1 „Vai de păstorii care nimicesc și risipesc turma pășunii Mele, zice Domnul.”

Vai. În cap. 23 nu există nici o indicaţie cu privire la data acestei solii da vai. Totuşi, văzând că profeţia este aşezată între o solie dată înainte de ducerea în robie a lui Ioiachim (cap. 22,20-30) şi o solie care vine îndată după robia lui Ioiachim (cap. 24), nu este deloc neîntemeiat a presupune că cu privire la acest timp din ţara exilului, Ezechiel urma la fel să contrasteze pe păstorii mincinoşi cu cei adevăraţi (vezi Eze 34).

Păşunea Mea. O precisă amintire dată conducătorilor lui Iuda că Domnul este adevăratul Păstor al turmei Sale (vezi Psa 23; 79,13; 100,3; Ioan 10,11.15).


2 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-ați risipit oile, le-ați izgonit și nu v-ați îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutății faptelor voastre, zice Domnul.

Mi-aţi risipit oile. Această învinuire era adevărată atât literal cât şi spiritual. Ca urmare a neglijenţei, a tiraniei slăbiciunii şi a apostaziei conducătorilor israeliţi au fost împrăştiaţi în Egipt, Asiria, Babilon etc.

Vă voi pedepsi. Vezi la Psa 8,4; 59,5. Deoarece ca nişte credincioşi păstori nu se interesaseră de turmă cu scopul de a satisface nevoile oilor, Dumnezeu avea să pedepsească pe păstorii aceştia din pricina răutăţii faptelor lor.


3 Și Eu însumi voi strânge rămășița oilor Mele din toate țările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în pășunea lor și vor crește, și se vor înmulți.

Le voi aduce înapoi. Deşi o singură şi finală pedepsire avea să vină asupra păstorilor, sau conducătorilor, există o nădejde pentru rămăşiţa oilor. Profetul a adus lui Iuda aceste solii de nădejde chiar când oştirile asediatoare ajunseseră în faţa Ierusalimului (vezi PK 427), se poate că la data când Ioiachim a fost asediat în 597 în.Hr. (vezi la vers. 1).


4 Voi pune peste ele păstori care le vor paște; nu le va mai fi teamă, nici groază, și nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.

Le vor paşte. Păstorii cei răi se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele (Eze 34,8). Dumnezeu avea de gând ca păstorii vremii de restatornicire să fie credincioşi numelui şi încredinţării lor şi să fie sub păstori credincioşi ai Arhipăstorului )1Pet 5,2-4).


5 Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune și va face dreptate și judecată în țară.

Odraslă. Vezi la Isa 11,1; Zah 3,8; 6,12).

El va împărăţi. [Un rege va domni, KJV]. Sau El va domni ca un împărat, referindu-se la Odrasla, Hristos, care va conduce cu dreptate şi judecată împărăţia celor răscumpăraţi (vezi Isa 9,6.7; Dan 7,13.14; Apoc 11,15).


6 În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, și Israel va avea liniște în locuința lui; și iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”

Şi Israel. Făgăduinţa restatornicirii pentru cei care erau credincioşi a fost dată întregului popor, atât casei lui Iuda, cât şi casei lui Israel (vezi la cap. 3,18).

Domnul, Neprihănirea noastră. [Domnul, Dreptatea noastră, KJV]. Un titlu ce atrage atenţia asupra faptului că neprihănirea [dreptatea], vine numai prin Hristos (vezi Rom 1,16.17; 3,21-25; 8,1-4; 9,30-33).


7 De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!”

Nu se va mai zice. În veacurile viitoare eliberarea lucrată în favoarea poporului lui Dumnezeu va întrece cu mult în faimă pe aceea lucrată pentru copiii lui Israel la data exodului (PK 427; vezi la Ier 16,14,15).


8 Ci se va zice: „Viu este Domnul care a scos și a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările în care îi risipisem!” Și vor locui în țara lor.”

Ţara de la miază noapte. Vezi la cap. 1,14.


9 Asupra prorocilor. Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om amețit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui cuvinte.

Asupra proorocilor. Expresia aceasta începe oarecum brusc o nouă parte a capitolului, în care este denunţată nelegiuirea proorocilor mincinoşi.


10 Căci țara este plină de preacurvii și țara se jelește din pricina jurămintelor; câmpiile pustiului sunt uscate. Toată alergătura lor țintește numai la rău și toată vitejia lor este pentru nelegiuire!

Preacurvii. Atât literale, cu privire la viaţa desfrânată a acestor prooroci mincinoşi, cât şi

spirituale, cu referire la închinarea lor la alţi dumnezei (vezi la cap. 5,7).

Alergătura. Felul lor de viaţă.

Vitejia lor. [Puterea lor, KJV]. Literal, tăria lor, aceea cu care se făleau în locul dreptăţii.


11 „Prorocii și preoții sunt stricați; le-am găsit răutatea chiar și în Casa Mea, zice Domnul.

Stricaţi. [Profani, KJV]. Adică, neevlavioşi sau nereligioşi. [Nelegiuit, trd. Nitz.; Necredincioşi, trd. G.Gal.]. atât de nelegiuiţi ajunseseră aceşti preoţi şi aceşti profeţi, încât cutezaseră să-şi săvârşească nelegiuirile chiar în Templu, Casa Domnului (vezi Ier 7,8-11; 32,31-34; Eze 8,3-16).


12 De aceea, calea lor va fi lunecoasă și întunecoasă, vor fi împinși și vor cădea; căci voi aduce nenorocirea peste ei în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul.

În anul când îi voi pedepsi. [Cercetării lor, KJV; Anul pedepsei, trd. Nitz.; Anul răfuielii, trd. G.Gal.]. Adică al pedepsei (vezi la Psa 8,4; 59,5).


13 În prorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au prorocit pe Baal și au rătăcit pe poporul Meu, Israel!

Nebunie. Ebr. tiphlah, necuviinţă, lucru neplăcut, fără gust. Ieremia se referă aici la răul din profeţii mincinoşi din regatul de nord al lui Israel spre a accentua osânda şi mai puternică ce dăinuia asupra celor din regatul de sud al lui Iuda din pricina stării lor de apostazie (vezi cap. 3,6-10)

Au proorocit pe Baal. Adică au dat învăţătură religioasă în numele lui Baal (1Rg 18,19; 22,6.7).


14 Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari, trăiesc în minciună, întăresc mâinile celor răi, așa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui, toți sunt înaintea Mea ca Sodoma, și locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.”

Lucruri grozave. Încumetarea făţarnică a profeţilor mincinoşi care-i mâna să proorocească în Numele Domnului, în timp ce călcau poruncile Domnului era mai grozavă pentru Ieremia decât chiar închinarea făţişă la Baal. Datorită naturii însăşi a păcatului făţărniciei, mai multă nădejde este pentru un păcătos pe faţă decât pentru un făţarnici (vezi 5T 144).

Ca Sodoma. Atât de înrăiţi ajunseseră aceşti conducători spirituali încât, ca şi Isaia, Ieremia îi asemăna cu locuitorii cetăţilor câmpiei (vezi Isa 1,10).


15 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor despre proroci: „Iată, îi voi hrăni cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite; căci prin prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată țara.”

Ape otrăvite. [Fiere, KJV]. Vezi la cap. 8,14; 9,15.

Nelegiuirea. [Profanitatea, KJV]. Vezi la vers. 11.


16 Așa vorbește Domnul oștirilor: „N-ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.

Domnul oştirilor. Vezi la cap. 7,3.

Vă leagănă în închipuiri zadarnice. [Vă fac să fiţi de nimic, KJV; Vă ademenesc cu deşertăciune, trd. Nitz.]. Adică vă leagănă în nădejdi deşarte. Aceasta dă la iveală deosebirea dintre proorocii adevăraţi şi cei mincinoşi. Cei dintâi mustrau pe oameni pentru păcatele lor, rostind asupră-le judecata lui Dumnezeu dacă nu se pocăiau. Cei din urmă linişteau şi domoleau pe oameni pe oameni prin înşelătoarele asigurări de pace, care nu veneau din gura Domnului vezi la cap. 14,13).


17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: „Domnul a zis: „Veți avea pace” și zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: „Nu vi se va întâmpla niciun rău.”

Pace. Vezi la cap. 6,14.

Aplecările inimii. [Închipuirea, KJV]. Mai degrabă, încăpăţânarea (vezi cap. 6,17; 13,10; 18,12). Cele spuse de proorocii mincinoşi învârtoşau pe oameni în nelegiuirea lor în loc să-i îndrepte spre pocăinţă.


18 Cine a fost de față la sfatul Domnului ca să vadă și să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui și cine l-a auzit?

Cine a fost de faţă la sfatul Domnului. Adică: la care dintre aceşti prooroci mincinoşi a fost dată de Dumnezei îngăduinţa să aibă parte la planurile şi scopurile Lui tainice? Vezi la Amos 3,7.


19 Iată că furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi!

Furtuna. [Veselie, KJV; Vifor, trd. G.Gal. Vârtej, trd. Nitz.]. O descriere grafică a furiei şi forţei mâniei lui Dumnezeu dezlănţuită asupra nelegiuiţilor.


20 Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.

Nu se va potoli. [Nu se va întoarce, KJV, trd. Nitz.]. Deci mânia sau urgia lui Dumnezeu nu se va întoarce, nu se va potoli sau domoli până ce nu s-a împlinit planul lui Dumnezeu.

În cursul vremilor. [În zilele de pe urmă, KJV; În zilele de apoi, trd.Nitz.; La sfârşitul vremii, trd. G.Gal.]. După captivitate babiloniană poporul lui Dumnezeu va înţelege atunci că ea fusese pentru mustrarea şi disciplinarea lor (vezi Eze 14,22.23).


21 Eu n-am trimis pe prorocii aceștia, și totuși ei au alergat; nu le-am vorbit, și totuși au prorocit.

Totuşi ei au alergat. Aceşti prooroci mincinoşi erau ca nişte soli care se numiseră singuri, care fără să aştepte porunca împăratului, se năpusteau afară din curtea împărătească spre a da de ştire poporului în numele împăratului ceea ce ei nu fuseseră însărcinaţi să vestească (vezi 2Sa 18,22-29).


22 Dacă ar fi fost de față la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu și să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!

Sfatul Meu. Vezi la vers. 18. Adevăratul sol al lui Dumnezeu este cunoscut ca atare prin roadele lui bune (Mat 7,20.21).


23 Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe?

Dumnezeu de aproape. [Dumnezeu la îndemână, KJV; Dumnezeu care vede numai din apropiere, trd. G.Gal.]. În timp ce adevăraţii profeţi îşi îndeplineau lucrarea cu convingerea că Dumnezeu era aproape de ei în gând şi faptă (vezi Psa 73,23-26; 139,7-12), profeţii mincinoşi procedau ca şi cum Domnul ar fi fost departe, dezinteresat de planurile şi faptele oamenilor (vezi Psa 10,11; 73,19; 94,7).


24 Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? – zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile și pământul? – zice Domnul.

Poate cineva să stea într-un loc ascuns? O avertizare referitoare la omniprezenţa lui Dumnezeu (vezi Psa 139).


25 Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu zicând: „Am avut un vis! Am visat un vis!”

Am avut un vis. Obişnuita susţinere a profeţiilor mincinoşi. Repetarea expresiei este pentru accentuare.


26 Până când vor prorocii aceștia să prorocească minciuni, să prorocească înșelătoriile inimii lor?
27 Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visele pe care le istorisește fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinții lor Numele din pricina lui Baal?

Din pricina lui Baal. [Pentru Baal, KJV]. Vezi la vers. 13.


28 Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta, și cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? – zice Domnul.

Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? [Ce e pleava? KJV; Ce au de-a face paiele cu grâul? trd. G.Gal.]. Domnul pune în contrast adevărata descoperire pe care El o dă oamenilor cu cea mincinoasă (vers. 32). Nu ar fi greu să se deosebească ce este paie de ce este grâu.


29 Nu este cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?

Un foc. Când este rostit cuvântul Domnului, el nimiceşte ce este rău, curăţă ce este bun şi mistuie ca pe paie cuvintele profeţilor mincinoşi (vezi Ier 5,14; 20,9; Psa 39,3; 1Cor 3,12.13). Ca un ciocan. O altă lămurită figură de stil (comp Mat 21,44; Evr 4,12).


30 De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care își ascund unul altuia cuvintele Mele.

Îşi ascund unul altuia cuvintele Mele. [Fură cuvintele Mele, trd. Nitz.; Fură cuvintele Mele unii de la alţii, trd. G.Gal.]. Pronumele Mele arată că aceşti profeţi mincinoşi învăluiau soliile lor de împrumut în limbajul adevăraţilor profeţi pentru a asigura o mai mare amăgire.


31 Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu.

Îl dau drept. [Zice, trd. Nitz; Grăieşte, trd. G.Gal.]. Ebr. ne’um, nu cuvânt ebraic obişnuit pentru vorbire ci un cuvânt care se referă special la o rostire dumnezeiască. Folosirea cuvântului ne’um de către profeţii mincinoşi accentuează neruşinarea pretenţiilor lor pline de înşelăciune.


32 Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă și nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.

Îndrăzneala lor. [Prin uşurătatea lor, KJV]. Literal, prin lăudăroşenia lor.!


33 Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: „Care este amenințarea Domnului?”, să le spui care este această amenințare: „Vă voi lepăda, zice Domnul.”

Ameninţarea Domnului. [Povara, KJV; Sarcina lui Iehova, trd. Nitz,; Povara profeţiei Domnului, trd. G.Gal.]. Ebr. massa, o exprimare (vezi la Isa 13,1).

Care este această ameninţare? [Ce povară, KJV; Care este sarcina? Trd. Nitz.]. Evident profeţii mincinoşi întrebau cu îngâmfare ce rostire divină are Ieremia pentru eu. Repetarea întrebării descoperă un sentiment de ironie. LXX şi Vulgata zic: Voi sunteţi povara, adică, solia este despre voi şi pentru voi.


34 Și pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: „O amenințare a Domnului” îl voi pedepsi, pe el și casa lui!

O ameninţare a Domnului. Deosebita judecată a lui Dumnezeu va cădea asupra celui care rosteşte aceste cuvinte cu o lipsă de evlavie nepăsătoare şi plină de încumetare.


35 Așa să spuneți însă fiecare aproapelui său, fiecare, fratelui său: „Ce a răspuns Domnul?” sau: „Ce a zis Domnul?”

Ce a răspuns Domnul? Negreşit un protest contra folosirii îndrăzneţe a cuvintelor lipsite de evlavie: o ameninţare [povară] a Domnului (vers. 34). Lepădând o asemenea învăţătură înşelătoare, Ieremia cheamă poporul să dea crezare credincioaselor exprimări ale voii lui Dumnezeu, care sunt adevăratul răspuns la problemele şi dificultăţile lui Iuda.


36 Dar să nu mai ziceți: „O amenințare a Domnului”, căci cuvântul fiecăruia va fi o amenințare pentru el, dacă veți suci astfel cuvintele Dumnezeului celui Viu, cuvintele Domnului oștirilor, Dumnezeului nostru!

Domnul oştirilor. Vezi la cap. 7,3.


37 Așa să zici prorocului: „Ce ți-a răspuns Domnul?” sau: „Ce a zis Domnul?”

Ce a zis Domnul? O repetare pentru accentuare (vezi a vers. 35).


38 Dar dacă veți mai zice: „O amenințare a Domnului”, atunci așa vorbește Domnul: „Pentru că spuneți cuvintele acestea: „O amenințare a Domnului”, măcar că am trimis să vă spună: „Să nu mai ziceți: „O amenințare a Domnului”,
39 din pricina aceasta, iată, vă voi uita și vă voi lepăda, pe voi și cetatea pe care v-o dădusem vouă și părinților voștri, vă voi arunca dinaintea Mea

Vă voi uita. [Vă voi ridica întocmai ca pe o greutate şi vă voi arunca, trd. G.Gal.] Sau, cu siguranţă vă voi uita, un fel puternic accentuat de exprimare a pedepsei din partea Domnului pentru aceşti înşelători, când ocuparea şi nimicirea Ierusalimului prin apropiata invazie babiloniană urma să aibă ca urmare robia lor (vezi 2Rg 25,1-21).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1, 2 GC 655

3–6PK 426

5 TM 16

5, 6 AA 223

6 DA 578; MB 18; 6T 91

7, 8 PK 427

11 PK 449

18 3T 441

21 RC 51

28 AH 192; COL 40; CT 541; CW 47, 147; Ev 86, 210; FE 307, 381, 451; MYP 286; TM 318, 334; 1T 602; 7T 153, 204; 8T 302

29 5T 254


40 și voi pune peste voi o veșnică ocară și o veșnică necinste, care nu se va uita.”