poporului Său și va locui pe vecie la Ierusalim;

A dat odihnă. Adică odihnă după război (cap. 22,9). Prima parte a domniei lui David s-a caracterizat prin războaie, dar în cursul anilor de mai târziu, după ce vrăjmaşii lui fuseseră învinşi, a avut pace, şi de o pace relativă a continuat să se bucure şi domnia lui Solomon.


26 și leviții nu vor mai avea să poarte Cortul și toate uneltele pentru slujba lui.”

Nu vor mai avea parte. După construirea templului nu avea să mai fie necesar să se mute din loc tabernacolul sau sfântul mobilier.


27 După cele din urmă porunci ale lui David, numărătoarea fiilor lui Levi s-a făcut de la vârsta de douăzeci de ani în sus.

Cele din urmă porunci. [Cele din urmă cuvinte, KJV]. Unii presupun că "cele din urmă cuvinte" constituie o lucrare istorică scrisă în ultimii ani ai domniei lui David. Lucrul acesta nu se poate dovedi.

Douăzeci de ani. Compară cu v. 24 şi 2 Cronici 31,17. Unii consideră că David a schimbat acum limita de vârstă pentru a face faţă noilor condiţii.


28 Puși lângă fiii lui Aaron pentru slujba Casei Domnului, ei aveau să îngrijească de curți și de odăi, de curățarea tuturor lucrurilor sfinte, de împlinirea slujbei în Casa lui Dumnezeu,

Puşi lângă. Întrucât mobilierul templului nu mai trebuia să fie purtat din loc în loc, leviţii nu mai aveau să fie necesari pentru tipul acesta de servicii, ci de aici înainte aveau să slujească în sanctuarul permanent, împreună cu preoţii, dar în poziţii subordonate.


29 de pâinile pentru punerea înaintea Domnului, de floarea de făină pentru darurile de mâncare, de plăcintele fără aluat, de turtele coapte în tigaie și de turtele prăjite, de toate măsurile de încăpere și de lungime;

Măsurile de încăpere şi de lungime. [Măsură şi mărime, KJV]. Ei urmau să supravegheze măsurarea făinii, a vinului, a uleiului, etc, care erau folosite la jertfe, întrucât adesea prin lege erau indicate cantităţi sau proporţii exacte (Exod 29,40; 30,23.24; Levitic 6,20; 23,13; Numeri 15,4-10).


30 ei aveau să stea în fiecare dimineață și în fiecare seară, ca să laude și să mărească pe Domnul

Să laude şi să mărească. Aceasta se referă fără îndoială la funcţia specială a celor 4000 de leviţi puşi deoparte pentru slujba aceasta (v. 5; cf. cap. 16,4).


31 și să aducă neîncetat înaintea Domnului toate arderile de tot Domnului, în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbători, după numărul și obiceiurile rânduite.
32 Îngrijeau de Cortul întâlnirii, de Sfântul Locaș și de fiii lui Aaron, frații lor, pentru slujba Casei Domnului.

Îngrijeau de cortul întâlnirii. Moise precizase anterior funcţiile preoţilor şi ale leviţilor (Numeri 18,1-7). Legea cu privire la cortul întâlnirii urma să fie aplicată la viitorul templu, care a fost construit la scară mult mai mare.