1 Cuvântul rostit către Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:

Pe vremea lui Ioiachim. Experienţa raportată în cap. 35 a avut loc într-o perioadă mai timpurie a lucrării lui Ieremia, la scurt timp înainte ca Babilonienii au venit împotriva Ierusalimului (vezi PK 423).


2 „Du-te la casa recabiților, vorbește cu ei și adu-i în Casa Domnului, în una din chilii, și dă-le să bea vin!”

Recabiţii. Întemeietorul acestei familii era Ionadab, sau Ionadab (v. 6, KJV) care trăise pe vremea lui Iehu, regele Samariei (841-814 î.Hr.), cam cu 240 de ani mai înainte. Iehu era bucuros ca să-l aibă alături de sine şi Ionadab era la fel de bucuros să fie cu Iehu din pricina râvnei lui pentru Domnul (vezi 2Regi 10,15.16). Ionadab a stăruit ca urmaşii săi să adopte un fel strict de vieţuire.


3 Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe frații săi, pe toți fiii săi și toată casa recabiților
4 și i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Șalum, ușierul.

În chilia. Odăile acestea, sau apartamentele acestea, alipite de Templu (1Regi 6,5) erau aparent atribuite preoţilor sau profeţilor importanţi, aici fiilor lui Hanan. Expresia omul lui Dumnezeu ne face să înţelegem că cel numit astfel era profet (vezi 1Samuel 2,27; 1Regi 13,1; 20,28; 2Regi 4,7.9).

Căpeteniilor. Fără îndoială o serie de demnitari oficiali, laici, care făcea din incinta Templului locul lor permanent de rezidenţă (vezi cap. 36,10).

Maaseia. Probabil tatăl lui Ţefania al doilea [sau delegat] preot (cap. 21,1; 29,25; 52,24).


5 Am pus înaintea fiilor casei recabiților niște vase pline cu vin și pahare și le-am zis: „Beți vin!”
6 Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beți niciodată vin, nici voi, nici fiii voștri;

Noi nu bem vin. În tot timpul vieţii recabiţii erau ca nazireii (vezi comentariul la Numeri 6,2-5), un popor deosebit, trăind departe de oraşe şi reţinându-se de la deţinerea de proprietăţi.


7 și nici să nu zidiți case, să nu semănați nicio sămânță, să nu sădiți vii, nici să nu stăpâniți vii, ci toată viața voastră să locuiți în corturi, ca să trăiți multă vreme în țara în care sunteți străini.”
8 Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viața noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre;
9 nu zidim nici case ca locuințe pentru noi și nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânțate:
10 ci locuim în corturi și urmăm și împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.
11 Când s-a suit însă Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împotriva țării acesteia, am zis: „Haidem să fugim la Ierusalim de oastea haldeilor și de oastea Siriei.” Așa se face că acum locuim la Ierusalim.”

Când s-a suit însă Nebucadneţar. În mod apologetic, recabiţii au explicat că ei au fost constrânşi să vină temporar în cetatea Ierusalim cu ceilalţi locuitori din provincia Iuda, din cauza invaziei Babiloniene (Ieremia 4,6; 8,14; comp. 2Regi 24,1.2)


12 Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
13 Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Du-te și spune oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului: „Nu voiți să luați învățătură ca să ascultați de cuvintele Mele? – zice Domnul.

Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.

Să luaţi învăţătură. În izbitor contrast cu recabiţii, care stăruiseră credincios timp de secole în ascultarea de rânduiala tatălui lor, Ionadab, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, deşi pretinzând că sunt copii lui Dumnezeu, refuzase stăruitor să asculte de sfatul lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 7,13).


14 Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite; căci ei nu beau vin până în ziua de azi și ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v-am vorbit, și devreme, și târziu, și nu M-ați ascultat!
15 V-am trimis pe toți slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi să vă spună: „Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă faptele, nu mergeți după alți dumnezei ca să le slujiți, și veți rămâne în țara pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri!” Dar voi n-ați luat aminte și nu M-ați ascultat.

Întruna. Vezi comentariul la cap. 7,13.


16 Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!”
17 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste Iuda și peste toți locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile pe care le-am vestit cu privire la ei, pentru că le-am vorbit, și nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat, și n-au răspuns!” –

Le-am vestit. Că această plângere a Domnului e îndreptăţită apare de repetate ori afirmat din partea multora dintre învăţătorii şi profeţii lui Dumnezeu (vezi Proverbe 1,24; Isaia 65,12; 66,4; Ieremia 7,13; 24,4-7; etc.)


18 Și Ieremia a zis casei recabiților: „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Pentru că ați ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că ați păzit toate orânduirile lui și ați făcut tot ce v-a poruncit el;

Pentru că aţi ascultat. Ceea ce laudă îndeosebi Dumnezeu aici este constanţa şi credincioşia recabiţilor dată pe faţă în ţinerea unei legi omeneşti.


19 pentru aceasta, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmași care să stea înaintea Mea!”

Nu va fi lipsit… de urmaşi. Astfel de făgăduinţe sunt, normal, condiţionate de stăruitoarea credincioşie a descendenţilor (vezi comentariul la 1Regi 2,4). Loialitatea fiilor lui Recab faţă de o viaţă de abstinenţă impusă lor era o aspră mustrare pentru poporul apostat şi decăzut al lui Iuda, luat ca întreg.

Comentariile lui Ellen G. White

1-19 PK 423-425; 4T 174-176

6 PK 423; 4T 174

12-14 PK 423; 4T 174

14,15 4T 164

14-17 PK 424

14-19 4T 175

17 4T 164

18,19 PK 425