Faceţi numărătoarea. O poruncă asemănătoare fusese dată lui Moise şi Aaron în cap. 1,2 şi 4,1.2. Acum Aaron era mort, iar Eleazar, fiul lui, împărţea cu Moise răspunderile conducerii. La primul recensământ a fost numit un bărbat de fiecare seminţie pentru a fi căpetenia casei tatălui lui, ca să colaboreze cu Moise şi Aaron la numărătoarea poporului. Deşi aici nu este amintit un astfel de aranjament, fără îndoială că a fost urmat un plan asemănător. Recensământul populaţiei trebuia să fie baza pentru împărţirea ţării făgăduite (cap. 26,53). Până acum, copiii lui Israel sunt în şesurile Moabului (22,1).

Casele părinţilor lor. Legăturile tribale ale unui copil erau întemeiate pe descendenţa paternă (vezi cap. 1,2).

Câmpia Moabului. Primul recensământ a avut loc în pustie (cap. 1,1).

În vârstă de douăzeci de ani. Recensământul precedent avusese loc cu 39 de ani înainte, iar cei număraţi erau acum morţi (v.64).

Ruben, întâiul născut. Literal, Ruben, întâiul născut (vezi Geneza 46,8.9; Exod 6,14; Numeri 1,20; 1 Cronici 5,3). Cele patru nume enumerate în v.5 şi 6 au fost ale unor familii distinse din seminţia lui Ruben şi concordă cu alte enumerări din referinţele date.

Familiile. Tradus neamurile în Psalm 22,27.

Cei ieşiţi la numărătoare. Copiii lui Ruben sunt cu aproape 3000 mai puţini la număr decât fuseseră în urmă cu 38 de ani (vezi cap. 1,21). Diferenţa considerabilă poate să fi fost cauzată în parte răzvrătirii lui Datan şi Abiram care au fost rubeniţi (cap. 16,1).

Fiii. Plural, chiar dacă a fost numai un fiu. Aceasta era formula corectă de folosit chiar dacă nu se potrivea acestui caz (vezi şi Geneza 46,23; 1 Cronici 1,41; 2,7; Numeri 26,36).

S-au răsculat. Vezi cap. 16,1-11.

Ca exemplu. O referire la cap. 16,38, unde se spune: cădelniţele acestor oameni au ajuns un semn. Înţelesul de aici al cuvântului astfel tradus este acela al caracterului vizibil, ca să atragă atenţia şi să constituie un avertisment. Înţelesul general este stindard sau steag.

Copiii lui Core. Ei au continuat să aibă un nume bun chiar şi pe vremea lui David şi n-au pierit aşa cum au pierit urmaşii lui Datan şi Abiram. Coretiţii, o subdiviziune a leviţilor, au alcătuit corurile templului. Compară inscripţiile din Psalm 42,44-49.84.85.87.88.

Fiii lui Simeon. Compară cu listele din Geneza 46,10 şi Exod 6,15. Aici este omis numai Ohad, poate pentru că el n-a avut copii şi familia lui s-a stins. În listele din Geneza şi Exod, Nemuel este numit Iemuel şi Iarib este numit Iachin. Dar forma Nemuel este păstrată în 1 Cronici 4,24. Cu trecerea anilor, scrierea unor nume s-a schimbat pe neobservate, fapt obişnuit în cele mai multe limbi.

Zerah. Probabil Ţofar din Geneza 46,10 şi Exod 6,15.

Simeoniţii. O descreştere de 87100. Lor li s-a dat o parte din moştenirea lui Iuda (Iosua 19,9).

Ţefon. Numele acest apare în Geneza 46,16 ca Ţifion.

Ozni. În Geneza 46,16 scris Eţbon.

Arod. Arodi în Geneza 46,16.

Fiilor lui Gad. Cu vreo 5000 mai puţini decât la numărătoarea anterioară (cap. 1,25).

Er şi Onan au murit. Cât priveşte raportul despre moartea lor, vezi Geneza 38,7-10.

Fiii lui Iuda. Compară cu Geneza 46,12.

Şela. Fiul lui Iuda din fiica lui Şua (Geneza 38,2-5).

Pereţ. Pereţ şi Zerah erau fiii gemeni ai lui Iuda din Tamar (Geneza 38,29.30).

Heţron. Iuda a avut cinci fii, dar Er şi Onan au murit fără urmaşi. Heţron şi Hamul le-au luat locul (Geneza 46,12).

Familiile lui Iuda. Seminţia lui Iuda a fost mai numeroasă decât oricare alta. În afară de Caleb, vechea generaţie era moartă, dar cea nouă o întrecea pe cea veche la număr cu aproape 2000 de persoane (vezi cap. 1,27).

Tola. Numele Tola şi Pua sunt amândouă nume de culori. Tola era insecta coşenilă din care se obţinea culoarea stacojie, iar Pua, o specie de roibă, o plantă erbacee agăţătoare cu flori galbene, din care se făcea o vopsea. Familia lui Tola a fost cea mai prolifică, numărând 22.600 de bărbaţi pe timpul lui David (2 Cronici 7,2).

Iaşub. Din anumite motive, el este numit Iov în Geneza 43,13.

Familiile lui Isahar. Aproape cu 10000 mai mulţi decât la prima numărătoare (cap. 1,29; 2,6).

Zabulon. N-a existat schimbare în lista familiilor lui Zabulon de când au intrat în Egipt (Geneza 46,14). Elon. Un zabulonit cu acest nume se află printre judecători (Judecători 12,11).

Zabuloniţilor. Numărul lor a crescut mult. Câştigul lor a fost peste 3000 faţă de prima numărătoare (cap. 1,31).

Iosif. Compară cu Geneza 46,20.

Fiii lui Manase. În cap. 32,39, ţara Galaadului a fost dată de Moise lui Machir. Aici termenii genealogiei fac aluzie la faptul acesta. Machir nu a avut fii, astfel că machiriţii au fost numiţi după aceea atât galaadiţi, cât şi machiriţi. Moştenirea lor este amintită în Iosua 17,1.2.

Iezer. In Iosua 17,2 este redat Abiezer.

Sihem. Pentru Sihem şi Şemida (v.32), compară cu Iosua 17,2.

Ţelofhad. Compară cu Numeri 27,1; 36,11; Iosua 17,3.

Familiile lui Manase. Seminţia aceasta a înregistrat o creştere de peste 20000 (cap. 1,35). Compară cu profeţia lui Iacov despre rodnicia copiilor lui Iosif (Geneza 49,22).

Efraim. Următorul este amintit fratele mai mic al lui Manase. Efraim ţinea steagul sub care

tăbăra şi mărşăluia Manase (cap. 2,18).

Şutelah. El mai este în 1 Cronici 7,20.

Becher. Trecut în lista din 1 Cronici 7,20 ca un clan cu numele de Bered.

Tahan. Poate Tohu din 1 Samuel 1,1.

Fiii lui Efraim. La recensământul precedent (cap. 1,33) ei numărau cu 8000 mai mult decât acum.

Beniamin. Seminţia aceasta, ca aceea a lui Manase, era sub steagul lui Efraim. Existau cu totul şapte familii, dintre care cinci erau numite după fii şi două după nepoţi. Când fiii lui Beniamin au mers în Egipt, ei erau zece (Geneza 46,21), dar aici, în Numeri 26,38.39, sunt numai cinci.

Timpul a adus schimbări în scrierea corectă a numelor lor şi în unele locuri genealogiile sunt greu de

împăcat.

Bela. Bela şi Abşel sunt numiţi ca în Geneza.

Ahiram. Ehi din Geneza 46,21 şi Ahrab din 1 Cronici 8,1.

Şufam. El şi fratele său Hufan apar în Geneza 46,21 ca Mupim şi Hupim, în 1 Cronici 7,12 ca Şupim şi Hupim şi în 1 Cronici 8,5 ca Şefufan şi Huram.

Ard şi Naaman. Aceşti doi nepoţi ai lui Beniamin, fiii lui Bela, au ajuns familii separate în Israel. Unul dintre aceşti nepoţi a fost numit după Ard, unchiul său, cel mai tânăr fiu al lui Beniamin numit Adar în 1 Cronici 8,3.

Fiii lui Beniamin. Raportul arată o creştere cu 10000 faţă de numărătoarea precedentă (cap. 1,37).

Şuham. În Geneza 46,23 el este numit Huşim, o variaţie în ortografiere, cum se întâmplă în general în toate limbile. Aceasta este adesea adevărat şi astăzi cu numele străine din Statele Unite. În Biblie în nici un caz astfel de schimbări nu se întâlnesc numai la nume de persoane. Ele pot fi întâlnite la pomi, precum almug din 1 Regi 10,11.11, care este algum (în versiunea engleză) în 2 Cronici 2,8. Şi numele cetăţilor s-au schimbat, un exemplu fiind cel al locului de înmormântare al lui Iosua, Timnat-Serah în Iosua 24,30 şi Timnat-Geres în Judecători 2,1.

Aşer. Compară cu Geneza 46,17, unde Işvi apare Isui (engleză).

Serah. În Geneza 46,17 ortografierea este Serah. Rădăcina ebraică înseamnă prinţesă.

Fiilor lui Aşer. Seminţia aceasta a raportat o creştere frumoasă, fiind aproape cu 12000 mai mulţi decât la recensământul din cap. 1,41.

Neftali. Numele celor patru fii ai lui Neftali n-au suferit nici o schimbare de la raportul din Geneza 46,24.

Familiile lui Neftali. Aceştia sunt cu 8000 mai puţini decât în recensământul din cap. 1,43.

Copiii lui Israel. Recensământul arată că poporul avea cu 1820 mai puţini decât cu ocazia recensământului din cap. 1,46 făcut în urmă cu 38 de ani.

Între ei. Adică, familiile numărate din versetele precedente. Leviţii nu erau incluşi.

Moştenitori. Ţara Canaanului trebuia să fie împărţită acestor familii şi niciodată să nu fie înstrăinată de la ele. Întinderea teritoriului primit a depins de numărul persoanelor din fiecare seminţie şi fiecare moştenire avea să poarte numele strămoşului seminţiei.

Să le dai. Spus lui Moise, dar neadus la îndeplinire în totalitate decât la cucerirea completă a Canaanului (Iosua 13,15-23; 14,1-5). De aceea, cuvintele înseamnă că Moise avea să treacă la porunca Domnului.

Prin sorţi. Hotărârea prin tragere la sorţi este o metodă care îşi are începutul în vremurile străvechi. Era o credinţă statornicită că sorţul era hotărât prin intervenţie divină, cum se precizează în Proverbe 16,33. Aceeaşi metodă a fost folosită din când în când în biserica primară (Fapte 1,23-26).

După numele. Probabil că numele au fost puse într-o urnă şi scoase câte unul, după cum erau numite loturile de pământ. Uneori era făcută o ajustare de teritoriu, după numărul persoanelor din seminţie (Iosua 19,9.47).

Leviţii. Recensământul leviţilor s-a făcut separat, ca la primul recensământ (cap. 1,47).

Libniţii. Consideraţi ca înrudindu-se cu Libna din partea sudică a lui Iuda. Libniţii se trăgeau din Libni, fiul cel mai mare al lui Gherşon.

Hebroniţii. Descins din Hebron, fiul lui Chehat (Exod 6,18; Numeri 3,19). S-ar părea firesc a legat aceşti oameni de cetatea numită Hebron, aproape de Libna.

Mahliţii. O fiică sau o familie a lui Ţelofhad este numită Mahla în v.33, dar mahliţii şi muşiţii erau descendenţi ai celor doi fii ai lui Merari, numiţi Mahli şi Muşi (Exod 6,19; Numeri 3,20).

Coriţii. Vezi comentariul pentru v.11. Coriţii sunt amintiţi în continuare de mai multe ori în 1 Corinteni 9,19 ca păzitori ai pragurilor cortului şi în 2 Cronici 20,19 ca şi corişti.

Iochebed. Numele mamei lui Moise (Exod 6,20).

Nadab şi Abihu. Vezi Levitic 10,1 şi Numeri 3,4.

Ieşiţi la numărătoare. Comparat cu numărul din recensământul capitolului 3,39, totalul copiilor lui Levi arată o creştere de 1000 de persoane.

Nici unul. Compară cu Numeri 14,23.28.29; Deutronom 2,14.15.

Caleb. Dumnezeu făgăduise să cruţe pe Caleb şi pe Iosua şi să le îngăduie intrarea în ţara Canaanului pentru raportul lui curajos (cap. 14,24.30.38). Împreună cu aceşti doi bărbaţi erau Moise şi Eleazar ca supravieţuitori ai primului recensământ. O generaţie întreagă pierise, cu excepţia câtorva persoane aflate sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu, pe care Acesta le hotărâse pentru lucrări mai mari. Iehova ştie care sunt ai Lui (2 Timotei 2,19), păstrând mereu evidenţa numelor sfinţilor Lui (Exod 33,17; Isaia 43,1) în cartea vieţii (Apocalipsa 3,5; Filipeni 4,3). Caleb stă ca o valoroasă exemplu de loialitate faţă de principiu în cele mai potrivnice şi grele împrejurări.

Comentariile lui Ellen G. White 64,65 PP 456