1 Iată cuvântul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra țării haldeilor, prin prorocul Ieremia:

Cuvântul rostit de Domnul. Vezi comentariul la cap. 46,1. Multe din expresiile cap. 50, 51 care descriu pustiirea Babilonului literal apar din nou în Apocalips 16-19 în descrierea făcută de Ioan căderii Babilonului mistic (vezi comentariul la Isaia 47,1). Un studiu atent al acestor expresii în cadrul lor istoric se poate dovedi un ajutor în clarificarea sensului aceloraşi expresii în cadrul lor în cartea Apocalipsului. Notaţi următoarele:

Vezi tabelul urmator Vezi şi comentariul la Isaia 13,14; 47,1; Ieremia 25,12; comp. Ezechiel 26,13./IND

Babilon. Prorocia lui Ieremia împotriva Babilonului este cea mai lungă (cap. 50,1-51,58) din rostirile lui împotriva naţiunilor străine, care înconjurau Israelul. Babilonul era pe vremea aceea puterea dominantă în Răsăritul Apropiat, şi era adversarul principal al poporului lui Iuda. Celelalte naţiuni molestaseră din când în când pe Iuda, dar Babilonul l-a biruit şi l-a nimicit. Profeţia aceasta evident urmează să fi datată în anul al patrulea al lui Zedechia (vezi cap. 59,59.60), 594-593 î.Hr., din toamnă în toamnă.

Unii s-au mirat că Ieremia, a cărui politică era o continuă îndemnare la cooperarea cu Babilonul (cap. 27,12-18), ar putea să prezinte într-un timp atât de crucial ca acesta o exprimare atât de puternică tocmai contra acelei ţări. Răspunsul pare să se găsească în faptul, că această profeţie nu fusese dată pentru folosul iudeilor din Ierusalim, cărora Ieremia le adresase soliile sale de credincioşie faţă de Babilon, ci era mai degrabă intenţionată pentru israeliţii care erau exilaţi în Babilon (vezi cap. 50,4-8.17-20; 51,60-64). Dacă solia ajungea la Babilonieni ea era pentru ei o avertizare că Iehova urma încă să aducă judecată şi nimicire asupra lor pentru faptul că ei nu conlucraseră deplin cu planul Cerului. Pentru exilaţii iudei ea era o asigurare că Dumnezeu nu uitase soarta lor, şi că urma să vină şi o zi de refacere pentru ei.


2 „Dați de știre printre neamuri, dați de veste și înălțați un steag! Vestiți, n-ascundeți nimic! Spuneți: „Babilonul este luat! Bel este acoperit de rușine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sunt acoperiți de rușine, idolii lui sunt sfărâmați!”

Bel… Merodac. Babilonianul belu, domn (înrudit cu ebr. ba‘al), un titlu al dumnezeului principal al Babilonului, Marduk (Merodac din acest verset). Ieremia de repetate ori prezentase pedeapsa adusă asupra naţiunilor învecinate ca fiind o pedeapsă asupra dumnezeilor lor falşi (vezi cap. 46,25; 48,7.13.46; vezi comentariul la cap. 49,1).

Mitologia Babiloniană cu privire la Marduk seamănă în unele privinţe cu naraţiunea biblică. Istorisirea Babiloniană a creaţiunii, Enuma elish, povesteşte că înainte de crearea lumii a fost un mare război în cer, în care Marduk, împăratul dumnezeilor, a biruit şi a omorât pe Ti’âmat, zeiţa mamă primară a haosului de apă. Apoi a făcut cerul şi pământul din trupul ei, şi apoi a creat pe om, ca să servească zeii, făcându-l din sângele unei alte divinităţi. În vederea acestor asemănări desfigurate ale luptei lui Iehova cu Lucifer, cu privire la crearea omului, profeţia lui Ieremia că Merodac este zdrobit ajunge să fie de o deosebită importanţă.


3 Căci împotriva lui se suie un neam de la miazănoapte, care-i va preface țara într-un pustiu, și nu va mai fi locuită: atât oamenii cât și dobitoacele fug și se duc.

Miază-noapte. Vezi comentariul la cap. 1,14. În 539 î.Hr., perşii şi mezii au biruit Babilonul. Media se află la miazănoapte de Babilonia.


4 În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel și copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând și vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor.
5 Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el și vor zice: „Veniți să ne alipim de Domnul printr-un legământ veșnic care să nu fie uitat niciodată!”

Un legământ veşnic. Era scopul lui Dumnezeu ca disciplina aplicată exilaţilor să ducă la o adevărată pocăinţă şi ca rămăşiţa lui Israel, la înapoiere, să împlinească destinul pe care Dumnezeul îl plănuise pentru descendenţii lui Avraam (vezi p. 29, 30).


6 Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munții; treceau de pe munți pe dealuri, uitându-și staulul.

Păstorii. Atât conducătorii religioşi, cât şi cei religioşi ai lui Israel a făcut pe Israel, să se abată din calea cea dreaptă. Când conducătorii religioşi ai naţiunii şi-au pierdut puterea spirituală, cârmuitorii au alunecat repede în jos din punct de vedere moral.

De pe munţi pe dealuri. Se poate, ca profetul să fi avut aici în minte faptul că cultul idolatru era adesea practicat pe vârful dealurilor. În orice caz, simbolul descrie starea abandonată a lui Israel din punct de vedere spiritual, rătăcind fără un păstor prin munţi, fără odihnă, şi totuşi neamintindu-şi de adevăratul lor staul. Augustin de Hippo se referea la starea inimii omului în felul următor: Tu ne-ai plămădit pentru Tine, şi inima noastră este fără odihnă până găseşte odihnă în Tine (Confesiuni, I.1).


7 Toți cei ce-i găseau îi mâncau, și vrăjmașii lor ziceau: „Noi nu suntem vinovați fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locașul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinților lor.” –

Locaşul neprihănirii. Aceasta este o expresie bogată şi impresionantă aşa cum este folosită aici cu privire la Iehova. Termenul locaş, ebr. naweh, continuă tema pastorală din v.6. Naweh este folosit în altă parte ca locul unde locuiesc păstorii (cap. 33,12) şi turmele lor (cap. 23,3; 49,20). Dumnezeu este declarat ca fiind nu doar adevăratul sălaş al Israelului pierdut, ci şi izvorul dreptăţii.


8 Fugiți din Babilon, ieșiți din țara haldeilor și mergeți ca niște țapi în fruntea turmei!

Fugiţi. Cu privire la tabloul cu poporul lui Dumnezeu fugind din Babilonul spiritual, vezi comentariul la Apocalips 18,4. Ţapi. Tabloul oferit este cel al ţapilor, care sunt întotdeauna în frunte pentru a conduce turma.


9 Căci iată că voi ridica și voi aduce împotriva Babilonului o mulțime de neamuri mari din țara de la miazănoapte; se vor înșirui în șiruri de bătaie împotriva lui și vor pune stăpânire pe el; săgețile lor sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mâinile goale.

O mulţime de neamuri mari. Sau O adunare de neamuri mari. Naţiunile acestea sunt enumerate în cap. 51,27.28.


10 Astfel va fi dată pradă jafului Haldeea, și toți cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul.
11 Căci voi v-ați bucurat și v-ați înveselit, când Mi-ați jefuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechezați ca niște armăsari focoși!
12 Mama voastră este acoperită de rușine, cea care v-a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pământ uscat și fără apă!

Coada. Babilonul se fălea că are conducerea lumii. Într-un timp, când naţiunea urca la cel mai înalt vârf al puterii sale (vezi comentariul la v. 1), Ieremia, în ironie muşcătoare o numeşte profetic coada neamurilor. Compară profeţia lui Balaam cu privire la Amalec (Numeri 24,20).

Pustiu. Prin previziune profetică, Ieremia priveşte peste secole şi vede rezultatul unei succesiuni de catastrofe care urma să facă din Babilonul un pustiu, un pământ uscat, şi fără apă. Solul Babiloniei era extrem de fertil. Când era irigată, ţara dădea recolte abundente, dar când era lăsată fără apă, repede ajungea un vast pustiu. Din timpurile cele mai vechi prosperitatea Mesopotamiei centrale şi sudice depindea de existenţa unei cârmuiri puternice, care putea să menţină reţeaua canalelor de irigaţie. Perioadele de anarhie erau perioade de pustiire. Aşa cum profetul prezice dezastrul politic, el vede şi ţara devenind un pustiu.

Pustiirea prezisă a venit, deşi nu imediat după căderea Babilonului. Sub perşi, ţara Babiloniei a continuat să fie extrem de productivă. Herodot (i. 193), scriind în timpul perioadei aceleia, declara: Deoarece teritoriul Babilonean, ca şi Egiptul e întretăiat de canale… El e atât de roditor în producerea de grâu, încât are recoltă de două ori însutită, iar când produce cel mai bine, este de trei ori însutită. Frunzele de grâu şi de orz cresc acolo până la patru degete întregi în lăţime, şi, cu toate că ştiu până la ce înălţime cresc acolo meiul şi susanul, nu o voi menţiona, deoarece sunt deplin sigur că pentru aceia care nu au fost niciodată în ţara Babiloniană, ceea ce s-a spus cu privire la producţiile ei va apărea pentru mulţi de necrezut… Ei au palmieri, care cresc pretutindeni pe întreaga câmpie. (Henry Cary, trad.)

O situaţie asemănătoare a domnit în vremurile romane; Pliniu (Natural History, xviii. 17), în sec. I d.Hr., afirmă că erau două recolte pe an în Babilonia. Mesopotamia a continuat să înflorească sub cârmuirea musulmană până la 1258, când mongolii, sub nepotul lui Gingis Han, au invadat Asia Apuseană. Ca parte a distrugerii lor, ei au demolat sistemul de irigaţie. De atunci, câmpiile centrale şi sudice ale Mesopotamiei au fost în mare parte pustii.


13 Din pricina mâniei Domnului nu va mai fi locuită și va fi o pustietate. Toți cei ce vor trece pe lângă Babilon se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui.

Nu va mai fi locuită. Întrucât v. 12 pare să se aplice ţării ca un tot, versetul aceasta se referă în special la oraş. Babilonul nu a fost distrus de Cir, şi declinul lui a venit prin stadii lente (vezi comentariul la Isaia 13,19). Timp de multe secole, cea mai impunătoare din rămăşiţele vechiului Babilon, marea movilă care conţine fortăreaţa-palatul imperial şi învecinata Poarta a lui Iştar era o masă de cărămizi sfărâmicioase. Nimeni nu poate privi la această scenă de ziduri sfărâmate şi de pustiire generală fără de a-şi da seama cât de deplin au fost împlinite prezicerile lui Ieremia.


14 Înșiruiți-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toți arcașii! Trageți împotriva lui, nu faceți economie de săgeți! Căci a păcătuit împotriva Domnului.
15 Scoateți din toate părțile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mâinile; temeliile i se prăbușesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunați-vă pe el! Faceți-i cum a făcut și el!

Întinde mâinile. Adică, se predă.


16 Nimiciți cu desăvârșire din Babilon pe cel ce seamănă și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului! Înaintea sabiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre țara lui.
17 Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mâncat-o cel dintâi; și acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnețar, împăratul Babilonului.”

Asiria. O referire la distrugerea regatului de miază-noapte a lui Israel de către împăratul asirian, Salmanasar V, în 723-722 î.Hr. (2Regi 18,9-12).


18 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui, cum am pedepsit pe împăratul Asiriei.

Cum am pedepsit. Ninive, capitala Asiriei a fost distrusă de către Babilonieni şi mezi în 612 î.Hr. La mai puţin de zece ani după aceea rămăşiţele împăratului au dispărut, şi curând asirienii ca naţiune au fost pierduţi din punctul de vedere al istoriei. Căderea lor e descrisă impresionant în profeţia lui Naum. Împărăţia Babilonului urma ca în curând să-şi piardă independenţa ajungând în mâinile perşilor (539 î.Hr.), şi în timpul domniei lui Xerxes ea a încetat chiar de a fi un regat subordonat şi a fost contopit cu Asiria ca o provincie. Cetatea Babilon a fost în mare parte distrusă cu toate că a continuat să mai existe un timp după aceea (vezi comentariul la Isaia 13,19).


19 Voi aduce înapoi pe Israel în pășunea lui; va paște pe Carmel și pe Basan și își va potoli foamea pe muntele lui Efraim și în Galaad.

Carmel. Zonele amintite aici sugerează că Dumnezeu plănuia să restaureze limitele originale ale lui Israel. Carmel este literal, ţara grădină. Basan, Efraim şi Galaad erau vestite pentru rodnicia, pădurile şi cirezile lor de vite (vezi Deuteronom 32,14; Judecători 8,2; Isaia 35,2; Osea 9,13; Mica 7,14; Zaharia 11,2). Făgăduinţele acestea erau condiţionate de ascultare (vezi PK 704).


20 În zilele acelea, în vremea aceea – zice Domnul – se va căuta nelegiuirea lui Israel, și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda, și nu se va mai găsi; căci voi ierta rămășița pe care o voi lăsa.

Nu va mai fi. Iertarea de păcat făgăduită aici ar fi urmat unei sincere pocăinţe şi unei adevărate redeşteptări spirituale. Păcatele care caracterizaseră pe Israel înainte de exil nu mai trebuiau să fie repetate. Israel n-a izbutit să împlinească scopul divin.

Pe care o voi lăsa. Literal, pe care o voi face să rămână. Textul aceste este o asigurare de iertare pentru rămăşiţa poporului lui Dumnezeu; RSV zice: căci voi ierta pe aceea, pe care îi voi lăsa ca o rămăşiţă. Iudeilor care fuseseră lăsaţi la sfârşitul captivităţii, li se dădea aici făgăduinţa că, dacă erau oameni ai pocăinţei, Dumnezeu nu avea să le mai ţină în socoteală împotriva lor faptele rele ale istoriei lor trecute.


21 Suie-te împotriva țării de două ori răzvrătită, împotriva locuitorilor ei, și pedepsește-i! Urmărește, măcelărește, nimicește-i! – zice Domnul – și împlinește în totul poruncile Mele!

De două ori răzvrătită. Sau Merathaim. O formă duală ebraică, probabil derivată de la ebraicul marah, a fi răzvrătit, şi astfel însemnând îndoită răzvrătire. Numele ar putea fi folosit pentru a accentua gravitatea rebeliunii Babilonienilor contra lui Iehova. Babilonienii avuseseră mare prilej de a cunoaşte şi de a servi pe adevăratul Dumnezeu prin mărturia captivilor iudei din mijlocul lor. Folosirea acestui nume pentru Babilon ar putea fi şi un joc de cuvinte. Marrâtim era numele Babilonean pentru o lagună în Babilonia de sud la capătul Golfului Persan.

Împotriva locuitorilor ei şi pedepseşte-i. Literal, cercetare, aici fără îndoială în sensul de pedeapsă (vezi comentariul la cap. 46,21). Ca şi Merathaim, el pare să fie un joc de cuvinte cu un termen Babilonian, probabil în cazul acesta cu Puqudu, numele unui trib aramaic din sud-estul Babiloniei. Oamenii aceştia sunt menţionaţi în Ezechiel 23,23 ca fiind în oştirea Babiloneană.


22 Strigăte de război răsună în țară, și prăpădul este mare.
23 Cum s-a rupt și s-a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor!

Ciocanul. O putere care cândva zdrobise alte naţiuni, este ea însăşi acum sfărâmată (vezi Isaia 14,4-6).


24 Ți-am întins o cursă și ai fost prins, Babilonule, fără să te aștepți. Ai fost ajuns, apucat, pentru că ai luptat împotriva Domnului.

Fără să te aştepţi. Babilonul a fost luat prin surprindere de către perşi (vezi comentariul la Daniel 5,30.31).


25 Domnul Și-a deschis casa de arme și a scos din ea armele mâniei Lui; căci aceasta este o lucrare a Domnului Dumnezeului oștirilor în țara haldeilor. –

Domnului, Dumnezeului oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.


26 Pătrundeți din toate părțile în Babilon, deschideți-i grânarele, faceți-le niște mormane ca niște grămezi de snopi și nimiciți-le. Nimic să nu mai rămână din el!
27 Ucideți-i toți taurii și înjunghiați-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor! –

Taurii. Posibil o referire la războinicii sau principii Babilonului (vezi Psalmi 22,12; 68,30; Isaia 34,7).


28 Ascultați strigătele fugarilor, ale celor ce scapă din țara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său!

Strigătele. Sau Glasul. Iudeii aceia care fuseseră martori oculari ai invadării şi căderii Babiloniei puteau să dea o mărturie impresionantă în Ierusalim cu privire la mărimea pedepsei naţiunii care distrusese Templul.


29 Chemați împotriva Babilonului pe arcași, voi toți care încordați arcul! Tăbărâți în jurul lui ca nimeni să nu scape, răsplătiți-i după faptele lui, faceți-i întocmai cum a făcut și el! Căci s-a semețit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel! –

Nimeni să nu scape. Tabloul este al unui asediu tipic al unei cetăţi din vechime. În felul acesta Babilonienii doborâseră întăriturile naţiunilor învecinate lor. Aceeaşi tactică e întrebuinţată acum împotriva lor.


30 De aceea, tinerii lui vor cădea pe ulițe, și toți oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul.

Tinerii lui. Compară cu cap. 49,26, unde aceeaşi prezicere este făcută cu privire la cetatea Damasc.


31 Iată, am necaz pe tine, îngâmfatule! – zice Domnul Dumnezeul oștirilor; căci ți-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale!
32 Îngâmfatul acela se va poticni și va cădea, și nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăților lui, și-i va mistui toate împrejurimile.”
33 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Copiii lui Israel și copiii lui Iuda sunt apăsați împreună; toți cei ce i-au dus robi îi opresc și nu vor să le dea drumul.
34 Dar puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui nume este Domnul oștirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă țării și să facă pe locuitorii Babilonului să tremure.

Răzbunătorul. Sau Răscumpărătorul. Ebr. go’el. cuvântul acesta apare de peste 40 de ori în Vechiul Testament, deşi Ieremia îl foloseşte numai aici. E diferit tradus în KJV, ca răscumpărător, rudă, răzbunător, pedepsitorul. Acesta este termenul aplicat la ruda apropiată a cărei datorie era să răzbune o ucidere (vezi Numeri 35,19), şi să răscumpere terenul vândut de un om sărac (vezi Levitic 25,23-25; comp. Rut 3,9; vezi comentariul la Rut 2,20). Domnul este prezentat aici ca ruda lui Israel, care va şi pedepsi pe persecutorii lui şi îl va repune în îndreptăţita lui moştenire.

Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3. Le va apăra pricina. Expresia ebraică e foarte poetică, zicând literal apărând va apăra apărarea lor.


35 Sabia împotriva haldeilor! – zice Domnul – împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor și înțelepților lui!

Sabia. Versetele 35-38 sunt o unitate poetică, aşa cum e arătat de repetarea expresiei sabia împotriva. În ebraica consonantică expresia tradusă seceta peste (v. 38) este identică cu aceea tradusă ca sabia împotriva. Siriaca oferă peste tot aceeaşi traducere.

Înţelepţii. Babilonul era vestit pentru înţelepţii lui, de care domnitorii depindeau pentru călăuzire (vezi Daniel 2,2.12; 5,15).


36 Sabia împotriva prorocilor minciunii, ca să ajungă ca niște oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămână încremeniți!

Prorocii minciunii. Ebr. baddim, vorbitori seci. Referirea a probabil la aşa numiţii înţelepţi ai Babilonului (vezi Isaia 44,25).


37 Sabia împotriva cailor și carelor lui, împotriva oamenilor de tot felul care sunt în mijlocul lui, ca să ajungă ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite!

Oameni de tot felul. Probabil o referire la trupele străine din oştirea Babiloniană.

Vistierii. Babilonienii jefuiseră vistieriile lui Iuda (vezi Ieremia 52,17-23; Daniel 1,2).


38 Seceta peste apele lui, ca să sece! Căci este o țară de idoli, și au înnebunit cu idolii lor.

Ape. Prosperitatea Babiloniei depindea de cele două mari râuri ale ei, Tigrul şi Eufratul (vezi comentariul la v. 12, 35).

Au înnebunit cu idolii. Sau, cu lucrurile oribile pe care le fac ca nişte nebuni. Profetul probabil are în minte orgiile săvârşite în prezenţa unor idoli groteşti şi adesea obsceni.


39 De aceea, fiarele pustiului se vor așeza acolo împreună cu șacalii, și struții vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veșnic va rămâne nelocuit.

Fiarele pustiei. Expresia fiarele pustiei împreună cu fiarele insulelor este traducerea ebraicului siyyim ’eth-’iyyim Sunetul acestui pasaj, când e citit în ebraică, sugerează ţipetele pătrunzătoare ale animalelor sălbatice când umblă încoace şi încolo printre ruinele Babilonului pentru pradă. Siyyim( este folosit de învăţaţi în diverse moduri, derivând de la o rădăcină ebraică care înseamnă uscăciune, în acest caz indicând un animal de deşert, sau de la o altă rădăcină care înseamnă a striga, sugerând un animal care latră. ’Iyyim, adoptat de traducătorii KJV a fi o formă a lui ’i, insulă este considerat de autori recenţi a proveni de la rădăcina a striga, cu fererire la şacali.

Struţul. Ebr. benoth ya‘anah, probabil literal fiicele pustiului, sau fiicele pământului tare, pietros. Termenul denotă struţii (vezi comentariul la Levitic 11,16). Nu va mai fi locuit. Vezi comentariul la v. 13.


40 Ca și Sodoma și Gomora și cetățile vecine, pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, așa nu va mai fi locuit nici el, și nimeni nu se va mai așeza acolo.
41 Iată, vine un popor de la miazănoapte, și un neam mare și niște împărați puternici se ridică de la marginile pământului.

Miază-noapte. Vezi comentariul la cap. 1,14; 50,3.

Marginile pământului. Sau, cele mai depărtate părţi ale pământului (vezi cap. 51,27.28). Când mezii şi perşii au doborât Babilonul în 539 î.Hr., imperiul lor, în întinderile lui nordice şi estice, se extindea dincolo de limitele oricărei alte puteri mondiale anterioare. Imperiul Persan, aşa cum s-a constituit el în cele din urmă, se întindea de la hotarul Indiei în Răsărit până la Tracia şi Egipt în Apus, la sud în Arabia şi la nord până la actualul Turkestan şi Caucaz. Acesta era cu mult cel mai mare imperiu pe care îl cunoscuse lumea până atunci.


42 Poartă arc și suliță, sunt necruțători și fără milă; glasul le mugește ca marea; sunt călare pe cai, ca un om gata de luptă, împotriva ta, fiica Babilonului!
43 Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc și îl apucă groaza ca durerea pe o femeie care naște…

Mâinile i se slăbesc. Vezi Daniel 5,6, unde este descrisă purtarea lui Belşazar în timpul căderii Babilonului. Nabonid, cu care Belşazar împărţea domnia, pare la fel să nu fi prezentat o puternică rezistenţă invadatorilor. Istoricul Babilonian Berosus afirmă că Nabonid a înaintat împotriva perşilor, dar a fost înfrânt în luptă, apoi a fugit şi mai târziu s-a predat fără a încerca să se apere (vezi Josephus, Against Apion, i. 20). Aşa numita Cronică a lui Nabonid, documentul cuneiform care constituie o sursă primară cu privire la căderea Babilonului în mâinile perşilor, reflectă acelaşi tablou de dezorganizare, apărând parţial poziţia lui Nabonid. Ea declară: În luna Tashritu, când Cir a atacat oştirea Akkadului la Opis pe Tigru, locuitorii Akkadului s-au răzvrătit, dar el (Nabonid) a masacrat pe locuitorii zăpăciţi. În ziua a XIV-a, Sipar a fost luat fără de luptă. Nabonid a fugit. În ziua a XVI-a, Gobryas (Ugbaru), guvernatorul din Gutium şi oştirea lui Cir au intrat în Babilon fără de luptă. Mai apoi Nabonid a fost arestat în Babilon, când s-a reîntors (acolo). (Ancient Near Eastern Texts, J. B. Pritchard, ed., p. 306.)


44 Iată, vrăjmașul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinței tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo și voi pune peste ei pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Și care căpetenie Îmi va sta împotrivă?”

Iată. Versetele 44-46 sunt aproape identice cu cap. 49,19-21, unde cuvintele sunt aplicate la Edom (vezi comentariul de acolo).

Comentariile lui Ellen G. White

20 COL 205; GC 485

23-25 PK 532

25 PP 509

33,34 PK 532


45 De aceea, ascultați hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului și planurile pe care le-a făcut El împotriva țării haldeilor: „Cu adevărat îi vor târî ca pe niște oi slabe, cu adevărat le vor pustii locuința.
46 De strigătul luării Babilonului se cutremură pământul și se aude un strigăt de durere printre neamuri.”