Popasurile. De la verbul ebraic a înălţa ca ţăruşii de cort. Referire la popasurile de la un loc de tabără la altul, când înălţau ţăruşii şi porneau în drumul lor spre un nou loc de tabără. După oştirile lor. Literal, după oştirile lor, sugerând un aranjament ordonat (vezi Exod 12,41.51; 13,18). Sub povăţuirea lui Moise şi Aaron. Vezi Exod 12,1.28.50. Aceşti doi bărbaţi şi-au îndeplinit sarcinile ca păstori numiţi şi slujbaşi ai turmei.
Moise a scris. Moise a fost cronicarul acestor evenimente şi a scris după porunca Domnului (vezi Exod 17,14; 24,4; 34,27; Deutronom 31,9.24).
Ramses. Amintit şi în Geneza 47,11; vezi comentariul pentru Exod 1,11; 12,37.
Întâii lor născuţi. Vezi Exod 12,29-33.
Dumnezeii lor. Vezi comentariul pentru Exod 7,17; 8,2; 12,12; vezi şi Isaia 19,1; Ieremia 43,12. Domnul a făcut mai târziu o lucrare asemănătoare cât priveşte pe zeii Babilonului (Isaia 21,9).
Sucot. Vezi comentariul pentru Exod 12,37.
Etam. Vezi comentariul pentru Exod 13,20.
Pi-Hahirot. Pentru locurile amintite în acest verset vezi comentariul pentru Exod 14,2.
Mijlocul mării. Vezi comentariul pentru Exod 14,17-30. Mara. Cuvântul astfel tradus este de la verbul a fi amar, a fi întristat. Vezi Exod 15,23.-
25.
Elim. Vezi comentariul pentru Exod 15,27. Cuvântul tradus astfel este dintr-o rădăcină care înseamnă a fi cel dintâi, a fi tare. Substantivul este aplicat la stejar, pin, precum şi la crânguri unde avea loc închinarea la idoli.
Pustia Sin. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu pustia Ţin, amintită în cap. 13,21. Vezi comentariul pentru Exod 16,1.
Dofca. Nici Dofca, nici Aluş nu sunt amintite niciunde în altă parte în Scriptură şi nici nu pot fi identificate cu nici un loc astăzi.
Refidim. Vezi comentariul pentru Exod 17,1şi şi 10,2. N-a găsit apă de băut. Vezi comentariul pentru Exod 17,2-6. Refidim a fost şi un loc de suferinţă din partea amaleciţilor (vezi comentariul pentru Exod 17,8-12; vezi şi 1 Samuel 15,2), care au provocat pierderi celor din ariergardă, dar care au fost înfrânţi de Iosua şi oastea lui.
Pustia Sinai. Vezi comentariul pentru Exod 3,1; 19,1.
Chibrot-Hataava. Literal mormintele lăcomiei (vezi cap. 11,34). Aici au murit mulţi din pricină că au cârtit cu privire la mană. Acesta a fost şi locul unde Dumnezeu a dat celor 70 de bătrâni Duhul Său.
Haţerot. Compară cu cap. 11,35; 12,1.10, pentru atitudinea invidioasă a Mariei şi a lui Aaron faţă de Moise.
Ritma. Numele unei plante. Vezi 1 Regi 19,5, unde aceeaşi rădăcină ebraică este tradusă ienupăr (compară cu Iov 30,4). Unii au identificat pe Ritma cu modernul Wadi Retemat, aproape de Cades.
Rimon-Pereţ. Nemaifolosit în altă parte a Vechiului Testament. Partea a doua a cuvântului apare adesea în alte combinaţii (2 Samuel 5,20; 6,8; 1 Cronici 13,11; 14,11).
Libna. Probabil o aşezare de tabără departe de orice localitate stabilă. Rădăcina cuvântului înseamnă a fi alb şi numele aici se poate referi la formaţiunile pietrei de var din apropiere. Numele personal Laban este probabilo variantă a aceleiaşi rădăcini. Vezi Iosua 10,29; 15,42 pentru altă cetate cu acelaşi nume. Cuvântul ebraic pentru lună este din aceeaşi rădăcină, probabil cu referire la lumina ei pală. Numele este posibil să arate o legătură cu închinarea la lună.
Risa. Numele se modifică uşor cât priveşte pronunţarea şi ortografia. Unii au sugerat că Risa este aceeaşi cu Rasa, la vreo 16 mile de Eţion-Gheber.
Chehelata. Nu se cunoaşte nimic sigur cu privire locurile amintite în v.22-28.
Haşmona. Unii o identifică cu Heşmon (Iosua 15,27).
Moserot. Probabil Mosera din Deutronom 10,6, unde a avut loc moartea şi înmormântarea lui Aaron şi succesiunea lui Eleazar în slujba lui.
Bene-Iaacan. Aşezare necunoscută (vezi Deutronom 10,6).
Hor-Ghidgad. Vezi Deutronom 10,7, unde o ortografiere diferită probabil că înseamnă acelaşi loc. Localitatea este necunoscută.
Iotbata. S-a sugerat că Iotaba din 2 Regi 21,19 poate fi acelaşi loc (Deutronom 10,7).
Abrona. Aşezare necunoscută.
Eţion-Gheber. Compară cu Deutronom 2,8; 1 Regi 9,26; 22,48; 2 Cronici 8,17; 20,36. Un port pentru vasele de comerţ ale regelui Solomon ca capătul de nord al golfului Acaba. El este acum cunoscut ca Tell el Califa.
Cades. Vezi cap. 20,1. Se spune că acesta este un alt Cades, pentru că Cades-Barnea a fost la graniţele Canaanului.
Împăratul Aradului. Compară cu cap. 21,1. Versetul acesta pare să nu fie la locul lui în acest context.
Ţalmona. Aşezare necunoscută; compară cu muntele Ţalmon (Judecători 9,48) şi Ţalmon (Psalmi 68,14).
Punon. Vezi Geneza 36,41 şi 1 Cronici 1,52 pentru numele Pinon, probabil o ortografiere diferită a aceluiaşi nume. Identificat cu modernul Feinan, la 25 mile sud de Marea Moartă.
Obot. Vezi cap. 21,10.
Iie-Abarim. Vezi comentariul pentru cap. 21,11.
Dibon-Gad. Vezi cap. 21,30; 32,34. Unele etape ale Exodului sunt greu de urmărit.
Almon-Diblataim. probabil că acelaşi ca Bet-Diblataim din Ieremia 48,22.
Abarim. Vezi comentariul pentru cap. 21,11; vezi şi Numeri 27,12; compară Ieremia 48,22.
Câmpia Moabului. Vezi comentariul pentru cap. 22,1.
Bet-Ieşimot. Vezi Iosua 12,3; 13,20; Ezechiel 25,9. Modernul Tell el’Azeimeh, dintre muntele Nebo şi Iordan, s-a sugerat a fi aşezarea acestui loc.
Domnul a vorbit. S-au dat instrucţiuni definitive în legătură cu legea de luare în stăpânire a Canaanului.
După ce veţi trece. Compară cu Numeri 34,2; 35,10; Deutronom 11,31; 18,9.
Să izgoniţi. Locuitorilor anteriori nu le mai era îngăduit să rămână în ţară pentru că erau devotaţi idolatriei şi ar fi corupt pe Israel (vezi Exod 23,33; Deutronom 20,16-18). Icoanele. Literal, figuri de piatră. Aceasta se poate referi la figuri cioplite în stâlpi din interiorul templelor idolilor lor, aşa cum se obişnuieşte astăzi în India. Înălţimile. O referire la sanctuarele păgâne şi la altarele clădite pe înălţime.
Să luaţi ţara. Pentru procedură şi proces de luare, vezi Exod 23,29.30; Deutronom 7,22.
Prin sorţi. Pentru reguli, vezi cap. 26,53-55.
Fiecare să stăpânească. Chiar până la moştenirea familiei individuale.
Ghimpe. Compară cu vorbirea lui Iosua (23,13), Ezechiel (28,24) şi Pavel (2 Corinteni 12,7).
Vă vor fi vrăjmaşi. Ei aveau să fie un continuu izvor de nelinişte (vezi Judecători 2,18; 4,3; 6,6).
Vă voi face. De fapt, locuitorii idolatri ai Canaanului n-au fost niciodată exterminaţi cu totul. Influenţa lor nefastă a continuat pe parcursul istoriei lui Israel, care a ajuns şi ea să fie judecată de Dumnezeu (Judecători 3,8.14; 6,2).
Comentariile lui Ellen G. White 55 PP 544