1 Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis:

Şi lui Aaron . Aceste instrucţiuni au fost adresate atât lui Moise, cât şi lui Aaron. Moise este amintit singur în versetul 34. Deoarece Aaron şi fiii săi aveau să împacheteze lucrurile spre a fi purtate de chehatiţi, este numai firesc că şi el trebuia să fie informat (capitolul 4,5.15). Capitolul 2 conţine raportul aranjamentelor de aşezare în tabăra din pustie a seminţiilor. Poziţia celor patru subîmpărţiri ale lui Levi este dată în capitolul 3,23.29.35.38. Diagrama alăturată arată aranjarea seminţiilor lui Israel în raport cu Sanctuarul:

Dan, Aşer, Neftali, Levi (merariţii) la nord, Efraim, Iuda, Manase, Levi (ghersoniţii) la vest, Isahar, Beniamin, Zabulon, Levi (fiii lui Aaron) la est, Levi (chehatiţii), Ruben, Simeon, Gad la sud.

Vezi imaginea următoare.


2 „Copiii lui Israel au să tăbărască fiecare lângă steagul lui, sub semnele casei părinților lui; să tăbărască în fața și împrejurul Cortului întâlnirii.

Lângă steagul Lui. Vezi comentariul pentru capitolul 1,52. Semnele. Steagul aparţinea unei grupări mai mari (versetele 3, 10, 18, 25), deşi fiecare gupă de familie avea semnul ei. Împrejurul. Porunca de a păzi sfinţenia împrejurimilor Sanctuarului a fost prescrisă cu stricteţe şi tărie.


3 La răsărit, tabăra lui Iuda, cu steagul ei și cu oștirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Iuda, Nahșon, fiul lui Aminadab,

La răsărit (de soare răsare - versiunea engleză). O astfel de expresie dublă este obişnuită în limba ebraică. De exemplu, în Exod 26,18 se spune literal pentru partea de sud, înspre miazăzi.

Iuda. Ca seminţie însemnată, lui Iuda i s-a repartizat poziţia de onoare. Unii sugerează că numele de Iuda vine de la un verb a lăuda, de la cuvintele lui Lea la naşterea lui (Geneza 29,35). Cu privire la el, Iacov a proorocit: Iuda, tu vei primi laudele fraţilor tăi (Geneza 49,8).


4 cu oștirea lui, alcătuită din șaptezeci și patru de mii șase sute de oameni ieșiți la numărătoare.
5 Lângă el să tăbărască seminția lui Isahar și mai marele fiilor lui Isahar, Netaneel, fiul lui Țuar,
6 cu oștirea lui, alcătuită din cincizeci și patru de mii patru sute de oameni ieșiți la numărătoare;
7 apoi seminția lui Zabulon și mai marele fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
8 cu oștirea lui, alcătuită din cincizeci și șapte de mii patru sute de oameni ieșiți la numărătoare.
9 Toți cei din tabăra lui Iuda, ieșiți la numărătoare, sunt o sută optzeci și șase de mii patru sute de bărbați, după oștirea lor. Ei să pornească cei dintâi.
10 La miazăzi, tabăra lui Ruben, cu steagul ei și cu oștirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Ruben, Elițur, fiul lui Ședeur,

Ruben. Seminţia aceasta a tăbărât pe partea de sud, literal, spre sud. Cele patru puncte cardinale au fost numite din punctul de vedere al unei persoane cu faţa spre răsărit. Ruben era cel mai mare dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov (Geneza 35,23), dar a pierdut onoarea şi prerogativele întâiului născut din cauza instabilităţi caracterului.


11 cu oștirea lui, alcătuită din patruzeci și șase de mii cinci sute de bărbați ieșiți la numărătoare.
12 Lângă el să tăbărască seminția lui Simeon și mai marele fiilor lui Simeon, Șelumiel, fiul lui Țurișadai,
13 cu oștirea lui, alcătuită din cincizeci și nouă de mii trei sute de oameni ieșiți la numărătoare;
14 apoi seminția lui Gad și mai marele fiilor lui Gad, Elisa, fiul lui Deuel,
15 cu oștirea lui, alcătuită din patruzeci și cinci de mii șase sute cincizeci de oameni ieșiți la numărătoare.
16 Toți cei din tabăra lui Ruben, ieșiți la numărătoare, sunt o sută cincizeci și unu de mii patru sute cincizeci de oameni, după oștirile lor. Ei să pornească în al doilea rând.
17 Apoi va porni Cortul întâlnirii, împreună cu tabăra leviților, așezată în mijlocul celorlalte tabere. Pe drum vor ține șirul în care au tăbărât, fiecare la rândul lui, după steagul lui.

În mijlocul celorlalte tabere. Dacă ordinea amintită în acest capitol arată de marş, Leviţi cu Sanctuarul au urmat după taberele lui Iuda şi Ruben. Raportul adevăratului lor marş, totuşi, (capitolul 10,14-21) plasează Cortul Întâlnirii şi perdelele curţii între primele două tabere ale lui Iuda şi Ruben. Acestea erau trimise înainte, în aşa fel încât ele să poată fi montate, gata să primească Sanctuarul, adică lucrurile sfinte, chivotul, altarele, etc., care urmau după Ruben, aflat în centrul taberei în marş. Nu este posibil a se determina dacă leviţii şi Sanctuarul l-au precedat pe Ruben şi grupa lui, sau au urmat după el. În timpul marşului, ca în tabără, diferitele subîmpărţiri sub steagurile lor respective se păstrau în formaţie strictă.

La rândul lui. Literal, fiecare ins după mâna lui. Expresia după mâna Iordanului (capitolul 13,29 ebraică) este tradusă în KJV pe coasta Iordanului (vezi şi Deutronom 23,12 şi Ieremia 6,3), unde cuvântul mână este tradus în ambele cazuri loc.


18 La apus, tabăra lui Efraim, cu steagul său și cu oștirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Efraim, Elișama, fiul lui Amihud,

Tabăra lui Efraim. Al doilea fiu al lui Iosif (Geneza 41,52; 46,20), Efraim, a fost considerat printre fiii lui Iacov, binecuvântat de el, care i-a dat şi întâietate asupra lui Manase (Geneza 48,1.5.13.14.17.20). Numele este asociat cu verbul a aduce fructe, a fi robitor, împreună cu substantivul care descrie o ţară rodnică, în cereale sau păşune.


19 cu oștirea lui, alcătuită din patruzeci de mii cinci sute de oameni ieșiți la numărătoare.
20 Lângă el să tăbărască seminția lui Manase și mai marele fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahțur,
21 cu oștirea lui, alcătuită din treizeci și două de mii două sute de oameni ieșiți la numărătoare;
22 apoi seminția lui Beniamin și mai marele fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
23 cu oștirea lui, alcătuită din treizeci și cinci de mii patru sute de oameni ieșiți la numărătoare.
24 Toți cei din tabăra lui Efraim, ieșiți la numărătoare, sunt o sută opt mii o sută de oameni, după oștirile lor. Ei să pornească în al treilea rând.
25 La miazănoapte, tabăra lui Dan, cu steagul ei și cu oștirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amișadai,

Tabăra lui Dan. Dan era fiul lui Iacov şi Bilha (Geneza 30,6; 35,25). Înţelesul numelui este judecător. Rădăcina lui înseamnă a judeca, a acţiona ca un judecător. Rădăcina arabă echivalentă înseamnă a fi ascultător, a fi supus precum şi a guverna, a recompensa. Poziţia înălţată a lui Dan în împrejurările acestui verset este în mare contrast cu adâncimea la care el a căzut după aceea. Pentru că s-a aşezat printre păgâni, el a fost eliminat din socoteala sfântă şi nu-şi are parte printre cele douăsprezece seminţii ale Noului Ierusalim (vezi Judecători 18; Apocalipsa 7,5-8).


26 cu oștirea lui, alcătuită din șaizeci și două de mii șapte sute de oameni ieșiți la numărătoare.
27 Lângă el să tăbărască seminția lui Așer și mai marele fiilor lui Așer, Paguiel, fiul lui Ocran,
28 cu oștirea lui, alcătuită din patruzeci și una de mii cinci sute de oameni ieșiți la numărătoare;
29 apoi seminția lui Neftali și mai marele fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
30 cu oștirea lui, alcătuită din cincizeci și trei de mii patru sute de oameni ieșiți la numărătoare.
31 Toți cei din tabăra lui Dan, ieșiți la numărătoare, sunt o sută cincizeci și șapte de mii șase sute de oameni. Ei să pornească cei din urmă, după steagul lor.”
32 Aceștia sunt copiii lui Israel, ieșiți la numărătoare, după casele părinților lor. Toți cei ieșiți la numărătoare și care au alcătuit taberele, după oștirile lor, au fost șase sute trei mii cinci sute cincizeci.
33 Leviții, după porunca pe care o dăduse lui Moise, Domnul, n-au intrat la numărătoare în mijlocul copiilor lui Israel.
34 Și copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. Așa tăbărau ei, după steagurile lor; și astfel porneau la drum, fiecare după familia lui, după casa părinților lui.

Aşa tăbărau ei. Mulţimea care a ieşit din Egipt ajunsese acum ca o oştire disciplinată în marş, grupată după seminţie, case şi familii.

Capitolele 1 şi 2 ne dau formaţia şi disciplina oştirii israelite. Centrul atenţiei era Cortul Întâlnirii, locul de locuit al lui Dumnezeu. Iehova era în mijlocul lor (Deutronom 4,7; 23,14; Psalmi 78,52.53; compară cu Romani 8,31), garanţia nădejdii, securităţii şi progresului. El era Ocrotitorul lor (Osea 11,10), puternic să elibereze (Isaia 49,25.26). El era pentru ei lumină pentru noapte şi o umbrire plăcută pentru timpul zilei (Isaia 4,5). Toate aceste gânduri se concentrau în Cortul Întâlnirii, locul unde locuia Dumnezeu.

Teama sfântă şi respectul pe care îl inspira Cortul Întâlnirii se datora faptului că Iehova locuia acolo. Separarea locaşului divin de umblarea obişnuită a vieţii a ajutat să inspire respect pentru autoritate şi un simţământ de disciplină printre oameni. Astăzi biserica este ca o oştire în marş şi Iehova este cu ea (vezi 2 Corinteni 6,16; 1 Petru 2,9).

Comentariile lui Ellen G. White 2,17 PP 375