2 Cronici 34 | Versiunea Dumitru Cornilescu

¹ Iosia avea opt ani când a ajuns împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim.

Iosia. Capitolele 34 şi 35 descriu domnia lui Iosia. În cea mai mare parte se păstrează aceeaşi ordine ca în 2 Regi 22 şi 23. Scriitorul Regilor prezintă pe larg reforma morală şi religioasă ca urmare a găsirii cărţii legii (2 Regi 23,4-20.24-27) şi menţionează pe scurt reparaţia Templului (cap. 23,29.30). 2 Cronici menţionează pe scurt reforma aceasta a secolului al XVIII-lea (cap. 34,33), vorbeşte despre campania mai timpurie împotriva idolatriei din anul al 12-lea (cap. 34,3-7), dă câteva amănunte în plus cu privire la reparaţiile templului şi războiul cu Neco, dar stăruie mult asupra sărbătoririi Paştilor (cap, 35,1-19). Ambii scriitori dau rapoarte aproape identice cu privire la găsirea legii şi înnoirea legământului (2 Cronici 34,14-32; 2 Regi 22,8-23,3). 2 Regi 22,1 menţionează în plus numele mamei lui Iosia, Iedida.

² El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în căile tatălui său David: nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stânga.

Nici la dreapta. Vezi de asemenea 2 Regi 22,2. Acesta este singurul rege despre care se face afirmaţia aceasta. Astfel a împlinit Iosia cerinţele marcate de Moise pentru viitorul rege al lui Israel (Deuteronom 17,20; cf. Deuteronom 5,32; 28,14).

³ În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Și în al doisprezecelea an, a început să curețe Iuda și Ierusalimul de înălțimi, de idolii Astarteii, de chipuri cioplite și de chipuri turnate.

Anul al optulea. Iosia era în vârstă de numai 16 ani (vezi v.1) când a început să reflecteze cu seriozitate asupra răspunderii sale.

Al doisprezecelea an. Raportul nu aşează întreaga reformă în anul al 12-lea, ci numai începutul ei. Cea dintâi campanie a avut ca rezultat distrugerea obiectelor idolatre din tot cuprinsul ţării, dar reforma nu a fost completă. Al 18-lea an a găsit idolatria încă bine fixată în mintea populară (vezi PK 392, 397, 398, 400, 401).

Înălţimi. Vezi la cap. 33,17.

⁴ Au dărâmat înaintea lui altarele Baalilor și au tăiat stâlpii închinați soarelui care erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteii, chipurile cioplite și chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe

Dărâmat. Relatarea măsurilor luate de Iosia împotriva idolatriei în anul al 12-lea este asemănătoare cu raportul din 2 Regi 23, care plasează totuşi evenimentul în anul al 18-lea. Poate că raportul din Regi cuprinde întreaga perioadă a reformei, de la începutul ei în anul al 12-lea.

Le-a făcut praf. Aşa cum s-a făcut cu viţelul de aur ridicat de Aron în pustie (Exod 32,20).

⁵ și a ars oasele preoților pe altarele lor. Astfel a curățat Iuda și Ierusalimul.

Preoţilor. Nu neapărat ale tuturor preoţilor idolatri, deoarece mulţi par să fi rămas până în anul al 18-lea, când regele i-a mutat pe preoţii lui Iuda la Ierusalim şi i-a ucis pe preoţii lui Israel (2 Regi 23,5.8.9.20). Ultimii nu erau leviţi (2 Cronici 11,14.15).

⁶ În cetățile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon și chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor,

Cetăţile lui Manase. La vremea aceea, Iosia exercita un oarecare control asupra fostului teritoriu al regatului de nord, unde puterea asiriană începuse să slăbească. Înainte de anul al 18-lea al lui Iosia, Asiria era în ultimele faze ale declinului, iar Babilonul devenise un stat independent. Iosia a nimicit altarul care fusese înălţat la Betel şi înălţimile din Samaria (2 Regi 23,15.19).

În mijlocul dărâmăturilor. [Cu târnăcoapele lor, KJV]. Literar, probabil, "în ruinele lor". Sensul ebraic este neclar. LXX redă "în locurile lor". Întregul verset ar trebui să fie legat de versetul următor, şi anume: "şi chiar lui Neftali, cu ruinele [regiunile] de jur împrejurul lor, a dărâmat altarele şi Astarteele". Mare parte din naţiunea de nord trebuie să fi fost pe vremea aceea într-o stare deplorabilă, întrucât căzuse sub puterea Asiriei pe la începutul domniei lui Ezechia (2 Regi 18,9-11).

⁷ a dărâmat altarele, a făcut bucăți idolii Astarteii și chipurile cioplite, le-a făcut praf și a tăiat toți stâlpii închinați soarelui în toată țara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.
⁸ În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curățat țara și Casa, a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, pe Maaseia, căpetenia cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului Dumnezeului său.

În al optsprezecelea an. Acest an, socotit din urmă, de la anul al 4-lea al lui Ioiachim ca anul întâi al lui Nebucadneţar şi de la moartea lui Iosia în cel de-al 31-lea an al lui, în 609 î.Hr. (date fundamentate pe noua cronică babiloniană; vezi vol. II, pag. 95), a fost 623/22 î.Hr.

A curăţit ţara. După curăţirea Templului, Iosia a fost pregătit să înceapă lucrarea de reparare.

A trimes pe Şafan. Şafan era logofăt sau scrib (2 Regi 22,3.10), unul din slujbaşii de seamă ai regelui. Ceilalţi slujbaşi amintiţi aici nu sunt pomeniţi în raportul paralel din Regi.

⁹ S-au dus la marele preot, Hilchia, și au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviții păzitori ai pragului de la Manase și Efraim și de la toată cealaltă parte a lui Israel, și de la tot Iuda și Beniamin, și de la locuitorii Ierusalimului.

De la. Leviţii strânseseră fonduri pentru repararea Templului de la locuitorii teritoriului fostului regat de nord, ca şi de la cei din Iuda.

¹⁰ L-au dat în mâinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceștia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului,

Dregerea Casei. Evident, Templul suferise în mod serios din cauza neglijenţei.

¹¹ iar ei l-au dat tâmplarilor și zidarilor ca să cumpere pietre cioplite și lemne pentru grinzi și pentru căptușitul clădirilor pe care le stricaseră împărații lui Iuda.
¹² Oamenii aceștia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puși sub privegherea lui Iahat și Obadia, leviți din fiii lui Merari, și a lui Zaharia și Meșulam, din fiii chehatiților. Toți aceia dintre leviți care știau să cânte bine

Cinstit. Potrivit cu 2 Regi 22,7, nu s-a dat nici o socoteală cu privire la fondurile care li se încredinţaseră, deoarece făcuseră lucrarea în mod cinstit.

¹³ vegheau asupra lucrărilor și cârmuiau pe toți lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau și alți leviți, logofeți, dregători și ușieri.
¹⁴ În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului dată prin Moise.

Cartea Legii. În cursul apostaziei care avusese loc pe timpul domniei lui Manase, copia cărţii Legii din Templu fusese pierdută din vedere. Poate că fusese pierdută din cauza neglijenţei sau fusese ascunsă de vreun preot credincios în timpul persecuţiei din timpul lui Manase (vezi 2 Regi 21,16).

¹⁵ Atunci Hilchia a luat cuvântul și a zis logofătului Șafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Și Hilchia a dat lui Șafan cartea.

Şafan. Pasajul paralel adaugă "a citit-o" (2 Regi 22,8).

¹⁶ Șafan a adus împăratului cartea. Și, când a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit.
¹⁷ Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului și l-au dat în mâinile priveghetorilor și lucrătorilor.”

Au strâns. Literal, au "răsturnat". Ei au răsturnat banii care se aflau în lăzi.

¹⁸ Logofătul Șafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Și Șafan a citit-o înaintea împăratului.
¹⁹ Când a auzit împăratul cuvintele Legii, și-a sfâșiat hainele.

Şi-a sfâşiat hainele. Iosia a fost adânc mişcat când a auzit cuvântul Domnului. Legea sublinia faptul că numai pe calea ascultării avea să fie găsită binecuvântarea şi că neascultarea avea să aducă pustiire şi prăpăd. El ştia prea bine că, prin fărădelegile ei, naţiunea ajunsese singură faţă în faţă cu nenorocirea.

²⁰ Și împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului:
²¹ „Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine și pentru rămășița lui Israel și Iuda cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit. Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinții noștri n-au ținut cuvântul Domnului și n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.”
²² Hilchia și cei trimiși de împărat s-au dus la prorocița Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. După ce au spus ce aveau de spus,

La proorociţa Hulda. Vezi la 2 Regi 22, 14. Veşmintelor. Probabil sunt amintite aici veşmintele preoţilor sau hainele regale. Cealaltă mahala. [şcoală, KJV]. Literar, "al doilea", probabil al doilea cartier al cetăţii. Traducerea "colegiu" [KJV] este obţinută din Targumi (vezi la 2 Regi 22,14).

²³ ea le-a răspuns: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spuneți omului care v-a trimis la mine:

Le-a răspuns. Cu privire la solia Huldei, vezi la 2 Regi 22,16-20.

²⁴ „Așa vorbește Domnul: „Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta și peste locuitorii lui, și anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda.
²⁵ Pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc și nu se va stinge.”
²⁶ Dar să spuneți împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebați pe Domnul: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit:
²⁷ „Pentru că ți s-a înduioșat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit – zice Domnul.
²⁸ Iată, te voi strânge lângă părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău și nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta și peste locuitorii lui.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

În pace. Profeţia aceasta era condiţională, şi pentru că Iosia nu a ţinut seama de avertizare, ci în mod nechibzuit a insistat să se lupte cu împăratul Egiptului, n-a murit în pace, ci din cauza rănilor de război (2 Cronici 35,20-24; vezi E.G.White, Material suplimentar la 2 Regi 23,29.30). Şi nici succesorii lui nu au avut şansa să-şi petreacă anii în pace: Ioahaz a fost dus în Egipt, unde a murit ca prizonier (2 Regi 23,34); Ioiachim a fost "înmormântat ca un măgar", a fost "aruncat afară din porţile Ierusalimului" (Ieremia 22,19); Ioiachin a fost dus la Babilon, unde a fost eliberat din închisoare în al 37-lea an al robiei lui (2 Regi 25,27); iar Zedechia şi-a văzut cu proprii ochi fiii ucişi, apoi i-au fost scoşi ochi şi a fost dus la Babilon (2 Regi 25,7).

²⁹ Împăratul a strâns pe toți bătrânii din Iuda și din Ierusalim.

A strâns. Vezi la 2 Regi 23,1-3, cu care 2 Cronici 34,29-31 este aproape identic.

³⁰ Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toți oamenii lui Iuda și cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții și leviții și cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărții legământului care se găsise în Casa Domnului.

Şi Leviţii. Pasajul paralel redă "proorocii" (2 Regi 23,2). Evident, Iosia a fost însoţit de preoţi, leviţi şi profeţi, Cronicile menţionându-i pe preoţi şi leviţi, iar Regii pe preoţi şi profeţi.

³¹ Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc și a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile Lui, învățăturile Lui și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui și să împlinească cuvintele legământului scrise în cartea aceasta.
³² Și a făcut să intre în legământ toți cei ce se aflau la Ierusalim și în Beniamin. Și locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinților lor.

Ierusalim şi în Beniamin. Expresia obişnuită este "Iuda şi Beniamin" (cap. 11,3.23; 15,2.9 etc.)

³³ Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate țările copiilor lui Israel și a făcut ca toți cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. În tot timpul vieții lui, nu s-au abătut de la Domnul Dumnezeul părinților lor.

A îndepărtat. Pasajul paralel are mai multe detalii (vezi 2 Regi 23,4-20).

În tot timpul vieţii lui. Iosia a făcut mult bine prin reforma lui. În timpul vieţii lui, pilda lui credincioasă şi conducerea lui energică şi inspiratoare au făcut ca, în aparenţă, poporul să urmeze căile Domnului. Dar, de fapt, nu a fost o reformă de durată. Răul ajunsese să fie atât de mult înrădăcinat în viaţa oamenilor, încât aceştia nu au îmbrăţişat apostazia făţişă doar atâta vreme cât regele a fost de faţă, dându-le un exemplu bun. În anul al 13-lea al lui Iosia (Ieremia 1,2), Ieremia şi-a început lucrarea, chemând poporul să-L urmeze pe Domnul, dar acesta nu a voit să asculte. Nu s-a întors la Domnul "din toată inima..., ci cu prefăcătorie" (Ieremia 3,10).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-33 DA 216; PK 384, 392-401

3-5 �

PK 396

6.7 �

PK 397

14-19 �

PK 393

21 �

�

PK 398

23-28 �

PK 399

29.30 �

DA 216

29-31 �

PK 480

32.33 �

PK 401