Ieremia 51 | Versiunea Dumitru Cornilescu

¹ Așa vorbește Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor Haldeii un vânt nimicitor.

Împotriva locuitorilor Haldeii. Ebr. leb qamay, inima [sau mijlocul] celor care se ridică împotriva mea, o descriere potrivită a Babilonienilor în rebeliunea lor împotriva Domnului. Expresia aceasta a adăugat semnificaţie prin aceea că apare a fi un cifru vechi Iudaic de tipul cunoscut ca atbaş, un procedeu prin care ultima literă a alfabetului ebraic era pusă în locul celei dintâi, penultima în locul celui de a doua, şi aşa mai departe. Prin procedeul acesta consoanele expresiei leb qamay devin Kasdim, ebraicul pentru haldei. În felul acesta RSV traduce împotriva locuitorilor Haldeii. Cu privire la alte exemple ale cifrului vezi comentariul la cap. 25,25.26; 51,41.

Vânt nimicitor. Sau, duhul unui nimicitor (RSV). Totuşi, în vederea amintirii unor vânturători (v.2.) contextul pare să sugereze că traducerea vânt nimicitor este de preferat.

² Trimit împotriva Babilonului niște vânturători care-l vor vântura și-i vor goli țara. Vor veni din toate părțile asupra lui, în ziua nenorocirii.

Vânturători. Tabloul este acela al metodei orientale de separare a grâului de pleavă după ce călcarea cu picioarele de către boi treierase cerealele. Amestecul de grăunţe şi pleavă era aruncat în aer; grăunţele fiind mai grele cădeau pe pământ, în timp ce vântul ducea pleava. Aşa urmau să fie împrăştiaţi Babilonienii de vântul nimicitor al perşilor.

³ Să se întindă arcul împotriva celui ce își întinde arcul, împotriva celui ce se mândrește în platoșa lui! Nu cruțați pe tinerii lui! Nimiciți cu desăvârșire toată oștirea lui!

Să se întindă arcul. Ebraica acestui verset este obscură, şi a fost tradusă în diferite moduri. E dificil de a determina ce avea Ieremia în gând prin afirmaţia aceasta. Pasajul s-ar putea să fie înţeles ca arătând uşurinţa cu care Babilonienii au fost biruiţi. Reiese deci că vrăjmaşii aproape nici n-au avut nevoie să se înarmeze pentru luptă. O traducere recentă a aşa numitului Cilindru al lui Cir (vezi Vol. III, ilustraţia din faţa p. 64), un raport pro-persan în cuneiformă a capturării Babilonului, descrie oştirea Medo-Persană înaintând asupra cetăţii: Mult împrăştiatele lui [Cir] trupe… mergeau ca la plimbare cu armele strânse. Fără nici o bătălie el [Marduk, zeul Babilonului] l-a făcut să intre în oraşul său Babilon. (Ancient Near Eastern Texts, J. B. Pritchard, ed., p. 315.) Vezi mai departe le cap. 50,43.

Platoşă. Sau armură.

⁴ Să cadă uciși în țara haldeilor, străpunși de lovituri pe ulițele Babilonului!
⁵ Căci Israelul și Iuda nu sunt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel.”

Părăsiţi. Ebr. ’alman, probabil însemnând văduvit, deci ’almanah, forma feminină, înseamnă văduvă. Versetul acesta este un contrast îmbărbătător faţă de Plângeri 1,1 (comp. Isaia 50,1.2; 54,4-10).

Şi. Ebr. ki, o conjuncţie care poate să aibă mai multe sensuri. Unii traducători preferă înţelesul mult mai comun al lui ki, căci (Jewish Publication Society), sau dar (RSV) în care caz ţara lor trebuie să fie înţeleasă ca referindu-se la aceea a haldeilor (v. 4). Luat în sensul acesta, pasajul contrastează păcatele şi pedeapsa Babilonienilor cu restaurarea pe care Dumnezeu intenţionează pentru poporul său. Totuşi, traducerea KJV, (deşi) cu ideea de concesiune e posibilă. Ea aminteşte faptul că mântuirea lui Israel de către Dumnezeu şi de fapt a tuturor

oamenilor are loc în cIuda păcatelor lor, cu condiţia ca ei să fie binevoitori să primească mântuirea. Sfântul lui Israel. Vezi comentariul la Isaia 1,4.

⁶ Fugiți din Babilon și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.

Fugiţi. În cartea Apocalips marea putere antihristică este prezentată deseori sub ilustraţia vechiului Babilon (vezi Apocalips 17; 18; şi la Isaia 13,4; Ieremia 50,1). Compară îndeosebi cu Apocalips 18,4.

⁷ Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur care îmbăta tot pământul; neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie.

Potir. Compară cap. 25,15-29, unde diferitelor naţiuni li se cere să bea vinul mâniei lui Dumnezeu, indicând distrugerea lor de către Imperiul Babilonian care se ridica. Acea putere trebuie acum să bea din acelaşi potir. Sub ilustraţia vechiului Babilon, Ioan vizionarul scrie despre puterea îmbătătoare şi căderea finală a Babilonului spiritual (Apocalips 14,8.10; 16,19-21; 17; 18).

⁸ Deodată cade Babilonul și este zdrobit! Văitați-l, aduceți leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca! –
⁹ Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l, și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până la ceruri și se înalță până la nori. –

Să vindecăm Babilonul. Prin captivitate Dumnezeu intenţiona nu numai să aducă pe Israel la pocăinţă, dar şi să facă pe Babilonieni şi alte naţiuni pe care iudeii urma să le întâlnească în exilul lor, să cunoască adevărata religie. Prin oameni ca Daniel şi Ezechiel s-a dat Babilonienilor prilejul de a cunoaşte pe Iehova şi a-l urma. Eşecul în a-l cunoaşte a fost un factor contribuitor la căderea lor.

A ajuns până la ceruri. Compară Apocalips 18,5.

¹⁰ Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniți să istorisim în Sion lucrarea Domnului Dumnezeului nostru.
¹¹ Ascuțiți săgețile, prindeți scuturile! Domnul a ațâțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.

Media. S-ar putea ridica întrebarea de ce atât Isaia (Isaia 13,17), cât şi Ieremia numesc pe mezi cuceritori ai Babilonului când numele istorice arată cucerirea ca fiind făcută de o coaliţie de mezi şi perşi, în care cei din urmă erau puterea dominantă. Răspunsul poate ar rezida în faptul că pe vremea lui Isaia mezii erau deja cunoscuţi ca popor, deşi nu chiar ca o naţiune unită, şi că pe vremea lui Ieremia ei constituiau un imperiu puternic la nordul şi vestul Babilonului, în timp ce în zilele nici unuia din aceşti profeţi o referire la perşi nu ar fi fost prea plină de înţeles pentru cititori. Cu privire la istoria timpurie a mezilor şi a perşilor, vezi comentariul la Daniel 2,39; de asemenea Vol. III, p. 50-52. De abia prin anul 553 sau 550 î.Hr., la 40 de ani sau mai multe de la darea profeţiei lui Ieremia, Cir II rege vasal de Anşan sub Media şi mai târziu rege al Persiei şi-a asumat independenţa şi s-a lansat într-o serie de cuceriri care înainte de moartea sa a văzut întemeierea Imperiului Persan, cel mai mare din câte existase până atunci. În felul acesta pe vremea lui Ieremia mezii încă mai persistau mari în conştiinţa popoarelor învecinate şi termenul mezii era folosit pentru referire la popoarele unite ale Mediei şi al Persiei pe vremea lui Daniel (vezi comentariul la Daniel 6,8).

Templul. Babilonienii demonstraseră concret lepădarea lui Iehova din partea lor prin distrugerea de către ei a Templului de la Ierusalim. În consecinţă ei aveau să sufere răzbunarea Domnului.

¹² Înălțați un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărâre și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.
¹³ Tu, care locuiești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt!

Ape mari. Sau multe. Vezi comentariul la Ieremia 50,12.38; comp. Apocalips 17.1; vezi comentariul la Ieremia 51,6.

¹⁴ Domnul oștirilor a jurat pe Sine însuși: „Da, te voi umple de oameni ca de niște lăcuste, și vor scoate strigăte de război împotriva ta.”

A jurat pe sine. Compară cap. 49,13.

Oamenii. Oştirile invadatoare care au doborât Babilonul.

¹⁵ El a făcut pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.

El a făcut. Versetele 15-19 sunt aproape identice cu cap. 10,12-16 (vezi comentariul de acolo).

¹⁶ De glasul Lui urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui.
¹⁷ Atunci orice om se vede cât este de prost cu știința lui, orice argintar rămâne rușinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sunt decât minciună și n-au nicio suflare în ei!

Argintar. Sau Topitor. Ebr. soreph unul care rafinează, un giuvaergiu.

¹⁸ Sunt o nimica toată și o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârșire!

Pedeapsa. Vezi comentariul la cap. 46,21.

¹⁹ Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este numele Lui.

Partea. Nelegiuiţii îşi moştenesc partea, sau ceea ce şi se cade, în viaţa aceasta (vezi Psalmi 17,14), dar Iehova însuşi, care a făcut toate, este moştenirea poporului Său (vezi Psalmi 119,57; 142,5).

²⁰ „Tu Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine.

Ciocan. Ebr. mappes un instrument de sfărâmare. Referirea e probabil la o bâtă de luptă sau buzdugan. Comentatorii au dezbătut cu privire la cel căruia îi sunt adresate v. 20-23. Cea mai bună concluzie pare a fi că Dumnezeu aici vorbeşte Babilonului şi descrie diferitele căi pe care Babilonienii urma să aducă judecăţi asupra naţiunilor.

²¹ Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui;
²² prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată.
²³ Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitor și pe căpeteniile lui.

Cârmuitori. Sau Căpitani. De la ebr. pachah. Acest cuvânt e derivat de la asirianul pahâtu, şi denotă un guvernator provincial, sau satrap (vezi Neemia 2,7; Estera 3,12; Hagai 1,1).

Căpetenii. De la ebraicul sagan. Cuvântul acesta e derivat de la asirianul shakenu, şi denotă un slujbaş oficial de rang mai mic, un prefect (vezi Neemia 2,16).

²⁴ Dar acum, voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeii tot răul pe care l-au făcut Sionului, sub ochii voștri, zice Domnul.

Voi răsplăti. Faptul că prădăciunile Babilonienilor fuseseră folosite de Dumnezeu pentru a pedepsi răul şi pentru a aduce pe poporul Său la pocăinţă, nicidecum nu scădea răspunderea Babilonienilor pentru faptele lor nelegiuite (AA 581). Fiecare om e făcut răspunzător pentru propriile sale alegeri rele. Deşi Dumnezeu poate să întoarcă o faptă rea pentru a servi un scop bun (Psalmi 76,10), acesta în nici un caz nu Îl face răspunzător pentru păcat. Dumnezeu face adesea ca planurile vrăjmaşului să servească scopurile îndurării (vezi DA 471).

Sub ochii voştri. Versetul acesta este adresat iudeilor.

²⁵ Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stâncilor și te voi preface într-un munte aprins.

Munte nimicitor. Referirea este lămurit la Babilon, dar întrucât cetatea era situată într-un ţinut cu totul şes, expresia trebuie să fie înţeleasă figurat cu privire la marea ei putere de dominare. Daniel foloseşte o figură similară pentru împărăţia lui Dumnezeu (Daniel 2,34.35.44.45; comp. Apocalips 17,9.10).

²⁶ Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărâmătură veșnică, zice Domnul…”

Piatra din capul unghiului. Aceste verset nu trebuie să fie luat literal în sensul că materialele de construcţie ale cetăţii ruinate Babilon nu urma să mai fie din nou folosite pentru scopuri de construcţie. Multe din dărâmăturile cetăţii antice au fost folosite în timpuri medievale şi moderne de către arabi la construirea diferitelor sate, care sunt acum în interiorul limitelor externe ale vechiului Babilon. Versetul trebuie să fie înţeles mai de grabă ca o afirmaţie figurată că vechiul Imperiu Babilonian niciodată nu urma să mai fie restaurat, şi că cetatea urma să fie nimicită şi niciodată să nu fie restaurată în fosta ei glorie şi importanţă (vezi comentariul la cap. 50,12).

²⁷ Înălțați un steag pe pământ! Sunați din trâmbiță printre neamuri! Pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, Miniului și Așchenazului! Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbârlite!

Ararat. Aceasta se referă la regatul cunoscut în inscripţiile asiriene ca Urartu, aşezat în Armenia răsăriteană la nord-vest de Lacul Van. În 2Regi 19,37 şi Isaia 37,38, unde în ebraică se zice: ţara Ararat, KJV, mergând după LXX traduce expresia cu ţara Armeniei. Cyaxares a încorporat Urartu în Imperiul Med.

Minni. În inscripţiile asiriene Mannai, un popor care trăia la sud şi sud-este de Lacul Urmia. Ei mai sunt cunoscuţi ca manneani şi munna.

Aşchenaz. Iskuzai, un popor care trăia la sud-est de Lacul Urmia (vezi Geneza 10,3). Învăţaţii îi identifică cu sciţii, un popor de jefuitori de oricine incertă, care s-au abătut asupra Mesopotamiei din Asia Centrală în secolul al VII-lea î.Hr. Herodot (i. 95) afirmă că timp de 28 de ani (653-625 î.Hr.) ei au dominat şi au jefuit Media (vezi George C. Cameron, History of Early Iran, p. 176,232). Apoi Cyaxares, regele Med i-a biruit şi ei au devenit aliaţii lui. Pare că de la sciţi au deprins mezii destoinicia în mânuirea arcului, pentru care ei au ajuns să fie renumiţi (vezi Ieremia 51,11). Sciţii au fost aliaţi cu mezii şi cu Babilonienii la distrugerea Imperiului Asirian la finele secolului al VII-lea, şi apar din nou în v. 27 ca un aliat med la distrugerea Babilonului.

Căpetenii. Ebr. tipshar probabil de la tupsharru un scriitor pe tăbliţă, un scrib. Pretutindeni în Orientul Apropiat antic scribul implica mult mai mult decât o persoană talentată în arta scrisului. Scribii deţineau poziţii de relativă mare importanţă, şi termenul folosit aici înseamnă un ofiţer militar de rang înalt.

²⁸ Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații Mediei, pe cârmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui, și toată țara de sub stăpânirea lor!

Mezi. Vezi comentariul la v. 11.

Cârmuitorii şi căpeteniile. Vezi comentariul la v. 23.

²⁹ Se clatină pământul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește; și El va face din țara Babilonului un pustiu nelocuit.
³⁰ Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă zăvoarele!

Nu mai luptă. Sau Se abţin să lupte. Atât rapoartele cuneiforme cât şi raportul biblic arată că Babilonienii n-au făcut un efort hotărât să reziste cuceririi medo-persane. Raportul cuneiform, aşa cum e conţinut în aşa numita Cronică a lui Nabonid, raportează o singură bătălie reală, aceea de la Opis pe Tigru, un loc cam la 185 km la nord de Babilon (loc mai târziu identificat cu Seleucia – Tell Umair). Un alt document cuneiform, cunoscut ca Cilindrul lui Cir (vezi Vol. III, ilustraţia din faţa

p. 64), declară că fără nici o luptă, el [Marduk, dumnezeul Babilonului] i-a făcut [pe Cir] să intre în oraşul său Babilon (Ancient Near Eastern Texts, J. B. Pritchard, ed., p. 315.). Există oarecare dovezi că Cir, care a condus atacul, s-ar putea să fi avut contact cu preoţii lui Marduk din interiorul cetăţii, care n-aveau nici o plăcere de regele domnilor, Nabonid. În cazul acesta trădarea se poate să fi jucat un rol hotărât în căderea cetăţii.

Naraţiunea biblică descrie pe regele Belşaţar la o orgie în noaptea când cetatea a fost cucerită (Daniel 5; vezi comentariul la Ieremia 50,43).

Cetăţui. Adică, fortificaţiile lor. Cetatea Babilonului era extraordinar de bine fortificată. Săpăturile au arătat că în afară de un extins zid exterior dublu cu o lăţime medie de aproape 31 m la bază, cetatea propriu-zisă era înconjurată de un şanţ cu apă – făcut prin abaterea unei părţi din apa Eufratului – în spatele căruia se ridica un triplu zid cu o lăţime totală la bază de aproape 17 m. Şi apoi în interiorul acestuia, cartierul regal era protejat de alte fortificaţii. Vezi harta de la p. 796.

Istoricii greci Herodot (i. 190, 191) şi Xenofon (Cyropaedia, vii. 5. 1-36) şi unul şi altul afirmă, că atunci când au fost atacaţi de către mezi şi perşi, Babilonienii şi-au căutat refugiu înăuntrul zidurilor lor, considerându-se în stare să reziste la un asediu prelungit.

³¹ Se întâlnesc alergătorii, se încrucișează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părțile,

Alergătorii. Sau Un post. Versetele 31, 32 zugrăvesc confuzia printre slujitorii regelui când şi-au dat seama că atacatorii au obţinut acces la cetatea lor presupus de necucerit.

³² că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc, și oamenii de război, îngroziți.”

Trecătorile sunt luate. Cuvântul tradus prin trecători este redat vaduri în Iosua 2,7; Judecători 3,28. Herodot şi Xenofon (vezi referirile sub cetăţui, Ieremia 51,30) afirmă că atacatorii au intrat abătând apa răului care curgea prin cetate îndeajuns pentru ca să îngăduie trupelor să intre pe calea albiei râului.

³³ Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea când este călcată cu picioarele: încă o clipă, și va veni pentru ea vremea secerișului.”

Secerişul. Secerişul Babilonului a fost secerat de vrăjmaşii lui când l-au jefuit (vezi Isaia 17,5; comp. Ioel 3,13).

³⁴ „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump și m-a izgonit.

Balaur. Ebr. tannin. S-ar putea să fie o aluzie aici la Babilonianiul sirrush, o făptură imaginară compusă semănând cu un balaur consacrată dumnezeului Marduk. Sute de reprezentări ale acestui animal în cărămizi smălţuite împodobeau marea Poartă a lui Iştar din Babilon (vezi comentariul la vers. 58).

M-a izgonit. Fie de la ebr. nadach, a arunca, sau de la ebr. duach, a clăti. Ambele definiţii duc la un sens bun.

³⁵ Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului.” „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii! – zice Ierusalimul.” –
³⁶ De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, îți voi apăra pricina și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului și-i voi usca izvorul.

Marea. Ebr. yam, uneori folosit cu referire la râuri (vezi Isaia 19,5; Naum 3,8, unde yam e folosit cu privire la Nil). Că aceste este gândul profetului aici, pare evident din faptul că Babilonia era caracterizată prin sistemul de râuri şi canale (vezi comentariul la Ieremia 50,12.38).

Referirea lui Ieremia aici s-ar putea să fie la abaterea apelor Eufratului, mijloc prin care trupele medo-persane au putut să intre în Babilon (vezi comentariul la v. 32). E un fapt interesant de asemenea, deşi poate nu este intenţia acestei profeţii, că râul Eufrat, care în vremurile antice curgea prin inima cetăţii şi făcea din el un mare centru comercial, acum urmează un alt curs la oarecare depărtare de ruinele Babilonului. Stâlpii faimosului pod care cândva se întindea peste râu în centrul cetăţii zac acum în pământ uscat. Vezi harta de la p. 796.

³⁷ Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură, și nu va mai avea locuitori.

Va ajunge un morman de dărâmături. Vezi comentariul la cap. 50,13.

Şacali. Ebr. tannin, şacali (vezi comentariul la cap. 49,33).

³⁸ Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei.
³⁹ Când vor fi încălziți de vin, le voi da să bea și-i voi îmbăta, ca să se înveselească, și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul!

Încălziţi de vin. Sau În fierbinţeala lor. Poate referindu-se la faptul că atunci când Babilonul a căzut, conducătorii naţiunii erau aprinşi de orgii şi chef (vezi Daniel 5). Herodot (i. 191) afirmă că datorită marii ei [cetăţii] extinderi, când cei care erau la extremităţi au fost cuceriţi, Babilonienii care locuiau în centru nu ştiau nimic cu privire la capturare (deoarece s-a întâmplat să fie o sărbătoare); ci dansau pe vremea aceea, şi se bucurau până au primit oarecare informaţii cu privire la adevăr. Şi astfel Babilonul a fost ocupat. (Henry Cary, trad.)

Să se veselească. Profetul zugrăveşte ironia exaltării Babilonienilor beţi chiar în pragul nimicirii lor.

Cel de veci. Ebr. ‘olam, un cuvânt care denotă durata fie pentru veşnicie, fie pentru perioade limitate de timp (vezi comentariul la Exod 21,6). În timp ce erau în încremenirea beţiei, Babilonienii urmau să fie ucişi şi astfel să doarmă somnul cel de veci al morţii. Expresia să nu se mai scoale înseamnă că ei nu aveau să se mai trezească aşa cum face omul beat, după ce se sting efectele beţiei lui. Întrucât toţi nelegiuiţii sunt înviaţi la finele mileniului (Apocalips 20,5), este necesar de a da lui ‘olam din Ieremia 51,39 înţelesul de durată limitată.

⁴⁰ Îi voi coborî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi.

Miei. Mieii, berbecii şi ţapii probabil reprezintă diferitele clase ale populaţiei Babilonului, ţapii reprezentând pe conducători (vezi Isaia 34,6; Ezechiel 39,18).

⁴¹ Cum s-a luat Șeșacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!

Şeşac. Un nume considerat de unii a fi tot un simbol încifrat (vezi comentariul la v. 1; cap. 25,26).

⁴² Marea s-a înălțat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulțimea valurilor sale.

Marea. O afirmaţie impresionant de similară este găsită într-o inscripţie cuneiformă pe un cilindru de lut cunoscut ca Cilindrul lui Cir (vezi Vol. III, ilustraţia din faţa p. 64). Acest raport propersan al cuceririi Babilonului descrie armata lui Cir în înaintarea ei către Babilon: Oştile lui lăţite – numărul lor, asemenea aceluia al apelor râului, nu putea fi stabilit – curgeau, având armele strânse (Ancient Near Eastern Texts, J. B. Pritchard, ed., p. 315.)

⁴³ Cetățile lui au ajuns un pustiu, un pământ fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece.

Pustiu. Vezi comentariul la cap. 50,12.13.

⁴⁴ Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul Babilonului va cădea!

Bel. Vezi comentariul la cap. 50,2.

Ce a înghiţit. Adică, naţiunile şi prăzile care fuseseră adunate la Babilon. Când perşii au preluat conducerea au îngăduit reîntoarcerea popoarelor captive şi a idolilor lor. În inscripţia mai sus citată (v. 42), Cir afirmă: (Cât priveşte regiunea) de la… Aşur şi Susa, Agade, Esnuna, oraşele Zamban, Me-Turnu, Der, ca şi regiunea guţilor, am înapoiat (acestor) sfinte cetăţi de cealaltă parte a Tigrului, ale căror sanctuare au fost ruine de multă vreme, chipurile care obişnuiau să trăiască în ele şi am stabilit pentru ele sanctuare permanente. (De asemenea) am adunat pe toţi (foştii) lor locuitori şi le-am redat locuinţele. Mai departe am reinstalat la porunca lui Marduc marele domn, pe toţi dumnezeii Sumerului şi a Akkadului pe care Nabonid îi adusese la Babilon… spre mânia Domnului dumnezeilor nevătămaţi în (fostele) lor capele, locurile care îi fac pe ei fericiţi. (Ancient Near Eastern Texts, J. B. Pritchard, ed., p. 316.)

Zidul. Vezi cap. 50,15.

⁴⁵ Ieșiți din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața scăpând de mânia aprinsă a Domnului!
⁴⁶ Să nu vi se tulbure inima și nu vă înspăimântați de zvonurile care se răspândesc în țară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în țară va domni silnicia, și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor.

Un stăpânitor… împotriva altui stăpânitor. Există dovezi că la scurtă vreme după timpul lui Ieremia, începând cu moartea lui Nebucadneţar şi mai departe a fost multă tulburare, atât internă cât şi externă înainte de căderea imperiului Babilonean. Versetul 46 reflectă starea de presimţire înspăimântătoare de care trebuie să fi fost stăpâniţi mulţi dintre Babilonieni când au văzut propria lor cârmuire sfâşiată de ceartă. Şi asta într-un timp când o nouă putere viguroasă se ridica spre conducerea şi dominaţia lumii (vezi Vol. III, p. 46-49). În decursul istoriei poporul de rând a suferit cel mai greu din cauza intrigilor şi războaielor unor domnitori răi. Poporul lui Dumnezeu e încurajat să nu slăbească şi să nu se teamă în faţa unor astfel de nenorociri.

⁴⁷ De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toată țara lui va fi acoperită de rușine, și toți morții lui vor cădea în mijlocul lui.

Idolii. Vezi comentariul la v. 52.

⁴⁸ Cerurile și pământul cu tot ce cuprind ele vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca de la miazănoapte asupra lui, zice Domnul.”

Vor striga de bucurie. Sau Vor cânta. Compară cu Isaia 44,23, unde natura este în mod figurat invitată să se bucure de mântuirea lui Israel.

Miază-noapte. Vezi comentariul la cap. 1,14. Cu toate că Cir, biruitorul persan, de fapt a venit din Iranul de apus, el s-a apropiat de Babilon comandând oştirile fostului Imperiu Med, de la miazănoapte de Mesopotamia. Mulţi din diferitele popoare care alcătuiau oştirea lui (vezi v. 27) erau din naţiunile de miază-noapte.

⁴⁹ Chiar și Babilonul va cădea, o, morți ai lui Israel, cum a făcut și el să cadă morții din toată țara.

Morţi ai lui Israel. Ebraica acestui verset îngăduie mai multe traduceri diferite, depinzând de felul cum diferite versete sunt văzute a avea legătura unele cu altele. În afară de exprimarea din KJV, e posibilă exprimarea marginală din ASV: Babilonul va cădea, o, morţi ai lui Israel, şi la Babilon vor vădea morţii întregii ţări. Traducerea din RSV: Babilonul va cădea pentru morţii lui Israel, cum pentru Babilon au căzut cei ucişi ai întregului pământ, depinde de inserarea ipotetică a prepoziţiei din pricina înaintea cuvântului tradus morţi.

⁵⁰ Cei care ați scăpat de sabie plecați, nu zăboviți! Cei din pământul depărtat gândiți-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre! –

Gândiţi-vă. Sau aduceţi-vă aminte. Solia lui Ieremia scoate în evidenţă că lucrul care trebuia să aibă locul de frunte în mintea iudeilor trebuia să fie gândul revenirii în Palestina, de îndată ce prilejul îngăduia. Însemnătatea acestui îndemn e văzută în faptul că la mulţi ani după aceea, când Cir şi urmaşii lui au îngăduit acelor iudei care au dorit să se înapoieze să facă lucrul acesta, numai o fracţiune din naţiune a răspuns la chemare. Cu toate că pe vremea lui Ieremia exilaţii tânjeau de dor după patria lor, în timp de două sau trei generaţii, către finele celor 70 de ani decretaţi de Dumnezeu pentru captivitatea lor (cap. 29,10), ei se stabiliseră în Babilon, şi, având parte de oarecare prosperitate, majoritatea a refuzat să se înapoieze pe dealurile stâncoase ale Palestine cu cetăţile şi satele ei ruinate.

⁵¹ Ne rușinam, când auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine, când au venit niște străini în sfântul locaș al Casei Domnului.
⁵² „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții.

Idoli. Babilonienii luaseră în râs, şi dispreţuiseră pe iudei din cauză că Templul lui Iehova era în ruine; acum nu mai aveau să facă aceasta, deoarece idolii lor urmau să fie nimiciţi.

⁵³ Chiar dacă Babilonul s-ar înălța până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul…

S-ar înălţa până la ceruri. Referirea e poate cu privire la zidurile excesiv de înalte ale Babilonului şi la marele turn al templului care stătea în centrul cetăţii. Deoarece astăzi au rămas în picioare numai fundaţii sfărâmate, este imposibil de a calcula înălţimea zidurilor Babilonului, aşa cum stăteau ele la zenitul gloriei lui. Herodot (i. 178) afirmă că zidul cetăţii era înalt de 200 de coţi împărăteşti (cam 340 de picioare). Deşi aceasta este fără îndoială o exagerare (vezi Nota Adiţională la Daniel 4), ea lasă a se înţelege că zidul trebuie să fi ajuns la o înălţime neobişnuită. Ziguratul, sau turnul templului Babilonului, după o inscripţie cuneiformă contemporană, se înalţă cam la 300 de picioare.

⁵⁴ Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara haldeilor.
⁵⁵ Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari al căror vuiet tulburat se aude.

Zarva cea mare. Posibil o referire la vuietul numeroasei populaţii a Babilonului sau glasul autorităţii cu care Babilonul vorbea în gloria lui. Valurile. Ebr. gallehem, valurile lor. Lucrul acesta ar trebui probabil văzut ca o referire nu la Babilonieni, ci la oştirile atacatoare.

⁵⁶ Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși, și li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui!

Domnul este un Dumnezeu care răsplăteşte. Literal, un Dumnezeu al răsplătirilor este Iehova.

⁵⁷ Și anume, voi îmbăta pe voievozii și înțelepții lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci și nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui nume este Domnul oștirilor.”

Voivozi. Aici sunt înşirate diferitele clase ale oficialităţii Babiloniene (vezi comentariul la v. 23). Somnul cel de veci. Vezi comentariul la v. 39.

⁵⁸ Așa vorbește Domnul oștirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, și neamurile se trudesc pentru foc!”

Zidurile cele largi. Vezi comentariul la cap. 50,15; vezi comentariul la cap. 51,30.53.

Porţile lui cele înalte. Potrivit cu o descriere cuneiformă a Babilonului, cetatea se fălea cu opt porţi principale, în afară de multe altele mai mici. O altă inscripţie cuneiformă a lui Nebucadneţar (aşa numită East India House Inscription) afirmă că canaturile porţilor erau din cedru acoperit cu aramă (bronzul biblic). Printre cele mai impresionante dintre rămăşiţele descoperite la Babilon sunt ruinele Porţii Iştar, în zidul de miază-noapte, prin care trece una din arterele principale ale cetăţii. Cărămizile emailate ale acestei porţi erau modelate ca să formeze reliefuri de tauri în mărime naturală (consacraţi zeului Adad) şi sirush (monştri mitologici în chip de balauri consacraţi lui Marduk). Aceste figuri erau albe şi galbene pe un fond albastru. În total cei care au făcut săpăturile au apreciat un minimum de 575 de astfel de figuri de animale pe această singură poartă.

Se trudesc pentru foc. Compară Habacuc 2,13.

⁵⁹ Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraș.

Fiul lui Neria. Evident Seraia era un frate al lui Baruc, scribul şi ajutorul lui Ieremia (vezi cap. 32,12). Aşezând solia sa în mâinile lui Seraia, Ieremia o încredinţa fără îndoială unui prieten de încredere şi de aceleaşi păreri.

S-a dus… cu Zedechia. Având în vedere starea de nelinişte din Apus care ameninţa să se transforme într-o revoltă activă contra Babilonului, nu e iraţional a crede că Nebucadneţar convocase pe vasalul său în capitală pentru a-şi înnoi jurământul de credinţă (vezi PK 447).

O interpretare intrigantă, deşi lipsită cu totul de vreo dovadă, este că vizita la Babilon făcută de regele lui Iuda s-ar putea să fi fost cu scopul de a participa la dedicarea marelui chip al lui Nebucadneţar în câmpia Dura (vezi comentariul la Daniel 3,1). Totuşi, o astfel de sugestie trebuie să rămână numai în domeniul speculaţiei.

În al patrulea an. Şi anume 594-593 î.Hr. Profeţia aceasta a fost dată în anul controversei lui Ieremia cu profetul mincinos Hanania (vezi cap. 28). Cel mai mare cămăraş. Sau Principe liniştit. Ebr. śar menuchah, principe al locului de

odihnă, poate desemnând pe şeful serviciului încartiruirii, slujbaşul însărcinat cu aranjarea încartiruirii împăratului în călătoria lui. O altă sugestie, bazată pe ideea că menuchah uneori denotă opusul războiului (1Regi 8,56; 1Cronici 22,9), este că Seraia s-ar putea să fi fost un conducător al partidei pentru pace din Iuda, şi astfel, într-un sens favorabil Babilonienilor.

⁶⁰ Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului.

Într-o carte. Literal, într-o singură carte. Că aceasta nu era singura copie a soliei contra Babilonului reiese din faptul că raportul nu s-a pierdut atunci când cartea a fost aruncată în Eufrat

(v. 63). Profetul, sau secretarul său Baruc, probabil a făcut o copie pe un sul separat a părţii profeţiilor cu privire la Babilon, şi i-a dat-o lui Seraia când s-a ivit prilejul de a o trimite la Babilon.

⁶¹ Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citești toate cuvintele acestea
⁶² și să zici: „Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit și că n-are să mai fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.”

Pustiu. Vezi comentariul la cap. 50,12.13.

⁶³ Și, când vei isprăvi citirea cărții acesteia, să legi de ea o piatră și s-o arunci în Eufrat

S-o arunci. Ieremia adesea şi-a dramatizat profeţiile (vezi cap. 13,1-11; 19,1-13; 27,2.3; 43,9.10).

⁶⁴ și să zici: „Așa va fi înecat Babilonul și nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor cădea sleiți de puteri!” Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

Până aici. Cu versetul acesta profeţia lui Ieremia se sfârşeşte. Capitolul final e un epilog istoric.

Comentariile lui Ellen G. White

6 PK 715

8 PK 532

9 PK 530

13 Ed 176

14, 31, 32, 41 PK 531

41 PK 515, 522

56-58 PK 532

59 PK 447